Era in vara anului 1971, era student, faceam practica sociologica la Pitesti, tocmai aparusera nefastele “Teze din iulie” menite sa re-stalinizeze cultura romaneasca. Incepea noua glaciatiune ideologica si politica. Le-am citit si am izbucnit in ras, impreuna cu colegii mei, intre care Calin Anastasiu si Alin Teodorescu. “Veti vedea curand ca nu e nimic de ras”, ne-a avertizat o profesoara care apucase demascarile din anii 50. Nu s-a inselat. La fel, nu este nimic de ras in aiuritoarele directive emise de Andrei Marga. Mai nou, a ajuns sa ceara functionarilor ICR sa se transforme in copoi, in politisti ai gandirii, sa depisteze, adica sa adulmece orice urma a ceea ce, intr-o scrasnita limba de lemn, documentul emis de conducerea institutului numeste “minimalizarea valorilor romanesti”. Intram in zona buimacitoare a mentalului de tip chisinevschian, demonizant si stigmatizant.
Nu mi-as fi putut imagina vreodata ca un istoric al filosofiei europene precum Andrei Marga se va preta la o asemenea negare a tot ce inseamna traditia maioresciana din cultura romaneasca. Se rasucesc in mormintele lor E. Lovinescu si Ion Negoitescu, Stefan Augustin Doinas si Monica Lovinescu, Matei Calinescu si Virgil Ierunca, Noel Bernard si Vlad Georgescu, N. Steinhardt si Alexandru Paleologu, Alice Voinescu si Lucian Raicu, Mihail Sebastian si Alexandru George.
Limbajul scremut al directivelor profesorului Marga este acompaniat de numiri si revocari care te lasa fara cuvinte. Directoarea ICR din Varsovia, Sabra Daici, admirata de personalitatile cele mai importante ale culturii din acea tara, este inlocuita, fara nicio explicatie, cu o doamna secretara poate cumsecade, dar fara urma de expertiza in domeniul diplomatiei culturale. Ma abtin sa vorbesc despre alte cazuri. Totul se petrece fara noima, absurd, improvizat si arbitrar.
Nu exista o strategie in afara placerii de a distruge tot ce s-a creat vreme de peste sapte ani. In locul filosofiei pluraliste si moderne a echipei precedente, se ofera magma indigesta a noului obscurantism. Nu vad nicio diferenta intre directivele Sectiei Externe a PCR si ale Securitatii date directorilor de Biblioteci Romanesti in anii 80 si cele izvorate acum din subconstientul profesorului Marga. Din cate stiu, dupa 1985, acesti directori erau ofiteri de securitate. Vor fi oare reactivati?
“O indatorire permanenta a personalului institutelor culturale romanesti din strainatate ramine identificarea bazelor de date deficitare in ce priveste informatia corecta si la zi despre Romania. Depistarea lucrarilor cu caracter enciclopedic, a dictionarelor, tratatelor de istorie, a fondurilor documentare din biblioteci si muzee care prezinta date incomplete, superficiale, distorsionate, clisee denigratoare, comentarii tendentioase si mistificatoare la adresa Romaniei, a poporului roman, a minoritatilor nationale conlocuitoare, care minimalizeaza valorile nationale romanesti, contributia culturii romane la tezaurul universal si rastalmacesc momente de seama ale istoriei romanilor. Acest efort trebuie sa determine ulterior actiuni persuasive si umplerea lacunelor existente cu informatii cuprinzatoare si edificatoare, rectificari si prezentari corecte ale realitatilor romanesti”.
La ceasul pontocratic, ICR se transforma in Minister al Adevarului, in organism de partid si de stat insarcinat cu difuzarea “informatiilor cuprinzatoare si edificatoare”, deci a liniei oficiale dictate de cei care decid ce este si ce nu este cu adevarat “patriotic”. Adio dialogului cultural dezinhibat, adio experimentului inovator, revenim la Nicolae Moraru, la Redactia Publicatiilor pentru Stainatate, la “Glasul Patriei” si alte asemenea jalnice oficine propagandistice. Ma intreb daca aceste directive chiar sunt scrise de profesorul Marga ori avem de-a face cu o impostura, cu o gluma macabra, si daca autorul real se numeste, sa spunem, Dinu Sararu, Dan Zamfirescu, Ilie Badescu ori vreun alt protocronist la pensie.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
