Mulțimi de oameni în piețe, un șef de stat care le face morală compatrioților săi: în fața coronavirusului, carantinarea se impune cu greu. La granița dintre economie și psihologie, cercetătorii încearcă să explice acest comportament și cum poate fi el descurajat, scrie AFP.

alergatori parcuri BucurestiFoto: Arhiva personala

Prea mulți francezi nu iau în serios carantinarea, afirma în această săptămână președintele Emmanuel Macron, în condițiile în care compatrioții săi trebuie să stea cât mai izolați din 17 martie pentru a lupta împotriva propagării coronavirusului.

Chiar înainte de acest anunț, rețelele sociale abundau de imagini cu mulțimi de oameni în soare în parcurile pariziene. De la impunerea carantinei, adundă de asemenea înregistrările video cu piețe suprapopulate.

În Germania, autoritățile ezită să treacă la o carantină impusă, în condițiile în care numeroși germani, adeseori tineri, neglijează apelurile oficiale de a rămâne în case.

Chiar și Italia, prima țară europeană care a impus măsuri stricte și generalizate, ia în calcul acum înăsprirea lor.

Este divizată lumea în două, între cei serioși, care se gândesc la binele comun, și egoiști care nu iau în calcul decât plăcerea lor?

Nu, există un grup indecis care este majoritar în acest tip de situații, răspunde Angela Sutan, profesor de economie comportamentală la Burgundy School of Business, școala franceză de comerț.

"Problema este că acești oameni sunt cei mai importanți și cei mai periculoși. Dacă percep că alții nu cooperează, nu mai cooperează nici ei".

Aceste concluzii se bazează pe studiile de economie comportamentală. Disciplina, la granița dintre economie și psihologie, încearcă să explice de ce apar comportamente iraționale din punct de vedere economic.

Unul dintre marile nume ale disciplinei, austriacul Ernst Fehr, a efectuat un studiu în anii 2000 care arată, desigur, pornind de la un eșantion redus de 40 de persoane, cum se împart atitudinile.

Un sfert din eșantion contribuie la interesul general indiferent ce se întâmplă. Un alt sfert nu se gândește decât la sine. Rămâne însă o jumătate care așteaptă să vadă cum se comportă majoritatea.

Presiunea socială, binevenită

În acest context, rețelele sociale au tendința de a "arăta prea multe exemple negative, ceea ce dă impresia că există” doar persoane care încalcă regulile, explică Sutan. "Acest lucru creează un cerc vicios".

Dar pot avea și un efect benefic deoarece permite celor nemulțumiți să difuzeze o amplă dezaprobare socială care îi va determina pe cei mai egoiști să-și reevalueze costurile și beneficiile atitudinii lor.

"Au impresia că au un beneficiu mergând în parc deoarece recurg la un act de bravură", arată Sutan, în condițiile în care "dacă ești amenințat cu dezaprobarea pe rețelele sociale devine foarte costisitor pentru că este tot ce ai în acest moment" din punct de vedere al socializării.

Care este atunci cea mai bună tactică pentru ca autoritățile să generalizeze respectarea carantinei? Intrarea în forță și multiplicarea, așa cum este deja cazul în Franța și în Italia, a mii de amenzi pentru plimbăreți? Sau mizarea pe responsabilizarea cetățenilor, cum a încercat Macron?

Un amestec între cele două, potrivit mai multor economiști, care arată că o decizie bună a fost cererea adresată francezilor de a scrie o declarație sub proprie semnătură pentru a-și justifica deplasările excepționale.

"Când semnezi o hârtie, există un reflex mental care face ca oamenii, dacă aveau deja tendința de a respecta regulile, să dorească să-și respecte angajamentul asumat", subliniază cercetătorul Thierry Aimar, care predă neuro-economie la Sciences-Po.

"Această semnătură va crea mecanisme mentale care îl vor constrânge să respecte angajamentul asumat pentru a evita o formă de disonanță cognitivă", continuă el.

Desigur, efectul riscă să se dilueze pe termen lung, în funcție de ce fac unii și alții.

"În cazul în care se dezvoltă comportamente oportuniste, atitudinea oamenilor care în mod naturală respectă consemnele riscă să evolueze în sensul prost", avertizează Aimar, care menționează că, într-un context atât de inedit, este dificil să faci previziuni.