articol preluat din Curentul
Gratiat la gramada de "saracul si cinstitul" Iliescu - alaturi de sumedenie de hoti postdecembristi si tortionari ai regimului comunist - fostul lider al minerilor, Miron Cozma, a parasit deja puscaria cu masina altui "fan" al democratiei, faimosul Fane Spoitoru! Ulterior parasirii in tromba a Penitenciarului Rahova, Miron Cozma a ajuns, insotit de trei persoane, pe Aeroportul Baneasa de
unde s-a imbarcat, in jurul orei 18.00, in cursa de Timisoara a companiei Blue Air.
Ion Iliescu sustine ca gratierea lui Miron Cozma a survenit primirii numeroaselor solicitari, atat din partea fostului lider al minerilor din Valea Jiului - ceea ce nu ne indoim -, cat si a organismelor internationale - care or fi ele, ca avem ceva rezerve.
Iliescu isi justifica gestul prin aceea ca: "si mineriadele au avut motivatia lor", dar nu ne da amanunte despre aceste "motivatii", care sigur ca au existat, dar toate poarta un singur nume: Ion Iliescu! Probabil ca adevaratul motiv al gratierii de ieri se constituie in ceva sperante ale fostului locatar de la Cotroceni si ale PSD de a-l putea manipula si folosi din nou pe "luceafarul
huilei" in lupta subterana cu fortele opozante.
Alianta Civica, Asociatia Victimelor Mineriadelor, Asociatia 21 Decembrie 1989 si alte organizatii ale societatii civile si personalitati au protestat fata de gratierea lui Miron Cozma. Se considera ca acest gest de asa-zisa clementa reprezinta o forma de complicitate a inca presedintelui Romaniei cu destabilizatorii statului de drept.
Oricum, Iliescu este protagonistul unui lung sir de manifestari si decizii profund nedemocratice, desi pozeaza hlizitor in garant al statului de drept, adept al libertatii de exprimare, sustinator al luptei anticoruptie si aparator al proprietatii.
Ateu convins si fan al proprietatii de stat, adept al dictaturii "cu fata umana", Iliescu a jucat mereu la mai mult de doua capete.
Implicarea sa fara nici o jena in campania electorala de partea PSD si a "infiatului" Nastase nu e decat o completare a "blatului" de coliva servit la final de mandat - si speram cariera politica - poporului roman cu bomboana gratierii celui care l-a ajutat sa-si mentina puterea ilegitima.
Prin gratierea lui Miron Cozma, Ion Iliescu isi incheie domnia politica asupra Romaniei in nota in care a inceput-o.
Fostul prim-secrear PCR de judeteana, care inainte de decembrie ´89 poza in disident tacut si "marginalizat"- altfel bine mersi la directia unei edituri -, a iesit in decembrie ´89 din ascunzisul de sobolan rosu si a dirijat macelul numit lupta cu teroristii, pentru a-si justifica autopropulsarea in fruntea noii puteri ca "emanat al revolutiei".
Cum stim, in decembrie ´89 au murit foarte multi oameni de pomana, numai ca scenariul pus la cale de Iliescu si gasca sustinatorilor sai de fosti nomenclaturisti PCR din a doua si a treia linie si securisti "buni" sa poata avea "credibilitate" in fata poporului roman si a strainatatii.
Iliescu a profitat de revolta populara lipsita de lideri autentici pentru a "umple vidul de putere" cu persoana sa, iar cimitirele marilor orase din Romania cu "eroii revolutiei", pe care i-a uitat rapid. Revolutionarii recompensati de regimul Iliescu au fost cei de teapa lui Dan Iosif si Bebe Ivanovici.
Principalul vinovat pentru inscenarea revolutiei si implicit pentru moartea atator oameni nevinovati - Ion Iliescu -, in loc sa fie inculpat, a ajuns seful statului.
Iliescu a chemat minerii la Bucuresti
O alta "realizare" a lui Iliescu o constituie mineriadele, care au sters din memoria lumii civilizate orice urma de impresie buna pe care romanii o lasasera in decembrie 1989.
Desi Miron Cozma a fost condamnat la 18 ani de puscarie pentru mineriada din septembrie 1991, culmea ororilor provocate de hoardele de mineri veritabili coordonate de "minerii gradati" a fost atinsa in iunie 1990, cand fenomenul democratic al Pietii Universitatii l-a speriat asa de tare pe comunistul cu fata umana Iliescu, incat acesta a chemat mai mult decat explicit "trupele" lui Miron
Cosma, repetandu-se - la scara mai redusa - scenariul din decembrie ´89.
Pentru ce cauza or fi murit sau or fi fost batuti si schingiuiti din nou tineri si batrani, de-a valma, in Bucuresti?! Dupa toate ororile petrecute in Bucuresti in 14-15 iunie 1990 - orori care au fost mediatizate in intreaga lume -, Iliescu a considerat ca e cazul sa le mai si multumeasca minerilor oferindu-le mancare, apa si adapost pentru a sta cateva nopti in Capitala, in timp ce falsii
mineri, securistii coordonatori, au primit importante recompense, unora "spalandu-li-se" dosarele pentru a putea intra in structurile noului SRI. Minerii au revenit in ajutorul tovarasului Iliescu in septembrie 1991, pentru a-l scapa de incomodul reformator Petre Roman.
Incitarea la violenta a unei categorii sociale impotriva alteia este o pura metoda stalinisto-comunista, pe care Iliescu a mai folosit-o si in cazul conflictului aparut intre fostii proprietari deposedati abuziv de bunurile lor de regimul comunist si chiriasii din casele nationalizate, manipuland justitia si incalcand principiul separatiei puterilor in statul de drept.
Iliescu - protectorul de drept al marilor corupti
"Cartea de vizita" a lui Iliescu mai cuprinde si protejarea de catre "saracul si cinstitul" Ion a unui numar de importanti oameni de afaceri implicati in tranzactii cel putin dubioase.
Astfel, prin intermediul omului sau de casa (coordonator al tuturor serviciilor de informatii la un moment dat) Ioan Talpes, s-a folosit si l-a protejat pe Ovidiu Tender, iar personal s-a ocupat de oblojirea tuturor matrapazlacurilor lui Dan Iosif.
Astfel ca, nolens-volens, a incurajat extinderea coruptiei pana la nivelul celor mai importante institutii ale statului, sub masca sa de "sarac si cinstit" ascunzandu-se de fapt un protector de anvergura al coruptiei si coruptilor, despre care a vorbit mereu, dar fata de dosarele carora a aratat constant "intelegere".
De ce te prefaci asa de tare, bunicuto?!
Ateu convins in sufletul sau si fan al nationalizarii si proprietatii de stat, adept al dictaturii "cu fata umana", Iliescu a jucat mereu un teatru prost in aceste chestiuni, pozand in democrat si bun crestin pentru uzul natiei si al strainilor. Nimic bun facut din convingere de Iliescu, ci doar din oportunism, dupa decembrie ´89.
Aceasta a fost regula pe care si-a impus-o, cu greu, si faptul ca, din cand in cand, a avut "scapari" precum cele cu aducerea minerilor, condamnarea cu manie proletara a proprietatii private, haituirea regelui Mihai, amenintarea ziaristilor samd atesta adevaratele sale convingeri.
Holocaustul - o oportunitate pentru comunistul "cu fata umana"
Chestiunea Holocaustului este un exemplu si mai edificator, pentru ca dupa ce in repetate randuri a afirmat ca in Romania nu se poate vorbi de Holocaust, atunci cand a vazut ca integrarea euroatlantica a Romaniei poate fi blocata de convingerile sale intime, a schimbat foaia, defiland alaturi de orice si oricine avea ceva comun cu evreii, precum V.C.
Tudor, pe care l-a si decorat de altfel in ultimele zile ale mandatului sau, determinand reactia vehementa a lui Elie Wiesel.
Cat despre implicarea lui Iliescu in campania electorala de partea PSD si a lui Adrian Nastase, asta nu este decat un gest disperat pentru a-si perpetua dinastia neocomunista la conducerea tarii. Iliescu a incalcat de altfel mereu Constitutia de-a lungul mandatelor sale de presedinte al Romaniei, fara a recunoaste asta niciodata, in buna traditie a educatiei bolsevice primite la Moscova.
Petru Ionescu
