Nu trece o zi, si lumea din preajma da semne ca este si mai nebuna. Mirarea melancolicului in fata tentativei scroafei de a urca in copac e deja o reactie dulce. Ce se intimpla acum te conecteaza la trifazic. Te zgiltii, te scuturi, te zgirii pe ochi si o iei de la capat. Si avalansa de reclamatii cunoaste proportii ingrijoratoare.
Prietenii din copilarie au ceva de spus in legatura cu candidatul de la primaria comunei, ajuns in turul doi. Sint gata sa scoata si documente. Terenul cumparat in urma cu trei ani este, de fapt, un fel de mita. Cum, domnule? Sa va scot actele sa va arat! Ce teren, zice unul care asteapta afara cu un sac de hirtii din judetul Ilfov. Un teren de casa de 400 de metri patrati, zice ardeleanul meu.
Ce casa, ce metri patrati! In Ilfov se joaca numai cu hectarele. Unul, mahar mare de la judet, nici nu mai poate vinde cu pogonul. S-a incurcat in hirtii. Asa ca si-a pus tiitoarea sa-si faca agentie de imobiliare. Al treilea, venit si el la ziar cu o “lacramatie”, zice, cum, frate, e mai tare ca generalul Oprea? Ala e cu Iordanescu si cu gasca si invirte toate terenurile.
Multe? Mai multe decit puteti crede si ceva mai putine decit Bebe Ivanovici si Gigi Becali!
Acum, la ceasul de amiaza al turului doi, navalesc toti cetatenii de ocazie. Oamenii au aflat potlogariile, le-au tinut la tescherea precum personajul lui Caragiale si le scot, sperind sa aplice adversarilor o lovitura mortala, in chiar zilele premergatoare votului. Sa-i arda pe dusmani in moalele capului si sa nu se mai poata ridica.
Culmea este ca asemenea lovituri, chiar bazate pe dovezi incontestabile, rar au un efect mortal. De cele mai multe ori sint anihilate prin bascalie, prin astuparea gurii, printr-un “ba pe-a ma-tii”, spus cu gura strimba, spre hazul galeriei.
A mai venit un chioscar sa-mi aduca o caseta pe care se aude inregistrata vocea unui bou celebru. Boul acesta de un sfert de tona vrea doua milioane pentru o autorizatie provizorie. Sa fac bine sa transcriu discutia si sa o public. Domnule, boul dumitale nu mai candideaza. E satul. A fost la consilieri si s-ar putea ca tot pe acolo sa fie.
Acum e turul doi si nu vad la ce am mai strica cerneala pe numele lui!
De citeva zile, camioane ale mizeriei morale, ale coruptiei si ale unei competitii politice prost intelese se revarsa spre mass-media. Formula aceasta de cetatean de ocazie, pe ultima suta de metri, imi repugna. Nu este decit exacerbarea unui primitivism politic. Nu duce nicaieri. Nu progresam de nici un fel.
Il distrugem pe unul si-i facem altuia pirtie, fara sa ne mai interesam de el pe toata perioada mandatului. Si, cind vin urmatoarele alegeri, iarasi se fac cozi la ziare, cu cetateni de ocazie, sositi sa dea in vileag abuzuri si ilegalitati.
In loc sa avem o campanie electorala dominata de competitia unor proiecte, in loc sa alegem intre o treaba si cealalta, ne sufocam cu totii intr-o pravala de mizerie.
Pe linga acesti cetateni de ocazie, mai este o categorie ce intregeste spectacolul alegerilor. Este vorba despre cei care simt ca pierd si se agita ca sobolanii. Chitaie, musca, imprastie mirosuri si mai urite, ameninta. Groaza ca le intra cineva in culcus si le descopera gunoiul ii impinge la aberatii ce depasesc cu mult imaginatia omului sanatos.
