Rapoarte ale SRI destinate informarilor confidentiale si ajunse pe la Parlament spun ca suprafete deja imense, indeosebi din Banat si Transilvania, au fost cumparate mai pe nimic de catre cetateni straini, in special unguri si italieni.
Aceste rapoarte constituie se pare explicatia indemnului public al premierului Nastase catre romani de a nu mai vinde terenuri strainilor, caci, subliniaza dl Nastase, “ne vom trezi dupa 2007 ca pamantul pe care vrem noi sa-l organizam inteligent de fapt nu mai este al nostru“.
De ce insa doar dupa 2007?! Pur si simplu pentru ca, desi dl Nastase n-o spune, abia atunci se va sti exact ce structura de productie agroalimentara a stabilit Uniunea Europeana pentru Romania si, deci, ce structura de culturi trebuie sa aiba pamantul agricol din Romania.
Tarziu nenica, va glumi amar vreun Moromete, dupa ce amendata Constitutie a dat liber la cumparari de terenuri de catre cetatenii din tarile Uniunii Europene! Ceea ce s-a facut pana acum deghizat, prin intermediari, se va face de acum incolo in clar si, evident, mai abitir! Tarziu, de altminteri, cu insasi “organizarea inteligenta“ abia in 2007, tarziu chiar si in 2004! Pamanturile
deja se razbuna pe organizarea “neinteligenta“ de pana acum. Deschiderea negocierilor cu Uniunea Europeana trebuia sa ne gaseasca cu pamantul deja organizat in mod inteligent, dupa regulile economiei de piata. Or, ceea ce au facut dl Iliescu si cei pe care i-a parohiat a fost exact invers decat ceea ce era necesar.
Au facut tot ceea ce le-a stat in putinta spre a tine departe economia de piata de agricultura. Reforma funciara pe care n-au putut-o evita a fost rezumata la o reindividualizare a proprietatii asupra pamanturilor de la fostele CAP-uri care nu au apartinut juridic niciodata statului.
Nici vorba de vreo retrocedare (din pamanturile confiscate sau nationalizate de catre stat)! Nici vorba de vreun program de privatizare a fostelor intreprinderi agricole de stat! Mai rau, reindividualizarea proprietatii asupra pamantului fara privatizarea inventarului agricol a creat o prapastie in detinerea principalelor mijloace de productie din agricultura, a impiedicat o activitate agricola
functionala, a generat haos si a incurajat distrugerile fizice si devalizarile. Retrocedarile au fost legiferate hat tarziu si numai la presiuni externe, s-au facut apoi pe apucate, pe ce terenuri mai existau, si nu s-au incheiat nici acum. Cum ar putea exista astfel o piata a pamantului? Cum sa se vanda terenurile la preturi reale si nu mai pe nimic?
Orice restructurare in agricultura a fost de fapt descurajata. Impozitarea in agricultura, inceputa firav, a fost curand anulata si reintroducerea ei a fost apoi mereu amanata. Tot noroiul de prin toate ramurile care se restructurau a fost impins inspre agricultura.
Incurajarea folosirii satului ca refugiu pentru durerile din alte ramuri l-a intors in Evul Mediu si l-a facut vulnerabil la toate cele, inclusiv si inainte de toate la vanzari sub costuri. Tot ceea ce satul romanesc vinde este sub costuri. De ce ar fi altfel cu pamantul?!
Toata aceasta falsa “protectie a agriculturii“ a constituit terenul propice pentru ca diferiti trita faniti si culita tarati sa devina noii latifundiari romani ai Romaniei, dupa ce au cumparat pe mai nimic (pentru a folosi expresia dlui Nastase) terenuri de la tarani si IAS-uri de la stat.
Ne mai ramane doar a vedea daca ungurii sau italienii sunt mai rai decat noii exploatatori si traficanti romani de terenuri!
