Infiintata acum doi ani de Guvernul Nastase, Comisia Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) a prezentat Puterii primul raport asupra bolii care ii sperie cel mai mult pe romani: saracia.

Potrivit studiului intocmit de CASPIS, aproximativ 6,5 milioane de romani traiesc in saracie, dintre care 2,4 milioane in saracie extrema, iar 1,2 milioane de persoane nu-si permit cosul alimentar minim. Datele prezentate sugereaza o Romanie populata de oameni care traiesc de pe o zi pe alta. Mai mult, trebuie spus ca saracia extrema este o forma dramatica a saraciei.

Ea se refera la lipsa resurselor de satisfacere a nevoilor absolut elementare individului pentru trai-hrana, adapost, imbracaminte. Lipsa cronica de venituri duce la moduri specifice de reactie la situatia disperata in care se afla persoana respectiva, care are o orientare prezenteista si acuza lipsa de speranta.

Cat priveste locuintele in care traiesc saracii, acestea sunt din chirpici, cartoane, apartamente murdare in blocuri degradante, foste camine ale unor intreprinderi. Hrana saracilor o reprezinta painea si cartofii, iar imbracamintea este cumparata de la second hand. De asemenea, veniturile extem de reduse fac imposibila investirea intr-un bussiness comercial.

De aceea, cei care reusesc sa injghebeze cate ceva recurg la varianta ilegala a comertului, ceea ce atrage penalitati din partea Politiei. Plata acestora fiind imposibila, ingreuneaza si mai mult situatia familiei, creandu-se un cerc vicios. Zonele sarace se caracterizeaza printr-o cadere economica si prin lipsa locurilor de munca.

Orasele se remarca prin fabrici inchise, magazine saracioase, blocuri degradante. Autoritatile locale sunt percepute negativ, este sustinuta neimplicarea lor si urmarirea propriilor avantaje.

Cat priveste localizarea acestei boli, trebuie spus ca de saracie sufera o mare parte a populatiei din mediul rural, riscul de saracie fiind aici de 2,3 ori mai mare decat in mediul urban, peste doua treimi dintre saraci traind la tara.

Din punct de vedere geografic, 25% dintre ei traiesc in zona de nord-est a tarii, adica Moldova, aceasta fiind regiunea cu cel mai ridicat risc de saracie (43%), la polul opus situandu-se Bucurestiul. Factorii ce maresc pragul de saracie sunt nivelul redus de educatie, cu cel mai mare impact asupra bunastarii, urmat de apartenenta etnica si de somaj.

Cei mai afectati sunt copiii si tinerii de 15-24 de ani, care au un nivel ridicat de saracie fata de adulti. Ei reprezinta 40% dintre saraci. Urmeaza apoi agricultorii, care detin 20 de puncte procentuale, pensionarii - tot 20%, angajatii - 10% si somerii - 9%.

Cat priveste localizarea saraciei in grupuri etnice, romii au cel mai ridicat grad, 50% dintre ei traind in saracie extrema si doar unul din cinci avand un nivel de trai mai ridicat. Despre modul de trai al saracilor, CASPIS concluzioneaza ca o treime din populatia saraca locuieste in case aglomerate, cu trei sau mai multe persoane in camera, neavand aragaz, iar 42% dintre ei nu au nici frigider.

Mai mult, trei patrimii dintre saraci nu au acces la un sistem de incalzire sau la apa curenta, iar 70% nu au baie in locuinta. In mediul urban, 50% dintre saraci nu-si pot plati la timp facturile pentru utilitati, 18% dintre ei fiind deconectati de la sistemul de incalzire si apa calda.

Cat priveste viitorul tinerilor afectati de saracie, acesta este destul de sumbru, mai ales ca 40% nu urmeaza o scoala. Exista si o veste buna, in sensul ca 21% dintre saracii cu varste cuprinse intre 16 si 59 de ani isi cauta un loc de munca.