Orele 13,30. Un sir lung de oameni, inarmati cu aparate de fotografiat, lap-top-uri si camere de luat vederi, strabate, sub soarele nemilos, cei cinci sute de metri care despart poarta Aerobazei Militare Otopeni de pista pe care va ateriza Hercules-ul cu fostii ostatici.

Vigilenti, sepepistii si politistii militari ii indruma catre tarcul special amenajat, langa un card de avioane cu aspect decrepit, fabricate in Uniunea Sovietica. In buza pistei, pe iarba – o veritabila „brigada mecanizata" de care TV.

Pana si Al-Jazeera transmite in direct momentul, iar reporterul quatariot Samir Hassan, asaltat de colegii de breasla din Romania, isi exprima satisfactia pentru eliberarea rapitilor. Redactia Prima TV s-a mutat la aerobaza, in frunte cu directorul de stiri Dan Dumitru.

Ultraemotionata, prezentatoarea Cristina Topescu isi mobilizeaza oamenii pentru desfasurarea unui banner pe care scrie „Bine ati venit! Va iubim!". Pista de aterizare se umple cu ofiterime de rang superior de la Armata, Interne, SRI si altele, care transpira sub chipie si se muta de pe un picior pe altul. Orele 14,15.

Pe poarta aerobazei intra, per pedes, mama si sora lui Ovidiu Ohanesian, carora sepepistii le aplica procedura-standard de control, dupa care le indruma catre locul special amenajat – departe de ochiul indiscret al presei – pentru familiile eliberatilor.

In schimb, senatorul Ion Vasile si sotia sunt scutiti de formalitati si intra cu Solenza albastra pana la destinatie. Alti participanti motorizati au mai putin noroc, portbagajele si habitaclurile fiindu-le cercetate cu detectoare de bombe si caini politisti.

Pe drumeag sticleste un far care se apropie in viteza. „A venit premieru’, atentieee!", se comenteaza la poarta. Alarma falsa. Farul se transforma intr-o motocicleta Ducati de pe care descaleca, vesel, Serban Huidu.

La doua minute, apare, intr-adevar, coloana de BMW-uri a lui Calin Popescu-Tariceanu, urmat[ de convoiul Cotrocenilor. Un Passat al Politiei aduce familia lui Sorin Miscoci chiar in momentul in care, la orizont, se distinge silueta Hercules-ului.

Orele 14,50. Aterizeaza. In timp ce uriasa masinarie zburatoare, careia i-a explodat o anvelopa, se misca lent spre hangare, cele trei familii, presedintele si premierul se aliniaza in formatie de primire.

Traian Basescu, flancat de sotii-consilieri prezidentiali Saftoiu (Claudiu, membru activ al „celulei de criza" si Adriana, purtator de cuvant), schimba, relaxat, opinii cu doi colonei MapN si se bate pe umar cu Huidu-Carcotasu’. Presedintele rade, cu mainile varate adanc in buzunarele pantalonilor.

Premierul Tariceanu sta crispat, cu mainile impreunate, ca la biserica.

La doua sute de metri de tarcul presei, Hercules-ul, cu un pneu explodat, si-a oprit toate cele patru motoare si-si deschide, in sfarsit, burta de balena. Primul iese Sorin Miscoci. Zambeste. Urmeaza Marie-Jeanne Ion. Hohoteste de bucurie.

Pe cap poarta esarfa galbena, devenita celebra odata cu primele imagini difuzate de Al-Jazeera dupa rapire. Ovidiu Ohanesian coboara din avion cu pas timid, dupa baietii de la antitero, detasati la Bagdad, care, nici in tricou si blugi, nu renunta la cagulele negre.

Palcul de rude si Traian Basescu ii sufoca pe cei trei sub sarutari si imbratisari. Stingher, Tariceanu se rezuma sa le stranga, ceremonios, mainile. Lui Marie-Jeanne i-a cazut esarfa si, din cauza coditelor si a rucsacului din spate, aduce acum cu o scolarita.

Se-ntoarce catre marea masa a „presarilor", face semnul victoriei si tipa de bucurie. Langa ea vin cei doi colegi de suferinta, dar si presedintele. Cei patru se iau de mana si saluta Romania ca actorii la final de spectacol. Unul care putea sa se termine tragic.

Numarul unu in stat pleaca in graba, nu inainte insa de a duce mana la tampla nesuvitata si a slobozi urarea care l-a impins spre Cotroceni: „Sa traiti bine!". Rudele vin la declaratii de presa. „Pentru ei, cel mai important lucru acum este sa fie lasati in pace.

Marie-Jeanne mi-a zis ca-i pare rau de ce s-a intamplat, stie c-a creat foarte multe probleme aici, dar ca se bucura enorm ca a calcat pe pamantul tarii. Probabil c-o s-o cert, dar asta i-o chestiune privata", spune senatorul Ion Vasile, asaltat de camere de luat vederi.

Tatal lui Sorin Miscoci, Gheorghe, isi gaseste cu greu cuvintele, printre lacrimi: „Am schimbat cu el doar cateva vorbe slabe, ca n-am avut timp... Ne-a zis sa fim linistiti, ne-a zis ca deocamdata nu ne poate spune nimica... Bine ca l-am vazut teafar si sanatos...".

Marioara Ohanesian, mama lui Ovidiu, plange: „E complet schimbat, nu mai e cum a fost, e bolnav e galben...". Intre timp, Marie-Jeanne, Sorin si Ovidiu sunt scosi de SRI prin spate. Pentru ei urmeaza cateva zile de „carantina", sub stricta supraveghere a psihologilor si medicilor care lucreaza pentru serviciile secrete.