Vreo 250 de euro si un telefon la firma de turism Filadelfia din Bistrita-Nasaud - aceasta este reteta de a ajunge in spatiul Schengen, fara a-ti bate capul cu respectarea vreunei legi romanesti sau straine. Cand am sunat pentru rezervare, mi s-a spus scurt si la obiect: "Se rezolva toate problemele. Firma nu te acopera cu bani la vama, dar sigur o sa se gaseasca cineva sa te ajute".

Miercuri, pe la ora 15, la marginea Aradului soseste unul dintre autobuzele de la Filadelfia. Din vehiculul cu numarul de inmatriculare BN-74-TAB coboara un ins trecut de 30 de ani, spilcuit, rotunjor la fata ca un activist PCR. "Cati bani ai la tine?", este prima intrebare, in timp ce grabeste pasul spre doi olteni cu papornitele sprijinite de zid in asteptarea masinii de Spania.

De-abia apuc sa-i spun de cei 400 de euro, ca dicteaza: "Baga-ti bagajul si urca in autobuz. Rezolvam imediat totul". Aflu mai tarziu ca barbatul se numeste Calin Coman si, conform legitimatiei din piept, este sofer la Eurolines. In realitate, omul este sef peste soferi, reprezentantul firmei Filadelfia, ghid si un fel de vataf peste calatori.

Nu lasa nimic la intamplare, nici macar asezatul pe scaune. Pe primele locuri, langa sofer - vreo patru fetite cu tricou pana-n buric, unghii vopsite in verde fosforescent si dotate cu genti de vinilin marca Puma. In spatele lor vin muncitorii si vreo sase colorati, cu bicepsii modelati la spart de seifuri cu barosul prin Europa.

Pe ultimele locuri cateva familii de amarasteni, cu tot cu copii, plecati sa-si viziteze rudele din Spania. Nici nu pleaca bine autobuzul de la marginea Aradului si sunt chemat la ordine. Raman fara pasaport si imediat apare asigurarea medicala de 230.000 de lei, valabila "cinci zile cat e sejurul in Spania", dupa cum sunt instruit.

Seful soferilor ma priveste cu neincredere si incepe interogatoriul: "Prima data cu Filadelfia in Spania? Cine ti-a zis de firma si de unde ai numarul de telefon? Ai avut belele pe-afara?". Ingaim ceva despre o verisoara care-i in Spania si reusesc sa-i castig increderea. Pune 100 de euro in pasaport, diferenta pana la minimum de 500 si imi spune amenintator: "Nu ai de la mine banii.

In vama spui ca sunt ai tai toti". Sunt trecut pe un pomelnic cu toti cei creditati de omul de bine. Sunt cel putin 20 de nume si sumele sunt intre 100 si 1.500 de euro. La scurt timp, primesc si o hartie ca s-o semnez, pe care scrie ca declar pe propria-mi raspundere ca firma Filadelfia nu mi-a dat bani cu imprumut ca sa trec de vama si nici nu-i raspunzatoare de ce fac in spatiul Schengen.

Aproape de vama aradeana Turnu, incepe instructajul general. "Daca intreaba cumva unde mergeti, spuneti ca in excursie cinci zile in Spania, cat e si asigurarea. Nu altceva", repeta obsesiv seful de autobuz. Agitatia pare inutila, pentru ca agentul Politiei de Frontiera, care ia pasapoartele la control, e tot un zambet. Se face ca se uita peste asigurari si bani.

Doar cateva secunde de atentie i-ar trebui sa-si dea seama ca mai toate asigurarile au aceeasi semnatura. "E treaba astora de la firma sa rezolve cu trecutul prin vama. astia dau spaga, ca se stiu cu politaii", imi explica in soapta unul dintre vecini. Toti cei 50 de pasageri ies din tara fara probleme, sub privirile galese ale politistului de frontiera. Lucrurile se lamuresc insa repede.

"Cine n-a stat trei luni in tara, sa pregateasca banii. Hai, sa nu ma uit eu in pasapoarte sa spun care, ca va stiti!", tuna amenintator Calin Coman, in timp ce-si pregateste un nou tabel ca un veritabil contabil. Fiecare "excursionist" cu probleme decarteaza cate 50 de euro, care se topesc in buzunarele soferului-ghid.

Se aduna mai bine de 20 de salarii romanesti minime pe economie in numai cateva minute. Lucrurile se rezolva si la intrarea in Ungaria. Cum am intrat in spatiul Schengen, se comite si prima furaciune in autobuz. "Care ai luat, ma, din plasa mea rosiile si branza?", intreaba nervos un ardelean, fara a primi nici un raspuns.

Toate pasapoartele "excursionistilor" sunt adunate de unul dintre soferi si tinute gaj intr-o punga de plastic, ca nu cumva vreunul care a primit bani pe datorie "sa-i vina ideea sa o taie prin Austria". La granita ungaro-austriaca, cativa dintre cei care au cotizat cu 50 de euro sunt chemati la "interviu" de politistii unguri.

Nici unul dintre ei nu pleaca fara sa-si ia la el juma de suta de euro. Dupa cateva minute, se intorc injurand printre dinti, dar fericiti ca n-au fost intorsi din drum. Intram in Austria prin Nickelsdorf, pe motiv ca "pe aici nu au cantar si nu pot sa ne dea inapoi din drum ca am depasit tonajul".

Nici nu apucam sa ne intindem oasele intr-o parcare din Austria, ca se da semnalul de plecare: "Hai s-o-ntindem, ca-i politia in control prin parcare si intreaba de vignete si prostii de-astea". Mergem aproape fara oprire prin Austria, Italia si Franta. Pe drum, in Italia, lasam doi amarasteni in benzinarii, unde ii asteptau colegii de sutit.

"Ne vedem in tara cu banu gros si femei multe", promite unul dintre excursionisti ghidului. Dupa mai bine de 36 de ore intram in Spania. A trecut deja a doua noapte petrecuta in autobuz. Nu e nici sase dimineata, si vataful autobuzului da desteptarea pentru reglarea de conturi. Prima data strange de la toata lumea banii imprumutati pentru vama romaneasca. Una peste alta, se aduna vreo 15.

000 de euro. Vine apoi plata "excursiei" - 180 de euro excursia dus-intors. Cei creditati scot din buzunar si 50 de euro pentru cele zece minute de imprumutat banii. 150 de euro ajung in buzunarul de la pantaloni, iar restul in cel de la camasa. Nu se taie nici o chitanta, totul e lucrat la negru, ca doar n-or plati romanii impozit in Spania.

Cu cat autobuzul se apropie mai mult de Madrid, cu atat lumea e in pragul revoltei. "De ce zisesi, ma, ca rezolvati voi totul pe la vami? Mai avusai 50 de euro si ii lasai si pe aia la unguri. Cu ce traiesc eu in Spania pana imi gasesc ceva? Sa-mi dai banu' inapoi!", striga nervos un colorat, specializat in "rupt de masini".

"Ne-ati mintit ca biletu-i valabil sase luni pentru intors si acum ziceti de doua saptamani. Sunteti niste hoti!", ii tine isonul o femeie la vreo 40 de ani.

Seful de autobuz priveste nepasator spre nemultumiti si le arunca in treacat: "Ce vreti, ma? Ati platit ca sa ajungeti in Spania! Ati ajuns, ce mai vreti de la noi? Mai mult de unde? Nu v-am spus sa nu mai dati nici un ban? Daca sunteti prosti, ce sa va fac eu, ba?". E vineri, trecut de amiaza, si autobuzul opreste in fata autogarii Mendez Salvaro din centrul Madridului.

Oamenii sunt coborati in graba, pentru ca masina nu poate intra in autogara, deoarece cursa nu e inregistrata. Reprezentantul firmei Filadelfia da semn de mare marinimie si suna dupa rudele intarziate ale excursionistilor.

Dupa vreun sfert de ora, autobuzul pleaca pentru cursa spre Romania, in timp ce doi dintre brunetii adusi de firma bistriteana pana in Spania se posteaza langa coborarea spre metrou, ca sa "gineasca" un portmoneu.