Motivatia celor care incearca prin aceste mijloace sa ocoleasca legea este una cat se poate de simpla: daca ar declara veniturile suplimentare obtinute, nu ar mai primi ajutoare sociale din partea Guvernului, depasind astfel plafonul pana la care au dreptul la acesti bani.

Raportul mai arata ca aceste beneficii nu duc la scaderea clasei sarace asa cum ar trebui, in schimb, dau o dependenta a oamenilor de aceste venituri.

O alta problema ridicata de cercetatori se refera la convertirea in termeni monetari a unor bunuri de consum considerate „de lux“. Mai mult, fiecare primarie decide ce bunuri vor fi luate in evidenta: de exemplu, exista primarii care iau in calcul cantitatea de aur detinuta de familia aplicantului.

Asta se intampla in special in cadrul acelor municipalitati unde se considera ca majoritatea solicitantilor sunt tigani care nu vor sa munceasca sau prefera sa munceasca „la negru“, masura luata descurajand aceasta categorie. Alte primarii iau in considerare proprietatile, autoturismele sau tablourile de valoare.

Acest fapt transforma ancheta sociala intr-una „politieneasca“, in care anchetatorul cauta sa „depisteze“ bunuri ascunse vederii. Lucru ce contravine atat eticii profesionale a asistentului social, cat si principiilor de asistenta sociala ce stau la baza acordarii unui astfel de ajutor.

In prezent, numarul beneficiilor selective in Romania este foarte redus, limitandu-se la doua, acordate in mod sustinut, pe termen nelimitat, celor aflati la nevoie. Acestea sunt ajutorul social si alocatia de solidaritate.

Conditiile impuse de Guvernul Romaniei persoanelor care au nevoie de ajutoare sociale incurajeaza munca „la negru“, sustin specialistii Institutului de Cercetari pentru Calitatea Vietii Bucuresti. Cel putin asa reiese din studiul „Sistemul de beneficii selective in Romania”.

Motivatia celor care incearca prin aceste mijloace sa ocoleasca legea este una cat se poate de simpla: daca ar declara veniturile suplimentare obtinute, nu ar mai primi ajutoare sociale din partea Guvernului, depasind astfel plafonul pana la care pot primi acesti bani.

Mai mult, raportul arata ca aceste beneficii nu duc la scaderea clasei sarace asa cum ar trebui, in schimb, dau o dependenta a oamenilor de aceste beneficii. Drept consecinta, munca „la negru“ pare a fi nu numai solutia preferata de aplicantii pentru beneficiu, dar si solutia rationala, se arata in raport.

Si asta pentru ca, la stabilirea veniturilor totale, se iau in calcul nu numai veniturile monetare permanente (din munca si transferuri sociale), ci si veniturile ocazionale.

„Oamenii ar trebui descurajati sa isi imbunatateasca nivelul de trai prin munca ocazionala atata timp cat aceasta nu reprezinta o solutie nici satisfacatoare, nici permanenta pentru o familie?”, se intreaba cercetatorii.

O alta problema se refera la convertirea in termeni monetari a unor bunuri de consum considerate de lux. Aceste bunuri si proprietati, desi specificate prin lege, duc la variatii foarte mari intre diferite regiuni si municipalitati, datorita deciziilor adoptate de primarii in raport cu tipul de bunuri luate in considerare.

Fiecare primarie decide ce bunuri vor fi luate in evidenta: de exemplu, exista primarii care iau in calcul cantitatea de aur detinuta de familia aplicantului. Aceasta se intampla in special in cadrul acelor comunitati unde primaria considera ca majoritatea solicitantilor sunt tigani care nu vor sa munceasca sau prefera sa munceasca „la negru“, masura descurajand aceasta categorie.

Alte primarii nu iau in considerare nici un bun, cu exceptia locuintelor sau autoturismelor. Specificarea legala a luarii in considerare a unor astfel de bunuri - tablouri de valoare, aur etc. duce la transformarea anchetei sociale intr-una „politieneasca“, in care anchetatorul cauta sa „depisteze“ lucruri ascunse vederii.

Mai mult, in mediul rural, pentru a nu se acorda ajutoarele sociale, primariile impun persoanelor care intra in aceasta categorie sa nu detina mai mult de doua hectare de teren.

„Luarea in considerare a economiilor duce, in mod evident, pentru acea categorie de populatie cu venituri mici sau marginal peste pragul de eligibilitate, la comportamente de neeconomisire, ceea ce, mai departe, poate duce la cresterea sanselor de perpetuare si cronicizare a saraciei”, mai cred specialistii Institutului de Cercetari pentru Calitatea Vietii.

In prezent, numarul beneficiilor selective in Romania este foarte redus, limitandu-se la doar doua acordate in mod sustinut pe termen nelimitat celor aflati la nevoie. Acestea sunt ajutorul social si alocatia de solidaritate.

In afara lor exista trei beneficii acordate celor aflati in nevoie, fiind insa restrictionate de unele criterii suplimentare de eligibilitate si avand caracter temporar sau reprezentand beneficii unice.

Din aceasta ultima categorie fac parte bursele sociale acordate elevilor apartinand unor familii cu venituri scazute, ajutorul pentru sotiile militarilor in termen cu venituri foarte scazute si avand copii mai mici de sapte ani in intretinere, ajutoarele de urgenta, acordate in situatii deosebite, de exemplu incendii, calamitati naturale, decese.