Numeroase persoane influente, inclusiv Donald Trump, au sugerat că noul coronavirus, SARS COV 2, nu s-ar mai răspandi pe parcursul următoarelor luni, când va deveni din ce în ce mai cald. Deși ne putem aștepta la scăderi modeste ale contagiozității, o simplă creștere a temperaturii nu va stopa noul coronavirus, spune Marc Lipsitch, epidemiolog la școala de sănătate publică a Universității Harvard. Pentru a-și susține afirmațiile, Marc Lipsitch începe prin a vorbi despre câteva mituri care au circulat în ultima perioadă.
Mit: SARS a dispărut de la sine pe măsură ce temperaturile au crescut.
SARS nu a dispărut de la sine, ci datorită intervențiilor și masurilor de sănătate publică extreme din Hong Kong, Vietnam, Thailanda și Canada. Acestea au implicat inclusiv izolare, carantină și distanțarea socială. Acestea au funcționat și pentru că bolnavii de SARS aveau simptome distincte, astfel că erau ușor de reperat. În Toronto, SARS a reapărut după ce valul inițial de îmbolnăviri a fost controlat și au fost întrerupte precauțiile. Această reapariție a fost asociată ulterior cu un caz din primul val și confirmă faptul că măsurile de control au fost cele care au stopat transmiterea prima dată.
Al doilea mit este că răceala comună e sezonieră, foarte puțin contagioasă vara, astfel că așa o să fie și COVID-19.
Prezicerea modului în care se va comporta un virus pe baza modului în care au făcut-o alte virusuri anterior este ceva absolut speculativ, dar specialiștii sunt constrânși să facă asta uneori tocmai pentru că au puține informații disponibile. Nu se știe dacă alte virusuri din familia coronavirusurilor, cum ar fi OC43, HKU1, 229E, sau NL63, sunt modele bune pentru analogiile cu noul coronavirus. Un alt motiv pentru care nu ar trebui luat în considerare acest mit este că anumite virusuri sezoniere, cum ar fi OC43 și HKU1, sunt răspândite de mult timp, astfel că se comportă diferit față de un virus cu care organismul nu a mai avut niciodată de-a face.
Într-adevăr, există virusuri respiratorii care sunt asociate doar sezonului rece, mai exact care apar iarna în regiunile temperate, cum ar fi în Statele Unite ale Americii. Specialiștii au identificat patru factori care contribuie la acest fenomen.
Primul factor, mediul.
Iarna, vremea este mai rece, astfel că aerul este mai uscat și în interior și în exterior. În cazul gripei s-a demonstrat în laborator că umiditatea absolută, adică cantitatea de vapori de apă din aer, influențează transmiterea gripei și că cu cât aerul este mai uscat, cu atât se transmite mai repede. Ulterior s-a demonstrat că tiparele epidemiologice sunt în concordanță cu datele deținute de laboratoarele din SUA și din Vietnam. În special în studiul vietnamez a fost analizată o boală asemănătoare gripei fără a fi distinsă gripa de alți agenți patogeni. Acest lucru sugerează că mecanisme similare pot fi funcționale și pentru alte virusuri respiratorii, dar nu există studii specifice privind rolul umidității în coronavirusuri sau în alte virusuri respiratorii, în afară de gripă. Un alt lucru important este că pot exista niște condiții aparte de umiditate, cum ar fi în tropice, care să favorizeze transmiterea gripei. Cu toate acestea, se poate spune că în țările temperate, aerul rece este un factor care contribuie la transmiterea gripei, dar în cazul coronavirusurilor nu se știe dacă se aplică. Un studiu recent sugerează că transmiterea este posibilă în climate diferite, iar un exemplu este Singapore, care deși se află aproape de ecuator, a avut o transmitere semnificativă. După cum subliniază doctorul Eli Perencevich, există o diferență semnificativă între Singapore în luna februarie și o zonă temperată vara din punct de vedere al lungimii zilei, al numărului de radiații ultraviolete, la care se adaugă mulți posibili factori importanți pentru noul coronavirus de care specialiștii încă nu știu.
Factorul doi, comportamentul uman.
Iarna, oamenii petrec mai mult timp în casă, nu aerisesc la fel de des și petrec mai mult timp împreună. De asemenea, școlile sunt un punct de transmitere a bolilor infecțioase. Școala este puternic asociată cu transmiterea virusurilor respiratorii și a celor care provoacă varicelă, rujeolă și gripă. De exemplu, gripa pandemică din SUA, din anul 2009, a fost foarte scăzută pe timpul verii, dar a revenit rapid din septembrie. Perioadele școlare sunt importante, dar nu se dețin încă date ale acestui aspect în asociere cu COVID-19 deoarece s-au numărat puțini copii printre cazurile diagnosticate. Acest lucru poate însemna fie că nu se infectează ușor și că nici nu transmit cu ușurință, fie că nu au simptome severe după infectare și că mulți nici nu realizează, dar transmit totuși mai departe. Adevărul poate să fie și undeva la mijloc. Este foarte important ca specialiștii să afle aspectele acestei probleme pentru a stabili dacă închiderea școlilor ajută la controlul răspândirii COVID-19, dar și dacă vacanța de vară va fi un factor al reducerii răspândirii.
Factorul trei, sistemul imunitar al gazdei.
Este posibil ca sistemul imunitar să fie mai sensibil iarna, comparativ cu vara. O ipoteză s-a axat pe melatonină, care are anumite efecte asupra sistemului imunitar și care este influențată de fotoperioadă (orele de lumină dintr-o zi), care la rândul ei variază în funcție de sezon. Un alt aspect este reprezentat de nivelul de vitamina D, care depinde de expunerea la razele ultraviolete, această expunere fiind mai ridicată vara și având un efect benefic asupra sistemului nostru imunitar. Cea mai bună dovadă este faptul ca suplimentarea organismului cu vitamina D reduce incidența infecțiilor respiratorii acute. Pe de altă parte, este puțin probabil ca acest efect să fie un factor important în variația incidenței gripei între vară și iarnă.
Factorul patru, epuizarea gazdelor sensibile.
Chiar și în lipsa unei variabilități sezoniere, epidemiile de boli infecțioase cresc exponențial, se nivelează iar apoi se micșorează deoarece atunci când multe persoane sunt sensibile, fiecare caz infectează mai mult de o persoană sănătoasă (Reff > 1). Mai apoi, pe măsură ce proporția contactelor sensibile scade, se ajunge la un vârf epidemic care stagnează (Reff = 1) și în cele din urmă scade (Reff < 1). Când un anumit factor variază sezonier și apar persoane sensibile noi cu timpul, acest proces interacționează cu factorii sezonieri și se produc epidemii recurente în aceeași perioadă, în fiecare an.
Toate acestea ne duc la concluzia că infecțiile sezoniere se pot manifesta și în afara sezonului când acestea sunt noi. Virusurile noi au un avantaj temporar, acela că nu există persoane imune pentru că nimeni nu a mai intrat în contact cu ele. Virusurile vechi, care circulă de mai mult timp, nu infectează atât de mulți oameni pentru că un procent mare a dezvoltat imunitate. Virusurile vechi mai iau amploare doar în cele mai favorabile condiții, în acest caz iarna.
Consecința este că virusurile noi, precum gripa pandemică, se pot răspândi și în afara sezonului normal. De exemplu, în anul 2009, pandemia a început în aprilie-mai și s-a liniștit vara, posibil pentru că nu s-au mai dus la școală copiii, dar a revenit în septembrie-octombrie, adică înainte de începerea sezonului normal al gripei. Sezoanele nu constrâng virusurile pandemice așa cum se întâmplă cu cele vechi.
Cu alte cuvinte, oamenii de știință au motive să creadă că COVID-19, precum alte betacoronavirusuri, se transmite mai rapid iarna decât vara, dar nu se știe care este mecanismul responsabil. Totuși, schimbarea va fi una modestă și nu este suficientă pentru stoparea totală a transmiterii. Pe baza analogiei cu gripa pandemică, probabil că COVID-19, fiind un virus nou, se va transmite ușor și în afara sezonului rece pentru că oamenii încă nu au dezvoltat imunitate la el. Schimbarea anotimpurilor și vacanțele școlare pot ajuta, dar nu pot opri transmiterea. Anterior se credea că copiii nu sunt infectați cu COVID-19 prea ușor, dar dovezile recente din Shenzhen sugerează că și cei mici pot fi infectați și pot fi detectați în același ritm ca adulții, așa că întrebarea deschisă rămâne dacă pot transmite la fel de ușor.
3
7
