REZUMAT: Unul din principalele argumente aduse impotriva sistemului uninominal majoritar este ca duce la pierderea voturilor celor care opteaza pentru candidatii invinsi. In realitate, acest argument nu ia in calcul factorul esential : ce urmaresc alegatorii prin votul lor.
Daca votul este pozitiv, adica se voteaza pentru un candidat, mai bun decat ceilalti, atunci se pierd voturi in sistem majoritar, care selecteaza doar candidatii votati de majoritate.
In schimb, daca votul e negativ, adica se voteaza impotriva celorlalti candidati, mai rai decat cel votat, atunci se pierd voturi in sistem proportional, care permite si candidatilor votati de minoritate sa intre in parlament, facand dificila daca nu chiar imposibila selectia lor de catre alegatori. In Romania actuala votul pentru parlament este preponderent negativ.
“Teoria voturilor pierdute”. Unul dintre cele mai puternice argumente aduse impotriva sistemului (uninominal) majoritar este ca prin el se pierd voturi. Prin definitia sistemului, toate mandatele sunt castigate de cei care primesc cele mai multe voturi directe in circumscriptia lor.
In consecinta, alegatorii care au optat pentru ceilalti candidati isi pierd votul, pentru ca el nu serveste la absolut nimic. Intr-un sistem proportional, in schimb, fiecare vot conteaza, pentru ca el contribuie la procentul realizat de partid si, prin definitie, la numarul de mandate castigate de partidul preferat.
Am prezentat pe scurt teoria si argumentul adus impotriva sistemelor uninominale majoritare.
Avem aici un exemplu care serveste raspunsul la trei intrebari: “De ce dezbaterea privind sistemul de vot e atat de complexa?” , “De ce nu pot exista sisteme de vot perfecte?” si, in fine, “De ce argumentele de manual nu se aplica intotdeauna, iar uneori pot chiar sa esueze spectaculos?”
Afirmatia ca un sistem de vot proportional este unul “corect” a fost demontata de Mih in alt articol. Cel de fata isi propune sa discute doar daca e adevarat ca intr-un sistem de vot majoritar se pierd voturi, in timp ce intr-unul proportional nu. O sa demonstrez ca afirmatia, asa cum e adusa ca argument in dezbatere, nu este adevarata. Ca ea tine doar cu o conditie, una pe care proponentii teoriei o ignora.
De altfel, aceasta conditie este foarte usor de ghicit: pentru a putea stabili in ce conditii un alegator isi pierde votul, este evident ca trebuie sa stabilim in prealabil ce isi doreste prin votul sau. Sigur, orice sistem de vot am avea, majoritar sau proportional, alegatorii pun stampila pe candidatul sau candidatii unui partid; din acest punct de vedere toata lumea voteaza la fel.
Dar ce-si doreste un alegator ca rezultat al votului sau, motivele care-l fac sa voteze intr-un fel sau in altul, toate astea pot sa difere radical. La extreme putem vorbi, din acest punct de vedere, de doua tipuri de vot.
1. Votul pozitiv. Cum sugereaza numele, tipul acesta de vot e cel in care alegatorul opteaza pentru un candidat (sau un partid) din pricina ca este pentru ei. Ii apreciaza pentru ce sunt, pentru ce propun, pentru doctrina, pentru ce intentioneaza sa faca etc. Alegatorul nostru ar putea foarte bine sa priveasca la modul pozitiv si alti candidati, sa-i considere foarte valorosi.
Dar el da votul celor pe care ii apreciaza cel mai mult. Scopul alegatorului este ca acesti candidati buni sa castige cat mai multa putere.
Ei bine, in cazul unui vot pozitiv, se poate spune intr-adevar ca pe sistem majoritar se pierd voturi. Majoritatea alegatorilor dintr-o circumscriptie sunt multumiti ca votul lor a contribuit la victoria candidatilor preferati. In schimb, asa cum zice teoria voturilor pierdute, votul celor care au optat pentru perdanti nu conteaza absolut deloc.
In schimb, intr-un sistem proportional, teoretic toata lumea e multumita, votul fiecaruia aducandu-si contributia la scorul final al partidelor/candidatilor preferati.
2. Votul negativ. Este opusul celui anterior. Votul nu e dat unui candidat (sau unui partid) pentru ceea ce reprezinta, din orice punct de vedere. Este un vot dat contra celorlalti candidati sau partide. Alegatorul nostru ar putea foarte bine sa-si priveasca la modul sceptic sau negativ si candidatii pentru care voteaza, si sa nu-i considere demni de votul lui.
Dar el le da votul ca sa-i combata pe altii, pe care ii vede si mai negativ, si mai periculosi, si mai nedemni de votul lui. Scopul alegatorului este ca acesti candidati rai sa castige cat mai putina putere.
Conform acestui criteriu, sistemul majoritar da satisfactie majoritatii alegatorilor care obtin ceea ce vor - candidatii cei mai antipatici au ramas inafara parlamentului. Aparent, in schimb, minoritatea are de suferit, caci din punctul lor de vedere au fost alesi candidati mai rai decat cei pentru care optasera ei. In realitate, exista doua motive pentru care lucrurile nu stau chiar asa.
Primul, o acuzatie legendara la adresa sistemelor uninominale majoritare este ca, daca sunt alesi de majoritate, candidatii nu-i mai reprezinta decat pe acestia. Fals. In realitate, din motive absolut evidente, candidatii alesi in acest fel incearca sa fie pe placul unui numar cat mai mare din alegatorii circumscriptiei lor, indiferent ca sunt votantii lor sau nu.
Al doilea motiv pentru care si minoritatea poate fi multumita de un sistem majoritar, este ca el le ofera un sistem efectiv de selectie a candidatilor. Poate ca nu toti alegatorii vor fi multumiti de modul in care a functionat la un moment dat; dar toti cei care voteaza negativ pot fi multumiti ca exista.
Iar asta face ca votul negativ sa se piarda, in realitate, pe un sistem proportional. Exact taria principala in cazul votului pozitiv devine slabiciunea lui fundamentala in cazul votului negativ: ca principiu, sistemul proportional isi propune sa introduca in parlament toti candidatii votati de alegatori, in functie de proportia acestor voturi.
Or, daca voturile sunt negative, daca scopul electoratului era tinerea candidatilor cei mai indezirabili inafara parlamentului, se poate spune ca acest sistem nu multumeste pe nimeni ! Electoratul, fie el majoritar sau minoritar, nu are la dispozitie un mecanism efectiv de a indeparta candidatii rai din parlament.
Se vede cum ambele tipuri de vot au o problema sau, daca vreti, ajung la o situatie oarecum paradoxala. Sistemele majoritare valorifica votul negativ, dau posibilitatea electoratului sa selectioneze efectiv candidatii.
In timp asta face ca acest factor, calitatea generala a clasei politice sa nu mai conteze in motivatia electoratului, in schimb sa conteze ceea ce sunt si reprezinta candidatii, doctrinele, programele etc. Cu alte cuvinte, votul devine pozitiv. Or sistemele majoritare sunt ostile votului pozitiv, nu dau multe sanse candidatilor si partidelor politice minoritare.
Cum spuneam, descurajarea votului pozitiv este una din problemele sistemelor majoritare.
O situatie absolut similara (in oglinda) se produce si cu sistemele proportionale, insa. Ele valorifica votul pozitiv, dar acest tip de vot presupune ca la alegeri sa participe candidati pe placul electoratului. Or, aceleasi sisteme proportionale sunt foarte ostile votului negativ, nu prea dau electoratului mecanisme efective de selectare a candidatilor care castiga mandate.
Desi nu e o regula, e destul de usor ca aceasta situatie paradoxala sa degenereze pana la o situatie in care calitatea candidatilor, si raportul lor cu electoratul, sa fie atat de slabe, incat votul electoral sa devina in covarsitoarea lui majoritate negativ. Adica, in conditiile unui sistem proportional, pierdut.
Iar aceasta este situatia din tara noastra la ora actuala. Din pricina asta teoria voturilor pierdute intr-un sistem uninominal da un rateu teribil confruntata cu realitatea de aici.
Adica manualul zice asa : sistemul majoritar e rau pentru ca o minoritate semnificativa ajunge sa nu mai fie reprezentata in parlament, si in consecinta sa fie nemultumita de rezultatul alegerilor - implicatia fiind ca situatia sta mult mai bine intr-un sistem proportional.
Or, barometrele de opinie, cifrele reci si clare arata ca in Romania o majoritate covarsitoare este profund nemultumita de rezultatele sistemului proportional care este in vigoare din 1990 incoace! Parlament dupa parlament a fost ales proportional, iar increderea in institutie a scazut constant in tot acest timp, ajungand la un nivel catastrofal.
Imi pare rau, dar daca sunt intr-adevar specialistii care se pretind, cei care propun argumentul teoretic al voturilor pierdute ar trebui sa stie ca, daca realitatea infirma teoria atunci un om de stiinta autentic abandoneaza teoria si pastreaza realitatea, nu invers.
Doua observatii de final.
a) Trebuie spus, in apararea sistemului APD, care este unul mixt si proportional, ca autorii sistemului au facut eforturi vizibile si laudabile pentru a creste posibilitatea electoratului de a avea un cuvant de spus in selectarea candidatilor.
Sistemul selectiei personalizate (al compensarii preferentiale) inseamna ca cei care intra in parlament pe locurile de compensare o fac in functie de scorurile lor electorale, stabilite tot de alegatori.
E un pas categoric inainte fata de sistemul actual, caci exista astfel premizele unei competitii in interiorul partidelor si a unei puteri de selectie oferita alegatorilor, lucruri care nu existau deloc pe sistemul cu liste inchise.
Dar numarul de perdanti ai competitiilor uninominale care castiga mandat este mult prea mare, iar caracterul proportional al sistemului face, asa cum am aratat, posibila intelegerea transpartinica pentru asigurarea de locuri eligibile. Cu alte cuvinte, sistemul are o problema in continuare cu selectia efectiva a candidatilor...
b) Asta e ceva ce am mai spus : nu sustin orbeste votul uninominal. Din contra, am motive cat se poate de clare, de concrete si de legitime pentru aceasta sustinere. Si, implicit, imi dau foarte bine seama de limitele si de problemele lui.
In clipa in care electoratul roman va (re)considera un vot pozitiv, un vot dat pentru candidati sau partide, atunci am putea (re)considera calitatile unui sistem proportional in comparatie cu cele ale unuia majoritar. Dar pe moment situatia in Romania e alta.
