Au fost perioade cind avea 320 de concerte pe an! Aura s-a stabilit de multi ani in Canada. Din vremea cind, impreuna cu sotul ei, bateristul Ron Rully, mergea in turnee alaturi de marii Ellington si Jones. Aura Urziceanu se afla din nou in Romania, la Brasov, in calitate de invitat special.

In seara de gala a “Cerbului”, Aura Urziceanu va sustine un microrecital, printre piesele alese aflindu-se si o compozitie in prima auditie semnata de fiul ei. Ne-a promis insa ca la toamna, la Bucuresti, vom avea parte de un mare concert Aura Urziceanu, la care este asteptat sa participe si Quincy Jones.

In toti acesti ani, nu a existat nici o solicitare ferma sa cintati din nou in Romania?

Am fost doar intrebata daca vreau sa apar. La inceputul carierei mele cu americanii, am semnat un contract sa dam concerte cu un anume statut international. Eu nu am avut atunci nici o posibilitate sa negociez. Cu acest contract am inceput, in 1972. Sint inca legata de acel contract, atit cit vor ei. Si ei vor. Asta e un compliment pentru mine. In fond, datorita lor mi-am cladit cariera.

In ce imprejurari l-ati cunoscut pe Duke Ellington si cum ati ajuns sa cintati cu el?

Pe la 16 ani, am auzit de Duke Ellington, de Ella Fitzgerald si ma intrebam cum este la repetitiile lor. Imi spuneam ca as da 10 ani din viata sa-i vad. Peste citiva ani, cintam intr-un club dintr-un oras din Canada... Duke Ellington avea concert acolo, dar n-am putut merge sa-l vad din cauza ca aveam de sustinut programul.

Dupa ce au terminat spectacolul, Duke si o parte din orchestra au venit neanuntati in clubul in care cintam. Acolo m-a auzit. Norocul meu a fost ca n-am stiut de asta, altfel n-as fi putut cinta din cauza emotiilor. Dupa ce am coborit de pe scena, patronul mi-a spus ca Duke Ellington vrea sa ma cunoasca. Am crezut ca glumeste. Nu stiu cum am ajuns la masa unde statea.

M-a felicitat si m-a invitat a doua zi in salonul hotelului in care statea. Mi-a spus sa cint ceva cu el, la pian.

Dar eu nu stiam pianul. S-a mirat: “Nu se poate asa ceva, la asa un auz”, mi-a zis. Si a continuat: “Trebuie sa lucrezi cu mine!”. Mi-a oferit un contract pentru sase ani. Din pacate, a durat doar trei pentru ca el a murit in primavara lui 1973. Am avut impreuna concerte in intreaga lume. Ellington mi-a dat statut international.

Aparitia la Carnegie Hall, in New York, pe care mi-a pregatit-o, a insemnat inceputul carierei mele internationale. Cintam din culise, iar dupa aplauzele la care am iesit, am continuat cu un blues superb. Din pacate, Duke Ellington m-a cunoscut spre sfirsitul vietii lui. Era un om fenomenal. Ca un Dumnezeu pe pamint. Am avut un noroc extraordinar ca mi-am inceput cariera cu el.

“Los Angeles, un oras prea periculos pentru fiul meu”

Si ati continuat cu Quincy Jones...

La sase luni de la moartea lui Duke Ellington, ma aflam la un mare eveniment muzical, in Canada, impreuna cu sotul meu. Noi cintam pentru un public mai restrins, de 2.000 de oameni, Quincy Jones si formatia lui aveau concert pe un stadion de 10.000 de locuri.

Basistul lui, care cintase cu sotul meu, l-a intrebat atunci cum ar putea da de fata din Romania care cinta cu Duke Ellington pentru ca i-a pierdut urma de un an. Eu stateam deoparte, cu fiul nostru, care avea un an. Ne-a facut imediat cunostinta. Au vrut sa ma ia cu ei din acea zi. Am inceput colaborarea cu Quincy Jones dupa o saptamina. Si a durat cinci ani.

Pina am hotarit sa parasesc Los Angeles, unde se afla sediul firmei lui Quincy. Era un oras mult prea periculos pentru fiul meu. Canada era mult mai linistita, iar eu voiam sa-i ofer o buna educatie, sa-l apar. Am continuat insa colaborarile cu Quincy. Si acum tinem legatura si sper sa poata ajunge la toamna in Romania, la concertul pe care-l pregatesc.

Ati cunoscut-o pe Aretha Franklin?

Da, cind am inceput repetitiile cu Quincy Jones. Era tinara, era subtire... Mi-a facut o mare bucurie. “Ce glas ai!”, mi-a zis... “Dar tu? De tine ce sa mai spun?”, i-am zis si eu. N-am cintat impreuna, nici nu cred ca e nevoie, ea ma admira inainte sa afle ca si eu o admiram, iar cind ne vedem sintem ca doua surori. Dar am cintat cu Ella (n.r. - Fitzgerald) o data.

Managerul ei a vrut sa creeze un lucru incitant pentru public, la un anumit concert, si a cautat patru tineri, cei mai talentati, pe care ea sa-i asculte si sa aleaga unul cu care sa faca duet. Si dintre aceste trei fete si un baiat m-a ales pe mine! Se intimpla la New York. Apoi, Ella m-a oprit pe scena si am mai cintat cu ea o melodie. Norocul meu ca stiam versurile.

Cind ati ramas definitiv in Canada?

Eu nu am ramas. Am ramas romanca, chiar daca m-am casatorit cu un canadian. Mi-am pastrat cetatenia romana, insa nu am ezitat cind mi s-a oferit acea posibilitate de a profesa acolo, de a cinta cu cei mai minunati si dotati muzicieni din intreaga lume.

“Mi-au spus Aura Urzi”

Au incercat sa va schimbe numele?

Mi-au spus Aura Urzi, era greu pentru ei Urziceanu. De altfel, nici nu stiau unde este Romania. Cind mergeam la un interviu pentru televiziune, luam o harta la mine sa le arat unde e Romania. Pe coperta LP-ului aparut in urma unui concert la Stockholm mi s-a spus Aura Rully, iar acum, la ideea sotului meu, Aura Borealis. Dar nu sint prea incintata...

Cite concerte aveti pe luna?

Am inceput cu 320 de concerte pe an. De regula, se pleca de dimineata, iar seara se dadea concertul. La primul meu turneu cu Quincy Jones, ni s-a dat un avion numai pentru orchestra, pentru a face drumul de la Osaka la Yamagata. Avionul a avut o cadere in aer foarte grava. Cind am coborit, nimeni n-a putut sa vorbeasca. Dupa doua ore, am hotarit unanim sa nu mai zburam.

Patru luni, transportul dintr-un oras in altul a fost mult mai lung... Acum avem un concert la trei zile. Am hotarit asta dupa tragedia din 11 septembrie. Eu sint insotita la concerte de 19 persoane, angajatii mei, si nu vreau sa le pun viata in pericol. Cintam foarte putin in Canada. Cele mai multe aparitii sint in Statele Unite, Japonia, Australia, Brazilia, Portugalia, pe scene mari, in teatre.

Cint impreuna cu cvintetul meu, care poate deveni si sextet, si cu orchestrele simfonice din fiecare oras.

Cum va fi concertul de la Bucuresti, de la toamna?

Voi cinta muzica usoara, jazz, clasica, folclor prelucrat, acompaniata de Orchestra Radioului condusa de Ionel Tudor. Intotdeauna cint cu multa bucurie Rapsodia Romana. Este obligatoriu. 90% din publicul din fiecare tara in care revin asteapta sa o cint. E un fel de desert pentru ei.