Citiţi contractul pe care l-a obţinut Naşul TV. Merită. Contractul acesta arată cum s-au făcut bani în România în ultimul deceniu şi cum toată lumea, toate partidele, toţi politicienii au fost complici la marele jaf naţional din bani publici. Şi, poate mai mult decât orice, arată de ce avem nevoie de o justiţie funcţională care să destructureze reţelele de parazitat statul. Nu vă atingeţi de procurori şi de judecători, şi hai mai repede cu dosarul ăla DIICOT cu privatizările strategice şi subminarea economiei naţionale cu băieţii deştepţi.
Nu voi face aici decât câteva observaţii privitoare la acest contract, reziliat ieri. Contractul e atât de simplu, încât n-are nevoie de descifrare, oricine e interesat îl poate citi pe îndelete să se convingă.
1). Nu există niciun motiv legal sau legitim pentru secretizarea vreunei clauze din acest contract, după cum am intuit şi am spus dintotdeauna, contrazicându-mă chiar cu oameni de bună credinţă care spuneau că ar putea fi totuşi şi niscaiva chestiuni sensibile comerciale de concurenţă sau mai ştiu eu ce. N-a fost cazul. Pur şi simplu, contractul n-a fost făcut public niciodată din cauză că toată lumea care l-a văzut până acum a fost complice. Şi pentru secretizarea asta fără noimă trebuie să răspundă cineva.
2). Contractul e făcut clar în defavoarea Hidroelectrica, dar în favoarea lui Energy Holding şi în beneficiul personal al şefimii Hidroelectrica, permiţând renegocierea periodică a şpăgilor.
3). După cum s-a dat de gol dl. David acum vreo trei ani, clauzele importante (cantităţile şi preţurile) se renegociau frecvent. Din contractul de care au făcut rost jurnaliştii de la Naşul TV lipseşte într-adevăr Anexa 2, cea cu cantităţile anuale, însă citind restul contractului (de pildă prima propoziţie din Anexa 4) se înţelege negru pe alb că Anexa 2 e un tabel completat cel puţin anual prin înţelegerea părţilor.
În alte cuvinte, toată şefimea Hidroelectrica a bătut palma cu Energy Holding de câteva ori pe an. Număraţi actele adiţionale: în 5 ani s-a renegociat cu Energy Holding de 19 ori! Subiectul – preţuri şi cantităţi.
4) Orice fraier şi-ar fi putut da seama că aceste contracte se renegociau des, numai că acum avem şi dovada. Până acum aveam numai suspiciunile de bun simţ. Când negociezi un contract pe 10 ani şi care implică cel puţin 2-3 miliarde de euro, din care se sifonează jumate, n-are nimeni bani – şi nici curaj – să dea toată şpaga dintr-o dată. Şi atunci, logic, se face o clauză prin care ambele părţi se asigură că depind una de cealaltă pe toată durata contractului şi trebuie să se întâlnească să discute din nou.
5) Nimeni, absolut nimeni, n-a vrut să renunţe până acum la aceste contracte. Din nou, genială mişcarea asta cu renegocierea periodică – Energy Holding s-a asigurat că contractul va rămâne în vigoare indiferent de schimbările de guvern (fiecare prelua contractul de la predecesorii şi mai făcea o mică renegociere pentru a-şi trage partea). Niciun partid n-a vrut să publice acest contract ca să dea vina pe greaua moştenire – era mult mai profitabil să continue aranjamentul anterior. De când s-a încheiat contractul iniţial (ianuarie 2004) şi până azi am avut toate partidele la guvernare, PSD, PNL, PDL. Nimeni n-a vrut măcar să încerce să spună: băi Energy Holding, eu de la anul nu-ţi mai dau 4,7 TWh, îţi dau 1 MWh, ce-o să-mi faci? Poate se ajungea la un proces – dar mă îndoiesc că Hidroelectrica ar fi pierdut din cine ştie ce penalităţi pe care i le-ar fi dat instanţa sutele de milioane pe care le-a pierdut continuând aceste contracte un deceniu.
6) Contractul de faţă arată şi de ce FMI n-a primit până acum raportul pe care l-a cerut de două misiuni încoace de la Guvernul României – un raport al Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Economiei despre posibilităţile de reziliere sau renegociere a contractelor cu băieţii deştepţi şi pe care Mihai Răzvan Ungureanu se bătea cu pumnul în piept prin presă că-l va face public pe vremea când era premier. Văd două variante – fie actele n-au ajuns integral la Ministerul Justiţiei (de pildă, toate anexele) şi atunci raportul n-a fost scris de MJ; fie în realitate s-a ajuns la concluzia că contractele ar fi putut fi reziliate cu riscuri acceptabile ca băieţii deştepţi să dea în judecată Hidroelectrica, şi nimeni n-a vrut să spună asta.
7) Cînd vorbesc de şefimea Hidroelectrica mă refer la toţi cei care au semnat aceste contracte de-a lungul timpului (Oprea, Tănase, Opriş, Zachia-Zlatea, David, directori generali, economici, departament juridic etc.); plus: consiliul de administraţie a Hidroelectrica (din care au făcut parte şi Tudor Şerban, dar şi actualul consilier al lui Băsescu Bogdan Drăgoi), care a aprobat prelungirea acestor contracte; precum şi toţi miniştrii sau secretarii de stat cu atribuţii delegate şi care au semnat contractele de mandat pentru oamenii ăştia, DIP, Sereş, Vosganian, Videanu, şi secretarii lor de stat. Când răspund 100 de oameni de fapt nu mai răspunde nimeni.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
