EvZ

Epoca de Aur a lui Costica Argint

de Oana Botezatu     Evenimentul Zilei
Marţi, 20 noiembrie 2007, 0:00


Foto: EvZ

De la Focsani la Roma: o viata de roman, cu militieni, afaceristi si politicieni. Fostul interlop, devenit celebru dupa imbratisarea cu Cioroianu, povesteste cum i-au distrus viata militienii de dinainte de Revolutie.

Costica Argint, tiganul de origine romana care le-a aprins paie in cap primului-ministru Calin Popescu-Tariceanu si ministrului de externe Adrian Cioroianu - in urma intalnirii de la Roma, de pe 7 noiembrie - povesteste cum a ajuns sa poarte „stigmatul” de infractor si delincvent.

Cum, din ‘77 pana nu demult, a fost intr-un permanent du-te-vino intre temnita si libertate, cum a facut greva foamei, cum i-au mancat sufletul „militienii” dinainte si de dupa Revolutie si cum a obtinut azil politic in Germania si, apoi, in Italia.

Fost sportiv de performanta din Focsani si interlop al Vrancei, presedintele Asociatiei refugiatilor politic romani si tigani din Roma, Argint declara ca tot ghinionul cu puscaria - care i-a marcat cursul vietii - i se trage de la niste „facaturi staliniste”.

„Eu am anticipat economia de piata”

Il stie toata lumea pe romanul de la Tivoli, dar mai ales de cand cu intalnirea de la Roma, cauzata de incidentul Mailat, Argint a revenit in atentia opiniei publice, a ministerelor de Externe si de Interne, a guvernului, a SPP-ului si a Politiei Romane.

Este sau nu urmarit prin Interpol, are sau nu statut de refugiat juridic? „Toata chestia asta mi se trage de la faptul ca am fost mereu un curajos, dom’le. Adica eu mereu am zis verde-n fata, chiar si pe timpul lui Ceausescu”, spune Argint, un barbat bine facut, cu o mustata firava si usor incaruntita. Are ceafa groasa si poarta doua ghiuluri la fiecare dintre maini.

Vorbeste italiana la perfectie, iar romana o mai stalceste cu cate un sinonim din Peninsula.

„Eu am fost un bisnitar din ‘74, copil fiind. Ce faceam? Cumparam blugi si aur de la Timisoara, de la Arad, si le vindeam in tara. Decat sa muncesc degeaba, preferam sa stau degeaba. Eu am anticipat economia de piata, daca vreti sa-i spunem asa”, explica Argint mersul vietii. „Eu eram iubit si respectat de focsaneni, ma cunostea lumea. Eram un fel de vedeta.

Asa cum se proceda in comunism, lumea venea de seara ca sa apuce lapte, carne, dimineata. Ei, eu veneam a doua zi prin spate si-mi luam tot ce doream”, isi aminteste de inceputul sfarsitului sau.

Si pentru ca isi lua ratia pe sub mana, lumea ii sarea in cap. Si Argint, ce facea? Ii trimitea pe focsaneni sa ceara carne la Ceausescu, la Bucuresti. „Si sigur ca, in opinia serviciilor, am devenit o problema, un pericol, si au inceput o campanie impotriva mea, care nu s-a incheiat pana astazi”.

Politistul de la Revelion l-a infundat

Se jura ca nu a furat si nu stie sa fure, chiar daca a avut „situatii grele” si-i era foame. „Tam-tamul impotriva lui Argint Costica” a inceput in 1977.

„La un Revelion, m-am luat la cearta cu un ofiter de politie pe ideea ca fratele meu era in puscarie pe nedrept. A facut ce-a facut si m-a bagat la inchisoare. Prin ‘80 eram la inchisoare ca am cumparat haine furate de la unu. Apoi mi s-a inscenat un furt de 250.000 de lei de la Casa Pionierilor Focsani”, isi aminteste Argint.

„In ‘85 sau ‘86, stiti ce mi-a facut la puscarie la Mandresti? M-a dezbracat in piela goala in plina iarna, intr-o camera izolata, unde geamul nu se inchidea niciodata. Ningea pe mine. Mi-au luat si bocancii, si mi-au dat papuci, haine de vara. Nu intereseaza pe nimeni povestea asta”, spune fostul sportiv si isi sterge cateva lacrimi.

Ii multumeste si acum lui Ceausescu, „un luptator”, pentru Decretul 26, gratie caruia s-a eliberat in ‘88. „Atunci mi-am dat seama ca viata mea in Romania este imposibila si atunci m-am hotarat sa plec din tara”.

Buletinul turcului si banii nepotului

Imediat dupa Revolutie, cand a revenit acasa, dupa vreo cinci ani, a fost acuzat din nou de furt. „Ce furt? Un buletin. Ce sa fac eu cu un buletin al unui roman de origine turca? Era in ‘94. Am fost la Hotelul Decebal din Bacau, am ramas peste noapte acolo. Dimineata, cand am plecat, mi s-a dat pasaportul, buletinul prietenei mele si, din greseala, un alt buletin.

Dar eu am vazut pe drum”, se scuza barbatul. Si pentru ca nu a omis sa trimita buletinul inapoi - „la un control facut de politie” - a gasit acest buletin. O neintelegere pentru care l-au acuzat.

Tot o neintelegere a fost si in ‘95, cand, dupa ce „un nepot a fost batut si talharit de 10.000 de dolari”, Argint l-a ajutat sa-si recupereze paguba, „cu vorba buna si fara rapire si ce-au mai spus ei”, de la baiatul comandantului de inchisoare din Focsani, unde a fost arestat patru luni.

„Pentru ca acolo nu aveam nicio sansa sa mi se faca dreptate, m-am adresat Curtii Supreme si am fost pus in libertate pentru ca nu reprezentam pericol”. A urmat apoi episodul Gagesti, o alta masinatie gandita de „criminalii” care-i voiau raul.

Cu benzina la Centru

Una peste alta, Argint a executat vreo sapte-opt ani de puscarie. „Norocul meu a fost ca am plecat din tara, altfel, cine stie? Dupa ce-am iesit cu decretul, m-am adresat serviciului pasapoarte cu o cerere de emigrare. Ei au cautat sa ma incurce”, isi aminteste italianul de astazi.

„Asa ca am plecat la Bucuresti cu benzina, m-am dus in fata Consiliului, m-am stropit cu benzina...am vrut sa-mi dau foc daca nu ma lasa sa plec. Am fost pus la pamant de persoane civile, m-au dus intr-un cabinet de la Securitate, l-au adus pe colonelul Vaduva, tin bine minte, si m-a intrebat ce fac”, reconstituie trecutul Costica Argint.

„I-am zis ca sunt disperat, ca am facut inchisoare pe nedrept si vreau sa emigrez. M-au adus acasa cu masina Securitatii si mi-a promis ca voi avea pasaportul in cel mai scurt timp, numai sa nu mai le fac probleme”. In cateva zile, s-a trezit cu documentul in mana, nestiind unde sa emigreze.

„Prima” a ajuns in Turcia, de aici in Austria si apoi in Germania, unde si-a depus prima data documentele de azil politic si a fost rezident pana la Revolutie. S-a intors apoi la Focsani, a deschis trei snack-baruri, s-a inscris in Partida Romilor din Romania si a „incercat sa-si reprezinte poporul”.

„Sa nu mai zica lumea intre ghilimele azilant”

Dupa un alt scandal si proces, cel de la Gagesti, din ‘97, Argint a plecat la Londra, unde a cerut azil politic, apoi, dupa un an, si-a retras cererea si a plecat „din cauza vremii, ca era prea rea pentru reumatism”, care i se trage de la raceala din inchisoare. Impreuna cu sotia si fiul cel mic, de numai o luna, au venit in Italia in 1999.

„Aici am depus cerere de azil politic in ianuarie. A durat foarte mult analizarea ei. Apoi am deschis o societate import-export si activitate comerciala CARDO SRL - eu si doi italieni”, pune datele in ordine ca sa „inteleaga tot romanul de buna-credinta”. Si pentru ca azilantii politic nu puteau avea afaceri, si-a retras din nou cererea si a intrat in comert.

Patru ani mai tarziu, Argint este arestat pentru extradare: se repusese pe rol dosarul „Gagesti” - aparuse, dupa trei ani, un martor-cheie, care si-a amintit ca l-a vazut cu pistolul in mana la discoteca: „Cica nu lasam lumea sa iese”. Dupa 40 de zile l-au eliberat pentru ca nu venise dosarul tradus din Romania.

„Mi-au zis ca ma aresteaza din nou, numai sa vina actele”. L-au rearestat dupa o luna, dintr-o alta greseala - „au uitat sa ma ia din computer, unde eram trecut urmarit prin Interpol. Am intrat din nou in greva foamei. Dar, dupa 40 de zile m-au pus in libertate si si-au cerut scuze ca au gresit.

Atunci a fost pus sub urmarire si, vazandu-l italienii „om serios”, i-au dat voie sa munceasca. Tot atunci si-a refacut cererea de azil politic. Pe care l-a primit dupa alti doi ani: „Sa nu mai zica lumea intre ghilimele azilant, sa stie toti ca exista acte!”.

„Evenimentul zilei”: Credeti ca viata dumneavoastra fara puscarie ar fi fost alta?

Costica Argint: Daca nu aveam stigmatul asta, probabil ca acum eram ambasador sau eram ministru in guvern. Pentru ca la cata vointa am eu... Domnisoara, am sa-ti spun un lucru, care-i bine sa-l stie toata lumea: nu sunt si nu am fost niciodata un barbat destept, insa multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt prost. Foarte interesant acest lucru.

Eram prost, muream pe unde am fost! Eu am fost cam prin toate locurile in lume - Arabia, Africa, sa castig o paine, nu sa fiu agent secret, cum se zice. Macar sa fi fost, primeam un reditto asigurat, nu ma mai chinuiam. Cred ca daca nu as fi avut aceasta eticheta, eu eram cel putin - parerea mea - un politician bun, un ministru, ambasador al Romaniei.

Pentru ca Romania are nevoie de oameni buni, de oameni inteligenti. Mie imi place sa lupt, stiu ce vreau. Probabil ca eram intr-un partid.

De ce credeti ca s-a facut atata valva pe intalnirea cu primul-ministru Tariceanu si ministrul Cioroianu?

Nu inteleg, dom’le! Pentru mine a fost lucru extraordinar. Eu am fost impotriva politicii guvernului Tariceanu, pe care am condamnat-o mereu, pentru ca datorita acestei politici s-a ajuns la acest exod de romani care, disperati, pleaca din tara pentru ca statul nu le da alternativa la viata.

Am acuzat guvernul pentru romanii morti, pentru femeile care se prostitueaza, copiii care isi pun streangul de gat.

Asa, si aveam de gand, cand venea Tariceanu, sa aruncam cu oua si cu rosii, ca forma de protest. Eram vreo 200 care ne strangeam. Lucrurile s-au schimbat pentru ca am fost primiti. Tariceanu nu s-a intalnit cu Argint Costica, s-a intalnit cu asociatiile romanilor si tiganilor de aici. Gresit se speculeaza, ca sa dea in el. Poti sa dai in el, ca ai atatea motive, dar nu te folosi de mine.

M-am intalnit in vreo intalnire separata? Pe noi sa nu ne fi primit, era o noua dovada de rasism. Ce-ar fi insemnat? Eu nu sunt tot roman? Eu nu sunt produsul aceleiasi tari? Ce daca sunt cu antecedente penale?! Cum am mai spus, guvernul intalneste permanent infractori.

Diferenta e ca eu am cazier, si ei nu - cei care ziua vin in parlament, si seara da cu subsemnatul la DNA. Acest Voiculescu - eu nu-l cunosc, Doamne, iarta-ma! - sau o groaza de persoane pe care le tot vad ca se erijeaza in persoane cinstite. Sau colegul dumneavoastra, Robert Turcescu, care a sarit la gatul meu in emisiune. Si s-a agitat ca o gaina, ca un catel in calduri, ca sunt infractor.

„Dom’le, daca dumneata esti atat de pornit pe acesti infractori, de ce nu-ti dai demisia? Esti platit de un infractor - Sorin Ovidiu Vintu - care a distrus cel putin jumatate din Romania”.

Ce a insemnat pentru Costica Argint intalnirea aceea?

Eu, ca persoana, am fost onorat si vor ramane amintiri frumoase faptul ca domnul Tariceanu si domnul Cioroianu ne-au primit, ne-au intins mana, ne-au imbratisat. A fost ca o reconciliere. Nu ca am afaceri cu ei - macar sa am! - pentru ca eu sunt un om sarac. Impotriva faptului ca se spune ca sunt bogat, sunt un om sarac, care abia traiesc de pe azi pe maine.

Atat scandal ca m-a primit primul-ministru... Eu am prezentat acolo problema romilor si atat. Amabilitatea lor sa ma primesca eu am apreciat-o. Ei arunca cu pietre fara sa se uite in spate.

Care „ei”?

Politicienii care sunt in campanie electorala si care au sarit toti pe mine - infractorul, interlopul. Ce interlop, dom’le? Ce am facut eu ca sa denigreze guvernul pentru intalnirea pe care au avut-o cu mine. Eu sunt convins ca fiecare are un trecut de care ii este rusine, dar nimeni nu se uita in spate.

Dar infractorii astia cu gulere albe, sefi de partide, parlamentari, astia ma fac pe mine infractor?

Vine Vadim Tudor sa ma faca pe mine infractor? Eu totdeauna am avut un respect pentru el, e o persoana culta, bine pregatit, dar daca e putin asa, excitat, face spume la gura si ma acuza ca sunt golan... Nu sunt de acord cu el ca se ia de tigani, ii face „ciori”.

Vadim Tudor uita serile pe care le facea in bar la fratii Paunescu? El e puternic, ma poate distruge, dar ce-ai cu mine? Am furat mai mult ca altii? Eu nu am furat un ac si el se ia de mine.

Cum apreciati declaratia ministrului David vizavi de inceperea formalitatilor de extradare?

Domnul ministru isi face datoria lui. Dar daca guvernul italian m-ar fi tinut ilegal, ma extrada pana acum. Dar nu ma poate extrada nici azi, nici maine, nici poimaine. Pentru ca eu sunt refugiat politic. Statutul meu aici este foarte clar. Eu intentionez chiar sa-mi depun cerere de retragere a cetateniei romanesti.

Atata timp cat Romania nu-si rezolva problemele interne si striga „Moarte la tigani si la copiii lor!”, eu nu pot sa mai fiu roman. Oricum, casa mea e Italia sau oriunde, niciodata Romania.

V-ar tenta un post in corpul diplomatic al Romaniei in Italia? Domnul Cioroianu ar vrea sa numeasca si cetateni romi in consulate.

Eu am salutat aceasta initiativa a domnului Cioroianu. Am schimbat doua cuvinte cu el, dar vreau sa spun ca-i am observat intentii bune. Mi-a zis ca-i pare si rau ca s-a exprimat asa - „Nu stiu ce mi-a trecut prin minte, n-a fost rautate, domnu’ Argint”.

Va referiti la deportare...

Da. Nimeni nu poate duce tiganii in desert, nici Cioroianu, nici Basescu, daca ar vrea. Eu, care am mare experienta la oameni, mi-am dat seama ca acest om (Cioroianu - n.r.) nu a facut declaratii rautacioase, cu rautate din suflet. Cred ca este sub mare stres, sub mare presiune, este haituit si atunci greseste. Lumea atat a asteptat sa-i iese pe gura aceasta perla. Cioroianu va ramane cu acest stigmat toata viata lui.

V-a spus sau nu „Sa traiasca domnul Argint?”

A fost asa: eu am spus: „Am onoarea, domnule ministru!”. El putea sa-mi spuna la fel. Dar a zis: „Sa traiasca domnul Argint!”. Care e diferenta?

V-ati simtit vreodata discriminat ca tigan?

Nu ca tigan, ci ca roman.

Care este mesajul dumneavoastra pentru tiganii si romanii din tara si de peste hotare?

Sa nu se mai lase trasi in actiuni de proasta calitate, sa fie uniti, sa nu mai fie asa ura pe ei, ca nu face rau decat comunitatii romanesti. Sa incerce sa fie mai sinceri, mai deschisi. Pentru tigani, sa dea Dumnezeu sa-si trimeata si copiii la scoala, sa poata sa se integreze in viata sociala impreuna cu romanii. Mergand la scoala, copiii tiganilor nostri vor creste bine, instruiti.

Numai asa vor cunoaste mai bine pe romani, nu vor mai fi nevoiti sa mearga la furat, sa comita infractiuni. Si-n felul asta vor trage inainte tiganii si Romania. Ca noi suntem foarte buni tehnicieni, si romanii, si tiganii, numai sa ne punem in valoare. Basta ca avem dorinta si ajutorul din partea autoritatilor.

Si putem demonstra ca tiganii cu romanii pot fi prieteni, pot face lucruri frumoase impreuna.
integral in EvZ








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


571 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by