Întrebare: Cum ai determinat valorile din grafic?
Răspuns: Pentru fiecare moment cu excepţia localelor am folosit cel puţin două sondaje. Principalul criteriu de selecţie a fost menţionarea procentului de respondenţi care intenţionează să vină la vot – dacă acest element nu a fost inclus în prezentarea publică a sondajului nu am putut include sondajul respectiv în calculele pe baza cărora a fost alcătuit graficul.
Ca observaţie generală, institutele de sondare a opiniei publice dau rezultate destul de asemănătoare la un moment dat atâta timp cât aceste rezultate sunt analizate în detaliu.
Întrebare: Ce reprezintă semnele de întrebare?
Răspuns: Semnele de întrebare arată diferenţe semnificative între electoratul “dur” al unui partid (cei foarte hotărâţi să vină la vot: liniile complete) şi electoratul maximal (electoratul “dur” + cei care susţin la nivel declarativ acel partid dar nu sunt foarte interesaţi de politică şi/sau nu sunt foarte siguri că vin la vot: liniile frânte).
Semnul “?1″ denotă faptul că în ultimele luni dinainte de alegerile locale, 5% din populaţia aflată în ţară ezita dacă să voteze PDL – în unele sondaje apăreau ca votanţi ai partidului, în altele nu. La alegerile locale au venit aproape toţi, în principal datorită venirii USL la putere, element care i-a mobilizat puternic. Prin comparaţie, USL avea un electorat stabil.
În clipa de faţă, situaţia s-a inversat. PPDD (“?2″) şi USL (“?3″) au un electorat fluctuant, format dintr-un grup hotărât dar şi din persoane care nu sunt absolut sigure că vin la vot. În cazul USL vorbim de două straturi principale de votanţi ezitanţi:
a) cei care s-au alăturat la nivel verbal USL după instalarea guvernului Ponta dar care au participat doar într-o mică măsură la locale
şi
b) cetăţeni care au trecut de partea USL din cauza tentativei de a-l demite pe preşedintele Băsescu.
Întrebare: Care este situaţia USL?
Răspuns: USL a beneficiat la momentul venirii la putere de o explozie de simpatie şi susţinere. Astfel, în mai USL avea în sondaje peste 60% din intenţia de vot. Această valoare nu s-a concretizat la locale – USL a obţinut 49% din voturi. La vot au venit atunci nouă zecimi din “electoratul dur”, care îi susţinuse atunci când erau în opoziţie.
Situaţia actuală este foarte asemănătoare: USL are procente multe (= liniile haşurate de deasupra “?3″), dar poate conta cu siguranţă pe destul de puţine (= linia de sub “?3″).
Întrebare: Care este situaţia ARD?
Răspuns: Alianţa este închistată din punct de vedere electoral, operând cu un electorat stabil şi limitat numeric. În planul intenţiilor de vot, diferenţa dintre PDL şi ARD este deocamdată minimală. La două luni după referendum este evident că PDL/ARD nu a reuşit să capteze în întregime intenţia de vot anti-demitere. În circumstanţele de faţă, potenţialul de creştere al electoratului ARD este aproape de zero, electoratul dur şi cel maximal fiind aproape identice. În funcţie de prezenţa la vot, scorul ARD poate creşte sau scade, dar acest lucru nu depinde de ei.
Concret: aproximativ 2 milioane de persoane susţin că ar vota ARD la parlamentare.
Dacă la alegeri vin 7 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/7 = 28,6%.
Dacă la alegeri vin 8,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/8,5 = 23%.
Dacă la alegeri vin 9,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/9,5 = 21%.
Întrebare: Care este situaţia PPDD?
Răspuns: PPDD este oarecum într-o situaţie similară cu PRM în toamna lui 2000: un lider cu popularitate în creştere beneficiază de oboseala şi de lipsa de inspiraţie a celorlalte forţe politice. Este extrem de probabil ca intenţia de vot pentru PPDD să conţină o “spirală a tăcerii” şi ca partidul să obţină un rezultat mai bun chiar decât în exit-polluri (cum s-a întâmplat la Bucureşti la localele din acest an).
Întrebare: Ce s-a întâmplat în trecut în ultimele două luni de dinaintea alegerilor?
Răspuns: În 2000, PSD nu a pierdut votanţi dar a pierdut procente pentru că peste un milion de nehotărâţi s-au orientat în cele din urmă spre PRM. Dreapta democratică a rămas la marginea scenei politice, relevantă doar pentru un grup restrâns şi bine definit de votanţi.
În 2004, PSD şi ADA nu au pierdut votanţi dar au pierdut procente în ultimele săptămâni şi luni, câteva sute de mii de nehotărâţi orientându-se în ultimele săptămâni către partide mici (PNG, PNŢ şi mici partide socialiste) iar electoratul de etnie maghiară venind la vot într-o proporţie mai mare decât se estimase.
În 2008, toate cele trei partide mari au pierdut votanţi care nu s-au mai orientat spre nicio altă forţă politică, ierarhia şi chiar şi procentele fiecărui competitor major rămânând aproape aceleaşi.
Întrebare: Ce ne putem aştepta să se întâmple în planul intenţiilor de vot?
Răspuns: O prognoză este extrem de dificil de livrat din motive evidente. Pare rezonabil să presupunem că ARD va obţine între 20% şi 30% din voturi, procentul exact depinzând de capacitatea USL de a-şi motiva şi mobiliza susţinătorii nu-foarte-hotărâţi.
PPDD are potenţialul de a înregistra o creştere vertiginoasă în funcţie de capacitatea sa de a sustrage votanţi de la USL. În cazul unei “furtuni perfecte” (PPDD îşi ambalează motoarele la maxim + o campanie ternă a ARD), nu este exclus ca PPDD să depăşească ARD.
