O depesa de presa a plecat de la Bruxelles si s-a raspandit cu viteza fulgerului pe toate meridianele: Bulgaria a incheiat negocierile cu Uniunea Europeana. Ieri, Consiliul de Externe al UE, care reuneste sefii diplomatiilor, a confirmat informatia. Cum este si firesc, la Sofia au pocnit dopurile de la sampanie. La Bucuresti, in Palatul Victoria, s-a lasat o tacere grea.
Daca Bulgaria se defazeaza de Romania, o amanare a aderarii noastre devine posibila. Sau si mai rau, probabila. Sa incercam o interpretare lucida a informatiilor de ultima ora.
Practic, Bulgariei nu i-a mai ramas de negociat nimic. Cel mult capitolul "Diverse". Ceea ce nu inseamna ca procesul s-a sfarsit. Chiar si in cazul Sofiei, oficialitatile Uniunii Europene anunta o monitorizare severa a modului in care sunt indeplinite, rand pe rand, angajamentele. Cu Romania e ceva mai complicat.
Plecata cu mare intarziere in cursa pentru aderare, in ciuda imprimarii de catre Guvernul Nastase a unui ritm accelerat de preluare a aquis-ului comunitar, mai sunt sapte capitole nefinalizate. Practic, sub actuala presedintie UE, care isi incheie mandatul la sfarsitul lunii, nu mai este posibila finalizarea decat a doua dosare: "Energia" si "Libera circulatie a serviciilor".
Dupa care mai avem de inchis nu mai putin de inca cinci capitole. Sub alta presedintie UE. In plin an electoral. La care se adauga si dificila perioada post electorala cand, cu certitudine, va exista un nou Guvern. Cu ministri care vor incerca, rand pe rand, clantele din Palatul Victoria, pana cand vor invata birourile si iesirile pe culoare.
Daramite sa deschida usile, uneori atat de ermetice, ale Uniunii Europene?
Si totusi, premierul Adrian Nastase e optimist. El aduna cu dificultate, punct dupa punct. Incurajare dupa incurajare. Bucurestiul va mai primi unele semnale de imbarbatare, probabil vineri, la dejunul de lucru cu sefii de state si de guverne, care va avea loc la Parlamentul European. Sau la conferinta interguvernamentala din capitala Regatului Belgiei. Apoi va fi, poate, liniste pana in toamna.
O liniste incordata. Cu putin timp inainte de alegerile parlamentare si prezidentiale, vom afla cum stam. Ori la bal, ori la spital.
Seful Executivului de la Bucuresti si-a legat destinul politic de doua performante: intrarea in NATO si aderarea la Uniunea Europeana. In NATO suntem. Mai greu cu Uniunea Europeana. Mai ales acum, cand noul Parlament al Europei largite are, intr-o proportie de 20 la suta, eurosceptici. Respectiv politicieni care ar dori ca statele lor sa iasa din componenta Uniunii Europene.
Deci mai exista o problema pentru Romania, data de miscarile mai degraba centrifuge decat integratoare. In fine, vor fi foarte multi parlmentari europeni noi iar diplomatia de la Bucuresti va trebui sa invete sa dialogheze si sa trateze si cu acestia. Intrucat voturile pentru Parlamentul European, asa cum au fost date, s-au constituit in sanctiuni ale electoratului.
Se poate aprecia ca nici influenta unor sefi de guverne, favorabili Executivului de la Bucuresti, nu va fi prea mare. Nastase a plusat, a fortat, a riscat. Daca ritmul alert in care se descurca vecinii nostri din Bulgaria nu va fi preluat si de Bucuresti, s-ar putea ca acest pariu sa fie pierdut de Nastase. Ceea ce ar echivala cu un esec politic.
In ciuda rezultatelor bune in plan economic, confirmate cel putin statistic, si care indica un curs bun al reformei, ramane de vazut in cat timp putem avea totusi o economie de piata functionala. Pana la urma, aceasta este cheia. Nu vom fi primiti in Uniunea Europeana daca nu facem dovada ca stadiul reformei e atat de avansat, incat dispunem de economie de piata functionala.
Dar daca este adevarat ca Adrian Nastase, in special, si Partidul Social Democrat, in general, au mult de pierdut la alegerile din toamna, daca nu se va face anuntul oficial, conform caruia aderam la UE in 2007, la fel de adevarat este ca, in caz contrar, cine a stiut sa riste va sti si sa castige.
Cu alte cuvinte, daca reusim la limita, victoria lui Nastase, care este pana la urma o victorie a Romaniei, se va transforma in triumf. Dar pana la eventualul triumf, nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva ultimul semnal transmis de Bruxelles este de rau augur pentru Bucuresti.
