Cand un partid isi schimba numele, este de presupus ca are un motiv serios sa o faca. Cand un partid isi schimba doctrina, trebuie sa aiba un un motiv foarte serios sa o faca.
Pentru ca lucrurile sunt simple. Unii oameni sunt social-democrati. Altii sunt liberali. Slalom printre doctrine fac partidele, nu electoratul.
Petre tutea spunea, la un moment dat, ca, daca pana la 30 de ani nu esti de stanga, nu ai inima, iar daca dupa 30 nu esti de dreapta, nu ai creier. Povestea e ca, si dupa 30 de ani, multi raman de stanga. Pare ca nu este o alegere, este un dat. Unii pun mai mult accent pe libertatea individuala.
Altii cred ca rolul societatii trebuie privilegiat. Intr-un anume fel, acest lucru diferentiaza oamenii. Este vorba de cultura, este vorba de educatie, este vorba de gust.
Oamenii isi fac partide, oameni merg spre partide, oamenii voteaza partide pentru ca in ele gasesc sa exprime public ceea ce gandesc individual. Nimeni nu obliga pe nimeni sa se inscrie in-
tr-un anume partid, cum, intr-o societate democratica, nimeni nu obliga pe nimeni sa voteze un anume partid.
Ce te faci insa atunci cand partidul (de stanga, de dreapta in care te-ai inscris sau pe care il apreciezi) vireaza spre alte zari?
La sfarsitul saptamanii trecute s-au petrecut doua astfel de viraje. Unul asteptat, cel al Partidului Democrat care, din vara acestui an, ar putea sa se transforme intr-un partid popular. Celalalt al Partidului Umanist Roman care, dintr-o data si, cumva, neasteptat, a devenit Partid Conservator.
In privinta PD-ului modificarea doctrinei nu ar trebui sa puna probleme. Oricum, prin actiuni aceasta formatiune era mai degraba de dreapta decat de stanga. Vorbim de stanga romaneasca.
PD-ul are acea forma rara de lideri spalati, calcati, spilcuiti, care ii aseamana mai mult cu laburistii lui Tony Blair decat cu conservatorii lui Edmund Stoiber. Iar, prin actiuni, Blair s-a dovedit, de multe ori, mai de dreapta decat toata dreapta europeana.
In privinta PUR, aici lucrurile sunt ceva mai complexe. Pentru ca ideea apartine unui singur om. Lucrurile s-au petrecut intr-un mod foarte asemanator cu schimbarea la fata a PRM, transformat, acum doua luni, in partid popular. S-a trezit dl. Corneliu Vadim Tudor, intr-o zi, si a spus.
Ne facem populari pentru ca trebuie sa accedem intr-o familie politica europeana. Bun. A doua zi partidul a votat schimbarea. Intors de la Londra, Dan Voiculescu a descoperit virtutile conservatorismului. A doua sau a treia zi renastea in Romania un partid mort de 80 de ani - Partidul Conservator.
La ambele formatiuni - PD si PUR - exista o doza de oportunism, de altfel nedisimulata. Ambele vor sa patrunda in marea familie a popularilor si conservatorilor europeni. Nu este nimic rau. Doar riscant. Aici sunt de observat modalitatile in care cele doua formatiuni au ales sa se realizeze schim-barea.
PD-ul nu se grabeste. Cozonacul bun iese dintr-un aluat bine dospit. PUR aa ars?'' etapele, luand de buna teoria conservatorului Titus Maiorescu. Totul este ca si electoratul sa ia de buna justificarea lui Dan Voiculescu.
Pentru ca in asta consta toata filosofia. Cele doua partide si alte cateva pe langa ele poftesc la Partidul Popular European - e adevarat, bogat si cu multa influenta - ca vulpea la struguri. Gardul nu e prea inalt si e superoferta.
PPE are nevoie in Romania de un partid puternic, cu reprezentare parlamentara puternica. Este in interesul PPE, este in interesul Romaniei ca un astfel de partid sa existe. Dar el nu poate exista, in afara vointei electoratului. Transformarea PNtCD in Partidul Popular Crestin Democrat nu a adus acestei formatiuni nici o bruma de simpatie suplimentara.
Trans-formarea PRM in Partidul Popular Romania Mare nu l-a spalat automat de pacatele populismului, antisemitismului sau ale xenofobiei.
Transformarea PD sau a PUR in partide cu o alta orientare nu le va aduce nimic in plus fata de electoratul pe care il au. Electoratul nu voteaza PPE, voteaza PD, voteaza PUR sau orice altceva. Electoratul este de stanga, este de dreapta, este cultivat intr-o doctrina sau alta.
In buna masura este cultivat sa priveasca actiunile oamenilor politici, ale partidelor, sa le judece in consecinta.
Pentru a fi polenizate, natura a dat florilor culorile. Iar culorile cu cat sunt mai vii, cu atat seduc mai multi fluturi. Partidele nu sunt flori, iar alegatorii nu sunt fluturi.
Orice partid poate sa pofteasca la orice, la crestin-democratii din Parlamentul European, la socialisti, la liberali. Poate sa-si ia orice nume. Poate sa cultive orice doctrina. aJudecata de apoi?'' se petrece, pentru partide, o data la patru ani.
Iar "dumnezeul?'' partidelor judeca atunci daca ai facut bine lepadandu-te de doctrina.
