Legea nouă a sănătății a fost aprobată discret pe fundalul scandalului legat de referendum. Mi-aș dori să o aud explicată și dezbătută pe acest forum de oameni imparțiali, pentru că este de importanță maximă pentru români. Este o lege bună? O lege proastă? Cum va influența buzunarul unui bugetar de vârstă medie cu probleme de sănătate? Este bine să fie aprobată o lege atât de importantă în situația când România are un președinte suspendat și unul interimar?

Alexandra AresFoto: Arhiva personala

Ce model urmăm?

Mi-aș dori din suflet ca Romania să urmeze sistemul public medical din Anglia, Franța și Canada și nu pe cel din America, unde privatizarea sistemului medical și asiguratorii au dus la escaladarea prețurilor pe culmi aberante și la scăderea multor indici de sănătate sub nivelul celor din Cuba, unde se practică medicina de stat.

Când m-am stabilit la New York in 1998 am fost uimita sa descopăr ca asigurarea medicala dentara asigura doar plombele din amalgam, si ca orice plomba din porțelan trebuia plătita suplimentar. Așa ca rareori le comanda cineva. Iar eu, si majoritatea Bucureștenilor trecusem pe plombe de porțelan incă de pe vremea lui Ceausescu!

Am descoperit apoi ca o noapte la un spital privat costa până la $4500 de dolari, mult mai mult ca la Waldorf Astoria, deci cinci nopți pentru cea mai banala operație înseamnă $25,000. Că o radiografie la cap care in Romania costa 100 de lei, la New York cu același aparat, costa, cu toata privatizarea si concurenta, $5000 de dolari; și în fine că un tratament de cancer costă în medie jumate de milion de dolari pe an. Sistemul te obliga sa cumperi asigurare de sănătate, care ajung pot ajunge la suma de $2500 pe lună pentru un pensionar cu pensie de $2000, obligându-l să își ia un serviciu (Fahrenheit 911, anyone?) , altfel este în incapacitate de plată. Doresc românii să se îndrepte spre asta?

În SUA, lobbyul din industria sănătății a făcut eforturi majore să evite introducerea de către Președintelui Obama și de către Congres în ultima reforma a sănătații a așa numitei ‘public option’ – program de stat care ar fi intrat in competiție cu sistemul privat de asigurări — tocmai din motivul ca ar fi fost mai ieftin și mai uman. Sunt convinsă că și în România acest lobby a lucrat eficient.

A rămas acest public option integral în sistemul medical românesc pentru cei ce nu doresc asigurări private sau nu și le permit?

Medicina americană super performanta este in mare măsura un lucru de care beneficiază cei bogați si un procent mic al populației. Partea nevăzuta a sistemului medical privatizat american este ca 43 de milioane de americani nu au bani de asigurare medicală, ca unul din 3 angajatori nu oferă asigurare medicală pentru că sunt atât de scumpe ca nu isi permit. Iar cei care își permit adesea intra in faliment cum s-a întâmplat in industria auto pentru ca 2500 de dolari din prețul fiecărei mașini fabricate in SUA reprezintă doar cheltuielile pe asigurare medicala. Noua reformă a lui Obama aprobată de Curtea Supremă de justiție este nepopulară pentru că ii obligă pe americani să cumpere asigurări private. știu fiind că CEO-ii unor astfel de firme au compensații până la 100 de milioane de an.

Mi-as dori să invit autorii de pe contributors.ro să discute noua lege a sănătății și să dezbată miturile de mai jos:

1 – Este privatizarea totală a medicinii un lucru bun? Sau din contra, medicina trebuie sa rămână in sfera-non profitului, cu un sector privat paralel opțional, pentru cine își permite? Experiența din SUA arată că introducerea asiguratorilor și privatizarea totală a medicinii este imorală. Daca aplicăm principiul cererii si ofertei, unui om bolnav de cancer de pilda ii poți cere ORICE suma pentru tratament și este obligat sa se angajeze sa o plătească, chiar daca suma ceruta reprezintă de 10 sau 100 sau 1000 de ori mai mult decât tot venitul lui anual. Un om care are nevoie de ambulanță poate cu ușurința să fie silit sa plătească oricât, cu tot venitul pe o luna sau două, si să achite datoria în rate tot anul.

2 - Duce privatizarea medicinii la eficientizare si scăderea preturilor? Din nou, experiența din Statele Americii – tara care cheltuiește cel mai mult pe medicina dar cu cele mai slabe rezutate-raspunsul este un categoric NU. In mod paradoxal, medicina este singurul domeniu unde concurenta nu duce la ieftinire ci la mărirea preturilor. Chiar si in București unde au apărut multe cabinete private, prețul mediu al unei consultații a crescut de la 30 de lei in 2006, la 111-114 lei in 2012, asta in condițiile in care km la taxi a rămas in 2012 la același preț ca in 2006. In plus, sistemul de asigurare introduce un mare overhead birocratic.

3 – Îsi pot permite românii un serviciu de asigurări ca în Germania, având salarii de 10-20 de ori mai mici? Cum va afecta noua lege a sănătății – cu cifre exacte – oamenii cu venituri medii și mici care de vârstă medie sau înaintată cu probleme de sănătate?

4. Se fură mai puțin într-un sistem privat cu case de asigurare medical? Ziareleamericanesunt pline de articole despre diverse scheme frauduloase si de doctori care ordona teste fie imaginare fie inutile pentru a deduce mai mult bani de la asiguratori. De asemenea, profitul asiguratorilor vine tocmai din mărirea procentajului de cereri respinse si din mărirea anuala cu 10-25% a taxelor lunare de asigurare.

În concluzie, aș dori să subliniez că sănătatea este o problemă națională de prim rang peste tot în lume, și că oamenii sunt la fel de nemulțumiți de starea lucrurilor la New York și la București, doar cauzele sunt diferite.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro