Dupa 91 de zile de vizionare, telespectatorii, mai mult sau mai putin impatimiti ai acestui reality-show, au crezut sau au sperat ca in finala au ajuns cei care s-au prefacut cel mai putin. Ca sa nu mai vorbim aici de naivii care au crezut cu convingere in faptul ca nimeni nu isi poate ascunde adevarata fata o perioada atat de indelungata.
De aceea, duminica seara, toti cei care s-au bucurat ca au reusit sa o elimine pe „teatrala“ Virginia, pe „intriganta“ Fily“, pe „amorala“ Andreea sau pe „anostul“ Daniel au fost pregatiti sa-i aplaude pe cei patru finalisti, despre care au crezut ca si-au demonstrat verticalitatea de caracter in fata camerelor care i-au supravegheat 24 de ore
din 24. De aceea, la intrebarea lui Virgil Iantu: „Credeti ca Iustin merita premiul?“ toata lumea s-ar fi asteptat sa il auda pe Ciprian spunand „Nu, eu am fost cel mai bun“, pe Raluca recunoscand „Eu l-as fi vazut pe George castigator“ sau pe George rabufnind: „Mi-am dorit mai mult ca orice sa fiu invingator“. Si nimeni nu i-ar fi condamnat.
Mai mult, le-ar fi apreciat sinceritatea.
Sau, daca tot au mizat pe partitura generozitatii si altruismului, ar fi trebuit sa isi joace rolul si dupa ce s-au stins reflectoarele, la conferinta de presa. Si, chiar daca nu i-ar fi crezut nimeni, macar i-am fi admirat cu totii pentru talentul de a se preface dincolo de limitele lui Big Brother. Numai ca, se pare, acest Big Brother a fost, asa cum l-a aratat si numele (doar), la limita.
Iar limita lor a fost pana la poarta Fratelui cel Mare.
