Mai este Occidentul paradisul afacerilor europene?

de M.C.     Balkan Investigative Reporting Network
Luni, 19 noiembrie 2007, 0:00


Azambuja, un orasel cu 7,000 de locuitori, aflat la 35 km de partea de nord a Lisabonei, pare a fi locul ideal pentru un turist in cautarea unei vacante binemeritate. Strazile si casele mici sunt ingrijite si curate iar pretutindeni domneste linistea. Insa nu toata lumea gusta aceasta liniste.

Intr-o casa din centrul orasului, un steag mare si rosu, cu secera si ciocanul, indica faptul ca acolo se gaseste un club al muncitorilor comunisti.

Dar, asa cum observa si un batran care sta in fata cladirii, numele sau este impropriu. „Aici este un club pentru muncitori, dar nu exista locuri de munca in Azambuja,“ spune el cu tristete. „Orasul s-a prabusit dupa plecarea celor de la Opel.

Orasul nostru este precum acel turn, care se duce putin cate putin,“ adauga batranul, aratand spre un turn inclinat care seamana cu celebrul Turn din Pisa.

Doar cu cateva luni in urma, Azambuja era centrul de operatiuni pentru una dintre cele mai importante fabrici Opel din Europa de Vest, unde lucrau mai mult de o mie de muncitori. Insa in decembrie uzina de automobile s-a inchis, muncitorii au fost concediati, iar linistea a pus stapanire pe strazi.

Compania, parte a General Motors, si-a mutat productia spre alte locatii, in Gliwice, in Polonia, St. Petersburg in Rusia si Zaragoza in Spania. A fost o lovitura dura data economiei din Portugalia, unde rata somajului a fost de 7,7% anul trecut si de 8,4% anul acesta, cea mai mare rata a somajului din 1987 si pana astazi.

O situatie critica precum cea din Azambuja se intalneste in multe orase din alte tari vest-europene de unde companiile, in plin proces de globalizare, si-au mutat activitatea in vechiul bloc est-european, atrase de perspectiva unei forte de munca mai ieftine si a unor costuri de productie reduse.

Imagine din Azambuja
Foto: wikipedia

Peugeot Citroen, spre exemplu, si-a mutat majoritatea activitatilor din Marea Britanie in Slovacia. Producatorul din domeniul computerelor HP s-a mutat din Franta in Bulgaria, in timp ce gigantul de aparate electrocasnice Electrolux s-a mutat din Germania in Polonia.

Acestea sunt doar cateva din cele mai mari corporatii care si-au mutat activitatea in tari din Europa de Est sau care intentioneaza sa faca acest lucru cat mai curand. Alte companii de acest fel sunt Dell, British American Tobacco, Volkswagen si IBM.

De la „gaura neagra la goana dupa aur“

Acum cativa ani, Europa de Est era departe de a fi „El Dorado“-ul ce pare sa fi devenit acum pentru investitori. La inceputul anilor ‘90, putine companii din Occident erau interesate sa-si extinda activitatea in aceasta parte a Europei.

Noile guverne non-comuniste din regiune erau preocupate mai mult sa vanda fabricile din tarile lor, majoritatea dintre acestea fiind necompetitive si ruinate, inglodate in datorii si cu o forta de munca excedentara.

Fara vreo perspectiva clara in tara lor natala, muncitorii au plecat in cautarea unor locuri de munca in Europa Occidentala dand nastere astfel unui fenomen nou, si anume cel al „instalatorului polonez“, al „capsunarului roman“ sau al „muncitorului bulgar din constructii“.

Acest lucru a ajutat tarile din Occident sa-si mentina competitivitatea economica dar, in acelasi timp, a oferit si un imbold economiilor din tarile pe care emigrantii le-au lasat in urma lor.

Trimiterea acasa a castigurilor celor ce lucreaza in strainatate a devenit o sursa importanta de venit pentru statele de origine ale acestor muncitori. Spre exemplu, conform analizei Bancii Nationale a Romaniei, BNR, intre 1997 si 2002, romanii au trimis in tara aproximativ 8 miliarde de euro din propriile economii.

Aceasta suma a crescut de la an la an, reducand astfel deficitul contului curent al tarii cu 38% in 2005. Anul acesta, se estimeaza ca sumele de bani provenite de la muncitorii din strainatate vor ajunge in total la mai mult de 5 miliarde de euro, adica mai mult de 4% din PIB.

Un studiu din 2004 al Bancii Mondiale privind sumele trimise in tara de muncitorii din strainatate, care contribuie astfel la PIB-ul statelor din Europa de Est, arata ca alte trei state beneficiaza de cresteri asemanatoare. Banii trimisi acasa de emigrantii din Moldova, spre exemplu, au insumat aproape 503 milioane de euro, echivaland cu 27% din PIB-ul tarii.

Emigrantii din Bosnia si Hertegovina au trimis acasa 1,31 miliarde de euro, adica 21% din PIB, in timp ce albanezii au trimis acasa 830 milioane de euro, echivaland cu 16% din PIB-ul tarii lor.

In acelasi timp, odata cu reformarea si dezvoltarea economiilor din Europa de Est, companiile din Occident au devenit din ce in ce mai interesate de investitii in regiune. Plecarea muncitorilor in strainatate a fost dublata astfel de un val in sens opus de investitii, achizitii, proiecte noi si relocari.

Povestea a doua orase
Relocarea implica mutarea partiala sau totala a activitatii companiilor dintr-o regiune intr-alta si - desigur - inchiderea fabricilor si uzinelor din orasul si tara de origine. Nu este vorba doar de o simpla investitie sau de o extindere a afacerilor intr-o alta tara. Este vorba de o miscare dictata de argumente economice si logistice.

In acelasi timp, acest lucru atrage si un val proaspat de investitii in noua tara, dezvoltare in privinta productiei si atragerea de forta de munca, precum si in ceea ce priveste achizitionarea unor noi sedii si proprietati.

Dupa cum s-a observat, cel mai raspandit si clar stimulent pentru relocare este o forta de munca ieftina, dar in acelasi timp bine pregatita, precum si costuri de productie reduse. Unele tari ofera stimulente suplimentare noilor veniti sub forma unor impozite mai mici pentru inceperea unei afaceri.

Dupa cum arata un studiu din 2005 al consultantilor in afaceri de la KPMG, realizat pe un numar de 172 de companii producatoare din tari industriale din Europa de Vest si prezentat de Economist Intelligence Unit, EIU, profilul imbatranit al fortei de munca din Europa de Vest a incurajat acest trend, creand in Occident o criza a fortei de munca tinere, educate si bine pregatite.

Extinderea Uniunii Europene in Balcani ofera si un alt stimulent in privinta procesului de relocare, noii membri UE, Romania si Bulgaria, devenind destinatii cautate de companiile straine care vor sa-si mute activitatea, partial sau total, din zona Europei de Vest.

Cand o companie isi muta activitatea in alta tara, acest lucru are profunde implicatii sociale pentru comunitate. Sa luam ca exemplu doua orase, Azambuja din Portugalia si Dej, un oras cu aproximativ 40,000 de locuitori din central Romaniei.

Cand Opel si-a inchis portile in Azambuja in decembrie anul trecut si si-a mutat activitatea de productie in Europa de Est si Spania, relocarea a reprezentat o lovitura grea pentru Azambuja. „Orasul nostru a depins in totalitate de uzina Opel, iar acum nu mai e nimic de facut aici“, se plange Carlos Almoster, care a lucrat in acea uzina mai mult de un sfert de secol.

„Toata viata mea mi-am petrecut-o in uzina Opel, incepand de acum 25 de ani. Dar dupa ce uzina si-a mutat activitatea, tot ce mi-a mai ramas este un ceas de aur,“ a adaugat el. „Dupa atatia ani ma simt inutil“, spune omul aratandu-si ceasul de aur.

Dej - un exemplu de succes
Foto: bza.ro

In Dej, e o cu totul alta poveste. Orasul se bucura de crestere economica odata cu venirea a tot mai multor companii, precum Opel care si-a mutat aici o parte din activitate. In 2005, ACE Automotive Group, din Spania, care produce componente electrice pentru automobile, si-a deschis prima uzina in Romania.

De atunci a anuntat ca o sa-si mute intreaga productie din Barcelona si Zaragoza in Romania pana in anul 2011. Jumatate din cei 6,000 de angajati ai ACE sunt deja in Romania, iar compania intentioneaza sa angajeze alti 1100 de oameni pentru noile fabrici din Romania.

In iunie anul trecut, Trelleborg din Suedia si-a deschis de asemenea o fabrica in Dej, unde produce componente pentru Renault, Audi, Ford si Peugeot. In acelasi timp, suedezii si-au oprit productia din Marea Britanie si din Mannheim (Germania), unde aproximativ 1000 de locuri de munca au fost sterse din buget.

Problema Dejului este acum numarul insuficient de muncitori pentru posturile existente.

„Ne confruntam cu multe probleme datorate pietii [reduse] a fortei de munca, de aceea incercam sa introducem noi facilitati de productie in noi regiuni unde este mai usor sa gasesti muncitori,“ spune Tatiana Mursa, manager la departamentul de Relatii cu Publicul din cadrul sucursalei ACE din Romania.

De vreme ce principala motivatie a mutarii activitatii in Europa Centrala si de Est o reprezinta costurile reduse ale fortei de munca, salariile pe care le ofera aceste companii muncitorilor romani sunt inevitabil mai scazute.

Asa cum arata Institutul National de Statistica, in ciuda unei cresteri cu aproximativ 200% a salariului mediu in ultimii patru ani, analistii estimeaza ca vor mai trece ceva ani buni pana cand salariile medii din Romania, cu putin peste 400 de euro pe luna la mijlocul anului 2007, le vor egala pe cele din Occident.

„Salariul mediu din Romania va atinge 60% din salariul mediu din Occident, ceea ce reprezinta asa-zisa convergenta, in urmatorii cinci ani,“ crede Adriana Iftime, director general executiv la Patronatul Societatilor de Constructii din Romania.

Vrea cineva sa se mute aici?
In timp ce Dejul reprezinta un exemplu pentru modul in care relocarile pot transforma destinul unui oras, nu toti cei din Europa de Est sunt optimisti ca pot sa devina un magnet pentru companiile din Occident.

In Botevgrad, un orasel din vestul Bulgariei situat la proximativ 50 de km de capitala Sofia, localnicii se roaga ca o companie din Occident sa se mute in orasul lor, dar sunt totusi departe de a fi optimisti.

Orasul acesta mono-industrial a depins in totalitate de Plastchim, o fabrica locala de obiecte din mase plastice care s-a inchis acum patru ani. Descurajarea, frustrarea si pesimismul predomina acum in Botevgrad. Frustrarea este cu atat mai mare cu cat muncitorii disponibilizati nu-si primisera salariile de luni de zile.

Au deschis un proces pentru a-si recupera banii - pe care l-au castigat - dar tot nu au primit niciun ban.

„Judecatorul a spus ca avem dreptul sa ne primim banii, dar decizia judecatoreasca nu a fost aplicata pentru ca fabrica a dat faliment,“ spune Ivan Nikov, un fost angajat al Plastchim.

Intre timp, locuitorii orasului traiesc fara nicio speranta intr-un viitor mai bun. „Visam sa-mi refac casa, dar dupa ce mi-am pierdut locul de munca am renuntat la toate aceste planuri,“ se plange Nikov. Un alt muncitor, grizonat si cu o fata suparata, descrie cum a fost nevoit sa-si lase deoparte planurile de viitor.

„Sotia mea si cu mine intentionam sa mai facem un copil, dar nu ne mai putem permite“, spune el.

In Botevgrad, pesimismul este si mai mare decat in Azambuja, unde Opel si-a inchis portile destul de recent si unde muncitorii concediati au primit cel putin salariile compensatorii. „Adevaratele probleme vor veni la anul cand o sa ramanem fara banii pe care i-am primit de la General Motors,“ spune Joao Soares, fost lucrator la Opel.

Jose Eduardo, un alt fost muncitor la aceeasi companie, a fost mai norocos. „Mi-am gasit un alt loc de munca la primarie,“ spune el. „Dar majoritatea acestor oameni nu va putea sa-si gaseasca un alt loc de munca pentru ca au 50 sau chiar peste 50 de ani.“ Viata din oras deja se degradeaza vizibil.

Multe locuinte sunt scoase la vanzare sau sunt de inchiriat, asa cum ne arata numeroasele afise cu Venda-se [de vanzare] sau Arenda-se [de inchiriat].

De fapt nu totul se reduce la forta de munca ieftina
In timp ce locuitorii din Botevgrad se plang de absenta companiilor din Occident interesate sa se mute in orasul lor, analistii observa ca multe alte motivatii, importante dar si foarte subiective, sunt luate in calcul atunci cand companiile se hotarasc sa-si mute activitatea in estul continentului.

Principalele motive sunt costurile reduse si patrunderea pe noi piete, asa cum demonstreza si un studiu realizat in 2006 de o comisie de finante din Senatul Frantei. Acestea sunt urmate de probleme privind aproprierea de pietele in plina dezvoltare, de diferentele privind costurile fortei de munca, de existenta materiei prime, precum si de prezenta facilitatilor de productie.

Impozitele, taxele mici si posibilitatea subventiilor sunt motivatiile cel mai putin semnificative pentru investitori.

Un element mult mai subiectiv il constituie legaturile istorice. De exemplu, Austria care este cel mai important dintre noii investitori din Europa de Est: multi analisti financiari spun ca companiile din Austria se grabesc sa investeasca in regiune pentru ca au legaturi mai vechi cu aceasta parte a Europei, de cand ea facea parte din Imperiul Habsburgic.

Asa cum observa economistul Eric Frey intr-un articol publicat in aprilie anul trecut in Der Standard, „in acele locuri unde au domnit habsburgii, managerii austrieci se simt ca acasa“.

Trebuie luate in considerare si alte motivatii mult mai subiective si greu de sesizat. Asa cum observa Klara Floti, de la ARC Relocation din Ungaria, cu sediul la Budapesta: „Republica Ceha esta preferata pentru traditiile sale occidentale, iar Ungaria pentru pozitia ei central-europeana, cu o capitala frumoasa si cu un numar mare de specialisti bine pregatiti in domeniul IT. Romania urmeaza in acest top datorita fortei de munca ieftine.“

Exista de asemenea si probleme pe care companiile sunt nevoite sa le rezolve inainte de a-si muta activitatea. Investitorii se confrunta inca cu obstacole serioase cand se muta in Europa de Est, in ciuda imbunatatirilor din ultimii ani.

Rapoartele recente ale Comisiei Europene continua sa puna accent pe nivelul ridicat al coruptiei, justitia slaba sau legislatia inadecvata si in continua schimbare, ca sa nu mai vorbim de cresterea ingrijoratoare a birocratiei.

„Sa nu uitam de infrastructura depasita care impiedica competitivitatea conform cerintelor din Occident,“ adauga Katalin Varga, director la Settlers Kft, o alta companie cu sediul la Budapesta din domeniul industriei de relocare.

Isamar van Hilten, de la Pirgroup, unul dintre partenerii Grupului Relocation, observa si alte aspecte negative pe care trebuie sa le ia in calcul companiile occidentale.

Multe dintre acestea au legatura cu mentalitatea fortei de munca din tarile Europei de Est. „Multi oameni sunt caracterizati de o viziune invechita privind documentatia de birou, au o teama de schimbare si o lipsa a dorintei de a lucra in echipa,“ spune van Hilten. „Acestia refuza pur si simplu sa devina responsabili.“

Unele tari s-au transformat deja in centre ale anumitor domenii industriale care si-au mutat activitatea din Europa de Vest. Krzysztof Piech, profesor la Facultatea de Economie din Varsovia, spune ca infrastructura buna a Slovaciei a reusit sa atraga aici relocarea activitatii multor companii producatoare de automobile.

„Slovacia s-a aflat intr-o situatie privilegiata datorita bunei sale infrastructuri care a influentat in mod pozitiv circulatia marfurilor si a persoanelor,“ sustine Piech.

Industria auto - preferata relocarilor
Foto: blogspeed.com

Slovacia produce acum peste 225,000 de autoturisme pe an, cu o posibila crestere anuala a productiei pana la 850,000 de autoturisme pana in 2010, dupa cum estimeaza STAT-USA, serviciul de statistica al Departamentului de Comert din Statele Unite.

Volkswagen este in prezent cel mai mare producator de autoturisme din Slovacia. Asa cum s-a mai spus, marile investitii au venit si din partea companiei Peugeot Citroen, care si-a inchis uzinele din Marea Britanie si si-a mutat activitatea la Trnava, la 45 de kilometri nord-est de Bratislava, investind mai mult de 700 de milioane de euro in noua locatie.

Un al treilea producator de automobile din tara este KIA Motors, afiliat producatorului de autoturisme Hyundai Motor Company, din Coreea de Sud si care are o uzina in Zilina, in nordul Slovaciei.

Alte state din Europa de Est au devenit centre pentru alte domenii din industria relocalizata. Dupa cum spune Isamar van Hilten, de la Pirgroup, Slovenia a devenit regiunea „sediilor“ companiilor farmaceutice, in timp ce Polonia atrage companii din alimentatie si agricultura.

Slovenia este si centrul administrativ pentru multe corporatii multinationale. Belarus si Ucraina au devenit atractive datorita fortei de munca ieftine, dar bine pregatite din domeniul IT.

Care e urmatoarea destinatie?
Relocarea se produce nu numai dinspre Europa de Vest catre Europa de Est, dar si in interiorul regiunii balcanice. Anumite state au devenit atractive mai ales datorita faptului ca se situeaza in proximitatea - dar in afara - Uniunii Europene.

„Cand Romania a aderat la Uniunea Europeana, una dintre companiile romanesti a decis sa-si mute activitatea in Serbia,“ spune Patricia Gannon, de la Karanovi? & Nikoli?, o firma de avocatura din Belgrad ce lucreaza in domeniul bancar, al privatizarii si al impozitelor.

„Pentru ca Romania e nevoita acum sa respecte legislatia europeana, va deveni un stat in care legea va fi mai stricta,“ a adaugat ea. Firma romaneasca si-a mutat activitatea in Serbia nu doar datorita legislatiei din afara granitelor Uniunii Europene care este mai permisiva decat cea din Uniune, dar si pentru ca economia Serbiei s-a imbunatatit semnificativ.

„Economia tarii creste, industria se dezvolta, iar privatizarile se accelereaza,“ a adaugat Gannon. „Dar aceasta tara are inca un dezavantaj urias fata de alte tari din regiune: statele occidentale au de exemplu un regim al vizelor foarte strict in privinta Serbiei, astfel incat sarbii nu pot sa ajunga prea usor in Occident.“

Unii economisti cred ca explozia de investitii si relocari din Europa de Est si-a depasit apogeul, in timp ce alte parti ale lumii, mai ieftine, patrund acum pe piata.

Potrivit Monitorului de Investitii European al Ernst & Young, care studiaza investitiile interne si externe in Europa, din 2006, Europa de Est nu s-a dovedit mai buna in privinta investitiilor fata de economiile asiatice si pierde rapid din investitii in fata unor astfel de state.

Rata investitiilor externe in Polonia, Republica Ceha si Ungaria a scazut considerabil anul trecut, iar tendinta a fost determinata de o „capacitate scazuta de a atrage investitiile cu costurile reduse de productie, iar investitiile par sa se indrepte mai degraba inspre Asia,“ se arata in raportul celor de la Ernst & Young.

Chiar daca acest lucru este adevarat, investitiile in regiune nu se vor intrerupe, iar pronosticurile privind tara din estul Europei care va deveni in urmatorii ani cea mai atractiva pentru companiile straine relocalizate continua. „Pariez pe Macedonia si pe Polonia,“ spune Katalin Varga, de la Settlers Kft.

„Macedonia, pentru ca impozitele pentru societati sunt foarte mici, iar Polonia pentru ca este o piata mare de desfacere.“

de Bogdan Asaftei in Bucuresti, Botevgrad, Azambuja si Belgrad

Articolul a fost realizat in cadrul programului "Bursa pentru Excelenta in Jurnalism", o initiativa a Robert Bosch Stiftung si a Fundatiei ERSTE, in cooperare cu Reteaua Balcanica de Investigatii Media, BIRN






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


183 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by