Florentina si Mariana, declarate abandonate in 1991, cand aveau trei, respectiv sapte ani, au fost adoptate, in anul 2000, de doua cupluri din nordul Italiei, care au primit acordul Tribunalului Judetean din Brasov.
Italienii (Carlo Pini si Annalisa Bertani, respectiv Salvatore Manera si Rosalba Atripaldi) au recurs la metoda apelului la CEDO deoarece incercarile repetate de a pune in aplicare ordinul definitiv de adoptie au esuat, fie pentru ca le-a fost refuzat accesul in centrul de plasament, fie nu au putut localiza cei doi copii.
Pe de alta parte, Florentina si Mariana au introdus actiuni judiciare pentru revocarea adoptiilor, pe motiv ca nu isi cunosc parintii adoptivi si ca nu vor sa paraseasca Romania.
Tinand cont de toate acestea, CEDO a apreciat ca este in interesul celor doua fete „sa nu li se impuna, impotriva vointei lor, crearea de relatii afective“ cu persoane percepute ca straini, aratand, de asemenea, ca Romania nu a incalcat dreptul la respectarea vietii familiale prevazut in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Totusi, constatand ca Romania nu a adoptat masuri eficiente pentru a sanctiona lipsa de cooperare a institutiei educative din Brasov, CEDO a acordat, pentru cele doua familii, despagubiri si cheltuieli de judecata de 35.000 de euro.
