- Interviu de Ciprian Chirvasiu, Eurolider

Uneori, in situatii publice, vorbiti despre originea dumneavoastra taraneasca. Domnule Mihai Sora, cati ani ati trait ca un taran autentic?

Ca un taran autentic n-am trait deloc.Originea taraneasca e doar a parintilor mei: bunicii mei paterni si materni au fost tarani. Cei paterni:bihoreni. Cei materni:banateni ( din zona apuseana a Banatului, aproape de granita, de Jimbolia). Dar, pana pe la 15 ani mi-am petrecut toate vacantele de Pasti, partial si cele de Craciun, la bunici.

Oricum ar fi, in primii mei opt ani de viata, am trait intr-un sat banatean, unde tatal meu era preot. Iata de ce cunosc, asa-zicand pe dinauntru, lumea taraneasca. Cel putin in vacantele mari, participam si eu in felul meu la muncile agricole. La recoltat, la treierat. Sigur, copil fiind, doar ca spectator. Dar exista si o parte minora a acestor activitati majore.

Trebuia sa mai aduci cate un lucru, te mai trimeteau dupa cate ceva. Deci eram participant, ca sa spun asa, la procesul de productie.

Mama e aradeanca. Tatal meu s-a nascut langa Cluj. Eu am aparut in Sud si m-am educat in Baia Mare. Sunt un fel de roman buimac. Ca ziarist, am calatorit mult prin tara, am vazut tarani de pretutindeni. Au ardelenii, intr-adevar, o contemplativitate mai grava si mai profunda fata de Cosmos decat celalti traitori aici?

Realitatea este ca eu nu cunosc deloc lumea taraneasca de dincoace de Carpati. Singura taranime pe care o cunosc de la vatra e cea din partea apuseana a tarii, inclusiv cea din Bihor (tatal meu se trage din depresiunea Beiusului, situata intre Muntii Codrului si Apusenii propriu-zisi). Deci nu pot sa am o parere din proprie experienta. Decat cel mult una pe care mi-am facut-o pe cale livresca.

"La sfarsitul anului 1989, societatea romaneasca nu mai era o structura, ci o gramada"

Ati participat la Rezistenta franceza. Dupa integrare, exista forte care sa lupte in Rezistenta romaneasca? Ca sa apere ce? In Uniunea Europeana se va tolera madrigalul sau se va canta pe o singura voce?

E vorba de doua feluri deosebite de rezistenta. Cea la care va referiti dumneavoastra e una pur spirituala. Problema e cea a vigorii fibrei. Cat rezista fibra. In felul acesta se poate vorbi de o rezistenta. Mai brutal pusa intrebarea: exista fibra? Eu cred ca da. In exemplarele de elita ale comunitatii fibra asta exista si, fara indoiala, va rezista.

Dar societatea romaneasca a fost infantilizata in mod metodic. Intr-o prima faza,dejista, ea a fost destructurata bestial: puscarii, crime. In cea de-a doua faza, ceausista, ea a fost descompusa moral prin sistemul "cartitelor", care a spulberat, din capul locului, capitalul de baza al oricarei organizari comunitare: increderea in celalalt.

Intr-adevar, in ultimii 20 de ani ai regimului ceausist, increderea in celalalt a fost, pur si simplu, anihilata. Asta a avut drept efect atomizarea societatii. Fiindca au disparut structurile societale, fiecare s-a retras in miezul propriei lui gaoace. Iata de ce evenimentele de la sfarsitul lui 1989 au gasit societatea romaneasca intr-o stare de destructurare totala.

Nu mai era o structura, era o gramada. Destructurarea mersese atat de departe incat inclusiv celula familiala a fost dezintegrata ca veritabila comunitate. A ramas un nucleu comunitar la nivelul adultilor, care doar ei isi transmiteau unul altuia gandurile fara reticenta. Dar intre cele doua niveluri de varsta, parinti-copii, intervenise deja ecranul.

Asta nu mai era o comunitate in care sa se stie care este valoarea numita "adevar", ca sa se poata structura cu totii in jurul ei. Asa ceva nu s-a intamplat in tarile vecine. Nu stiu situatia din Bulgaria. Dar este absolut evident ca in Polonia, in Cehoslovacia, in Ungaria nu s-a intamplat.

Dovada faptul ca, din toate macroevenimentele care s-au petrecut acolo, societatile respective au tras niste lectii si au putut (structurate fiind) sa faca fata unor situatii. Si si-au stabilit, pana la nivelul conducerii de stat, o formula care sa le apartina.

Sa ne uitam, dupa 1956, la Ungaria! In primul rand, a existat o reactie populara foarte puternica, cu riscurile aferente, cu plata in cadavre. Dar regimul care a venit dupa evenimentele din ‘56 si-a gasit cu de la sine putere urmatorul loc in interiorul lagarului : a zis: "domnilor, ne aliniem suta la suta pe politica voastra externa; dar, la noi acasa, lasati-ne sa ne aranjam cum vrem!".

Insa in Romania, intr-un regim pana in strafunduri inchistat, li s-a spus sovieticilor: "nu ne aliniem pe politica voastra externa, dar, in politica interna, ne luam libertatea de a ne alinia total pe stalinismul de care voi v-ati despartit". La noi, comunismul s-a folosit de o tehnica pavlovista, a unor reflexe conditionate, care destula vreme de aici incolo vor continua sa produca efecte.

"Modelele discrete nu vin sa ti se impuna"

Desele schimbari de programa scolara, de curriculum, cum se zice acum, ma fac sa cred ca si azi in educatia copiilor conteaza doar cei sapte ani de acasa.

Cum vedeti dumneavoastra un mandat de ministru al Invatamantului care sa stopeze pulsul generatiilor de sacrificiu in Romania? Ne-am racordat oarecum la sistemul de invatamant occidental. Are el eficienta in tara noastra? Nu suntem noi, romanii , obisnuiti sa invatam mai degraba dupa modele?

Prima intrebare ar fi: are sistemul occidental de invatamant eficienta acolo, in Occident? Chiar daca am raspunde pozitiv (ceea ce nu elimina semnul intrebarii), imitarea servila a sistemului occidental nu poate sa aiba suta la suta efectele scontate. Caci revenim inevitabil la chestiunea maioresciana, junimista, a formelor fara fond.

De altfel, se poate face o critica foarte pertinenta chiar in interiorul modelului occidental de invatamant. La varful lui, acesta este racordat cu cercetarea. Iar aceasta din urma este racordata complet la interesele economice ale societatilor care o finanteaza.

Cu alte cuvinte, cercetarea nu este orientata potrivit setei de cunoastere a elitelor specializate, care in principiu au in fata ochilor problemele fundamentale.

Ea este orientata doar spre acele probleme derivate din cele fundamentale, care au o incidenta foarte stransa cu interesele grupurilor sociale care comanda si finanteaza cercetarea stiintifica. Asadar, sa ne punem un mare semn de intrebare in legatura cu lumea in care traim. Ca sa stim la ce anume ne racordam. Cat despre racordarea propriu zisa, cum o facem?

Pai, o facem de la ultimul etaj in jos, nu de la subsol in sus! Ne racordam la curriculum, dar nu ne racordam la situatia efectiva a invatamantului. Care ar trebui sa aiba, mai intai, o baza materiala asigurata :cladiri si echipamente coresunzatoare, un corp de formatori convenabil platit, care sa-si tina rangul in societate.

Pe acestea pur si simplu le-am uitat! Sau, daca nu, ne facem ca nu exista ca probleme.

Noi incepem schimbarea de la curriculum! Acolo ne adaptam. Dar cu cine predam acest curriculum? Cu ce fel de formatori? Cu cei uitati in scala de salarizare a lui Ceausescu, facuta pe vremuri in beneficiul lucratorului manual si marginalizandu-i pe intelectuali? Acestia din urma sunt astazi la pamant cu veniturile!

Chiar daca ar fi foarte bine pregatiti, ei isi vor rezerva pregatirea ca sursa de venit pentru propria lor intretinere: si-o vor investi deci in lectii particulare, nu in predarea la scoala. Intr-un anume fel, invatamantul romanesc se afla foarte jos tocmai din acest motiv.

De ce nu mai avem decat false modele dupa 1989? De pilda, fiul unui prieten al meu viseaza sa devina Fane Spoitoru.

Acestea sunt modelele scoase-n fata de mass-media. E un cerc aici:daca n-ar fi mediatizate puternic, ele nici n-ar exista. Sunt bagate cu pumnul sub ochii telespectatorilor, cititorilor. Un model de tip discret nu-ti inhata interesul atat de rapid ca un criminal fioros. Or, modelele reale sunt foarte discrete. Nu vin ele la tine. Trebuie sa te duci tu catre ele.

Sigur ca ai revelatii atunci cand le gasesti; dar, in ce le priveste, nu vin ele la tine sa ti se impuna.

"Urmatorii 50 de ani de libertate de exprimare ne vor restructura"

Se apreciaza ca din 2007 vom intra in Uniunea Europeana. Poate o societate fara sisteme de referinta sa se integreze undeva? Avem rost fara de repere? Poate fi integrat spatiul mioritic al lui Blaga intr-un altul, oarecum artificial?

In societatea politica, exista doua niveluri. Unul societal, in intregime "la vedere", si unul comunitar, asa-zicand mai de captuseala, care subintinde intreaga suprafata a celui societal.

Avem un nivel al spatiului public unde legea de conduita este corectitudinea, adica respectarea scrupuloasa a unor coduri comportamentale explicite, care, in calitate de coduri juridice, sunt sanctionate legal.

Codurile comunitare, in ce le priveste, sunt sanctionate insa doar de opinia publica. N-ai de ce sa te temi de nici un fel de integrare in codurile explicite ale unei societati moderne, care nu vine sa te gadile la substanta ta intima reglata de propriul tau cod comunitar, garant al propriei creativitati. N-avem deci de ce sa ne temem!

Tot asa cum cei 50 de ani de comunism ne-au destructurat, urmatorii 50 de ani de libertate de manifestare ne vor restructura. Va fi o restructurare foarte lenta. Dar, in masura in care exista o substanta susceptibila de a ne autorestructura, asta se va intampla. Daca totusi autorestructurarea nu se va produce, inseamna ca n-a existat substanta care sa o subintinda.

Cu ce va semnifica Romania in viitorul stat european? Din punct de vedere economic suntem la pamant. Credeti ca vor fi valori culturale romane care sa conteze in noul spatiu?

Avem sanse de a ne ridica din punct de vedere economic. Parerea mea este ca milioanele de romani care lucreaza azi in strainatate se vor reintoarce in tara si vor aduce aici un alt spirit al vietii cotidiene, un alt stil de munca, un alt fel de investire, responsabila, in lucrul pe care il vor face. Individul roman este depozitarul unui potential imens.

Pus in situatia unei alternative neiertatoare ("ori te dai pe brazda, ori mori"), romanul reactioneza pozitiv. Desigur, cand este pus in situatia "merge si-asa", are o imaginatie supla si gaseste imediat resursele de a se acomoda cu situatia. Dar, in situatii limita, este capabil sa faca fata. Are un mare potential de inteligenta, poate egoista, dar si acesta este remarcabil.

Sau, lucrand in situatii limita, isi recastiga, incetul cu incetul, mentalitatea de odinioara, a omului serios, care stie ca angajarea in viata nu e un lucru de ici-de colo. In privinta valorilor culturale, azi, in Romania, asistam, de asemenea, la un moment de destructurare partiala. La nivelul literaturii, e un moment de destructurare a modelului solemn.

In beneficiul modelului cvasistradal, vulgar. Dar in alte domenii de creativitate, avem restructurari extraordinare. In domeniul filosofic, de pilda, niciodata n-a existat, la nivelul tineretului, o asemenea efervescenta creatoare.

In momentul de fata, aceasta efervescenta se manifesta prin initiative remarcabile, cum ar fi anumite reviste trimestriale care au ajuns, dupa un an-doi, precum " Studia Phaenomenologica", sa se impuna pe plan international.

Cei care fac acea revista au pana in 35 de ani. In acelasi timp in care, in domeniul acesta mai galagios, al literaturii, traversam un moment mai violent: cel al contramodelului. Din care nu se poate sti ce va rasari. Pentru ca vivacitatea, talentul, indemanarea propriu-zise exista . Nu exista inca marea idee care sa structureze un univers difuz. Mereu sunt vederi partiale.

Dar si oameni extrem de vioi.

Daca va iesi din modelul solemn, nu se va da literatura romana dupa mode?

Intotdeauna autorii minori se dau dupa mode. Autorii majori, insa, creeaza mode.

"Pana una-alta, Ministerul Culturii este unul al anticulturii"

Statul roman investeste prea putin in creiere, iar creierele pleaca. Cum de se intampla asta, desi suntem prea saraci pentru o asemenea risipa?

Statul roman investeste zero in zona creativitatii, nu "prea putin". E adevarat ce spuneti. Dar potentialul biologic e mare si tot ce se risipeste acuma se inlocuieste din urma, ca potential viitor. In masura in care va exista o societate cristalizata , aceste creiere nu vor mai pleca de aici. Vor avea conditia de a se manifesta creativ chiar in Romania.

Se autodistruge cultura romana din cauza presiunilor ideologice contrarii sau duce lipsa de adevarati manageri? Care e azi relatia dintre administratorii culturii si cei care o produc? Ce se va intampla cu Ministerul Culturii cand artistii romani vor vinde bine si numai in afara?

Daca Ministerul Culturii ar disparea la forma lui actuala intr-o secunda, s-ar simti deja o aerisire in acest domeniu. Libera initiativa ar putea sa dea roade. Pana una-alta, Ministerul Culturii este unul al anticulturii.

Relatia dintre administratorii culturii si cei care produc cultura exista doar in masura in care s-au format relatii de la persoana la persoana. Daca e vorba de una dintre o institutie si miscarea culturala propriu-zisa, ea pur si simplu nu exista.

S-a schimbat ceva in noi in ultimii 15 ani? A pus democratia ceva in spirit sau a sporit marlania noastra structurala? Suntem un popor de marlani, asa cum se spune?

Cred ca nu suntem un popor de marlani, dar avem un potential de marlanie foarte mare. Intr-un mediu propice, cum din pacate e cazul in ziua de azi,acest potential se manifesta din plin.

Daca afirmam ca suntem nationalisti, parem periculosi. Cei care apara nationalismul sunt, din pacate, ridicoli astazi. Mai exista o cauza a nationalismului cand se dizolva granitele? NATO a avut sens atata vreme cat a existat Tratatul de la Varsovia. Se impartea lumea in doua. Azi cum se imparte lumea intr-una?

Din pacate, lumea se imparte tot in doua. E un al doilea care se modifica. Cel vechi si-a pierdut multe pene, dar incepe sa si le recastige.

Cine apreciati ca, peste zece ani , va avea cote valorice autentice in cultura romana?

N-as putea sa invoc nume. Cred ca este o intrebare fara raspuns. Dar sunt sigur ca vor aparea cote valorice reale. Cei zece ani care vor urma vor constitui o perioada de relativa limpezire in interiorul societatii romanesti, la toate nivelurile.

"Trebuie sa ne supunem unei evidente: clasa taraneasca va disparea"

Inainte de comunism, eram o tara eminamente agrara. In timpul comunismului ne-am industrializat, inventand navetistii. Astazi suntem gregari. Nu mai avem nici tarani, nici muncitori ci numai smecheri. Cat timp vom mai astepta sa ne dea de mancare smecheria?

Noi ne-am industrializat anapoda. O industrializare corecta ar fi fost una complementara cu restul lumii. Noi, tocmai dimpotriva: intr-o lume care era, de la un capat la altul, complementara, noi ne-am industrializat pe ideea de autarhie.

Or, autarhia este o idee eventual valabila numai in societati strict agricole, cu o populatie capabila sa intretina doar o economie de subzistenta, fara a putea face fata unei economii de schimb. Noi insa am avut o industrie absolut aberanta, scoasa din regimul de schimburi. Anacronica.

Pe ideea de asigurare a independetei nationale prin dezvoltarea industriei grele, ale carei resurse de materii prime se aflau insa la antipozi. Finalitatea acestei industrii era de a produce 20 de milioane de tone de otel pentru 20 de milioane de locuitori ai Romaniei. Fiecare locuitor cu tona lui de otel anuala! O chestie absolut aberanta!

Si asta in conditiile in care o industrie cu adevarat viabila ar fi trebuit sa fie facuta la modul complementar. Adica eu fac bujiile in Romania, Anglia face motorul, si Rolls Royce-ul, care face motorul, ajungea sa fie partial dependent de cel care face bujiile in Romania.

Procesul acesta de industrializare aberanta mai mergea si pe ideea omogenizarii teritoriului: industria sa fie raspandita omogen in cele 40 de judete ale tarii! Ca-s de munte, ca-s de ses, ca stau pe malul unui fluviu, nu conta. Toate acestea erau parti croite dupa utopiile in care totul se omogeniza si se geometriza.

Au urbanizat peste noapte populatia? Pai, in trecutul "burghezo-mosieresc",urbanizarea era fara scame.

Venea primul urbanizat si se aseza la mahala. Copiii lui patrundeau in interiorul orasului. El , la mahala, fusese negustor. Copiii lui aveau sa devina avocati, medici. Ei se urbanizau individual si intrau direct in societatea urbana, cu toata educatia lor (interioara si exterioara) savarsita si desavarsita. Urbanizarea ceausista a insemnat, tocmai dimpotriva: brusca ruralizare a oraselor.

Au venit peste noapte ruralii la oras. Or, ruralul este un om foarte cumsecade la el acasa, in sat. Pentru ca exista acolo o instanta fara apel, care te aduce in centru sau te marginalizeaza si care se numeste "gura satului". Daca ai apucat sa intri in "gura satului", apoi din satul acela trebuie sa pleci. Daca vrei sa ramai, trebuie sa te conformezi cutumei.

Or, ei au venit dintr-o data toti, intr-o lume necunoscuta.

Singurul fel in care puteau sa se apere, in lipsa comunicarii: reactivitatea violenta. Te-a calcat cineva pe picior? Ii dai un pumn. Trebuia sa te bazezi pe niste lucruri elementare. Au fost adusi intr-o lipsa spatiala de larghete, au fost varati in blocuri printre necunoscuti. Trebuia sa-ti faci loc cu coatele. Bucurestiul fusese in tineretea mea un oras placut, civilizat.

A devenit ,cu timpul, un oras al tensiunilor.

Mai are taranul roman constiinta propriei culturi?

Doar taranul roman din cursurile superioare ale raurilor de munte. In satele pierdute, da. Trebuie sa ne supunem unei evidente: clasa taraneasca e sortita disparitiei. Categorii umane au mai disparut in cursul istoriei. Noi avem un mare avantaj fata de altii: ne-am cules folclorul si-l avem la indemana pe rafturile bibliotecii, strans in sute de volume.

E o sursa la care putem apela si cu care ne putem simti afini.

In satul bunicilor mei, din Apuseni, am iesit, in urma cu doi-trei ani, intr-o sambata dupa amiaza, in fata portii. Din vechea organizare a satului ramasese un obicei: femeile maturau in fata casei, sambata dupa amiaza, pana la mijlocul strazii. Ieseau toate. Si satul era curat, pentru a doua zi, duminica. Am stat in fata casei, uitandu-ma la spectacolul acesta. Imi aduceam aminte de copilarie.

Revedeam cu gandul carele trase de bivolite. Un dublu avantaj: erau puternice la tractiune si dadeau lapte. Dar iata ca trece dinspre deal o masina, cu o femeie la volan. Mai urca din vale inca o masina, cu o femeie la volan. Intr-n ceas, am vazut 15 masini mergand catre Beius sau venind dintr-acolo cu femei la volan. Femeile acelea nu mai erau taranci.

Nici nepoata mea, care matura si ea acolo, nu mai era taranca.

Vom intra in era fermierilor, a proprietarilor de pamanturi, a locuitorilor de zone rurale neindustrializate. Traim azi intr-o economie de schimb. Important e sa ai ce manca. Nu intereseaza daca ai produs tu hrana cu pricina sau daca ti-ai procurat-o dand tu altceva in schimb. Din toate punctele de vedere, trebuie sa devenim complementari cu restul lumii.

Inclusiv pe planul productiei si al nivelului de socialitate.

Comunitatea e un domeniu al creativitatii.

"Nu mai scriu carti, doar raspund la intrebari"

Va exista o alta religie a noii ere?

Ne-am nascut crestini si nu putem raspunde decat din interiorul acestei idei. Daca va exista o alta religie pe care vom putea s-o valorizam, va trebui sa ne extragem din propria noastra situatie si sa ne-o vedem din punctul de vedere al lui Sirius. Dar e un lucru pe care nu putem sa-l facem.

Daca ati scrie o carte despre noi, romanii, ati incepe cu concluziile?

Am ajuns in faza cand nu mai scriu carti, ci doar raspund la intrebari. Totul va depinde de cel care imi va pune intrebarile.