In timp ce misiunea OSCE priveste neputincioasa la escaladarea conflictului in Transnistria, analisti de prestigiu spun ca in aceste zile se joaca existenta Moldovei ca stat.

Un indiciu privind miza “crizei scolilor” il reprezinta chiar iesirea neobisnuit de dura a presedintelui Iliescu, de joi seara, cind a spus ca “Romania e gata sa sustina orice initiativa menita sa puna capat crizei transnistrene”. Presedintia olandeza a UE a condamnat si ea “actiunile indreptate contra citorva scoli moldovenesti”.

Tiraspolul nu tine insa cont de nici un avertisment, iar Moscova, care controleaza regimul transnistrean, cheama, cinic, cele doua parti la dialog. Analistul Vladimir Socor, expert pe problemele fostului spatiu sovietic al “Wall Street Journal” si Europei libere, explica implicatiile actualei crize transnistrene.

Cum se poate implica Romania, ca membru al NATO, in rezolvarea problemei transnistrene?

Initial, Washingtonul descuraja implicarea Romaniei.

Bucurestiul e acum un aliat loial al NATO, are trupe in campaniile antiteroriste, va gazdui in curind instalatii militare americane si este cel mai firesc lucru din lume ca Romania sa aiba un cuvint de spus la Washington in calitate de vecin nemijlocit al Republicii Moldova si de tara ale carei interese directe sint afectate nemijlocit de situatia de securitate din Republica Moldova.

Ar fi inacceptabila crearea unui satelit rusesc pe frontiera de rasarit a Romaniei, care este si frontiera de rasarit a NATO. Un satelit rusesc ar fi creat prin asa-numita federalizare a Republicii Moldova.

Bucurestiul nu mai trebuie sa fie timid sau sa se jeneze de la a arata deschis implicatile acestei asa-numitei federalizari promovate de Rusia impreuna cu misiunea OSCE din Chisinau, condusa de un american.

De ce credeti ca Romania - care are si argumente, si sustinere occidentala pentru a se implica intr-o problema care va deveni si una a comunitatii euroatlantice - nu incearca sa se implice mai mult? Adrian Nastase, care a fost recent la Moscova, nu pare sa fi insistat asupra crizei din Republica Moldova.

Moscova nu e locul cel mai potrivit pentru a discuta aceasta problema. Nimeni nu e interesat sa mareasca influenta Moscovei in acest sens prin induplecarea Rusiei de a face sau a nu face ceva. O asemenea abordare nu ar face decit sa mareasca influenta Moscovei. Bucurestiul nu trebuie sa dialogheze cu Moscova in chestiunea Republicii Moldova.

Dar cu cine?

Dialogul trebuie purtat intre Alianta occidentala din care Romania face parte si Rusia, nu intre Romania si Rusia. Republica Moldova nu este o problema romano-rusa, ci o problema internationala.

In acest caz, cum ar putea fi valorizat rolul de actor Romaniei?

Romania trebuie sa se implice ca membra a comunitatii euroatlantice. Problema Moldovei este o problema de securitate euroatlantica, ea intereseaza intreaga comunitate, iar Romania, ca vecin, se poate implica mult mai activ decit orice tara occidentala nevecina cu Republica Moldova. Romania trebuie sa aiba un loc la masa negocierilor, aceasta este o chestiune indiscutabila.

Problema inchiderii celor sase scoli cu predare in limba romana de catre autoritatile transnistrene seamana intr-un fel cu scenariul din Kosovo. De ce credeti ca se intimpla in acest moment?

In general, Tiraspolul si, probabil, cei de la Moscova au trecut la masuri de represalii dupa respingerea memorandumului Kozak.

Dupa aceea, Transnistria si Rusia si-au intensificat actiunile pentru a dovedi si Republicii Moldova, si Occidentului ca respingerea memorandumului Kozak va fi un lucru pe care il vor regreta si incearca sa determine Chisinaul si Occidentul sa reconsidere planul de federalizare a Republicii Moldova.

Misiunea OSCE, impotenta

La actiunile de represalii nu au existat pina acum raspunsuri: regimul de la Tiraspol a introdus taxe de trecere pentru locuitorii Republicii Moldova care vor sa treaca de pe un mal pe celalalt al Nistrului, a introdus impozite discriminatorii asupra transportului de marfuri, o taxa pe camioane, a intensificat interdictiile existente deja asupra taranilor din zona de granita, de a transporta

recolta si de a lucra ogoarele, a introdus posturi de vames in zona de securitate, posturi militare suplimentare, o multime de astfel de masuri la care misiunea OSCE a ramas paralizata, fara raspuns, si tot ceea ce a putut face OSCE a fost sa-si exprime regretul, dovedindu-si impotenta in toata aceasta chestiune.

Presedintele Voronin, crescut in spiritul obedient al Rusiei, a dovedit mai multa demnitate decit diplomatii americani care conduc misiunea OSCE din Chisinau. Acum, Voronin reactioneaza ca un sef de stat care apara integritatea Republicii Moldova.

Pot aparea izbucniri violente?

Nu cred. Ideea ca actualele actiuni in privinta scolilor ar putea duce la conflicte armate mi se pare o idee nerealista, dar interesata, sustinuta de misiunea OSCE din Chisinau pentru a aproba propria sa idee de a desfiinta armata nationala a Republicii Moldova.

Acum, dupa ce nu a reusit evacuarea trupelor rusesti din Transnistria, OSCE vrea sa dizolve si armata Moldovei, pe motiv ca exista pericolul escaladarii conflictului.

De ce credeti ca presedintele Romaniei s-a hotarit abia acum sa aiba o pozitie transanta?

Pozitia Romaniei nu se exprima in declaratii publice ale oamenilor de stat sau la nivel retoric, ci se exprima in demersuri diplomatice profesioniste, in cancelariile occidentale, acolo se joaca acest joc, nu in arena retoricii publice.

Declaratia lui Ion Iliescu este bine venita, dar vocea Romaniei trebuie sa influenteze cancelarii occidentale, are toate mijloacele sa o faca si nu mai exista nici un motiv ca Bucurestiul sa tina capul la cutie si sa nu se implice.

“Acum este in joc problema existentei Moldovei ca stat. Nu avem de-a face cu o problema transnistreana. Rusia foloseste problema Transnistriei pentru a pune sub semnul intrebarii existenta Republicii Moldova, cu scopul de a o transforma in satelit rusesc prin Transnistria. Deci problema este a existentei sau a neexistentei Republicii Moldova.

Vladimir Socor, analist

Reactia lui Iliescu, "absolut normala, dar mult intirziata"

Interviu cu Oazu Nantoi, director de programe in cadrul Institutului de Politici Publice de la Chisinau.

De ce au devenit in acest moment lucrurile atit de sensibile in Transnistria si de ce au explodat acum?

Greu de spus. Cred ca dupa ce, in noiembrie anul trecut, presedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin i-a fost impus de catre Occident sa nu semneze Memorandumul Kozac (planul de federalizare propus de Moscova - n.r.), Federatia Rusa, utilizindu-si marionetele de la Tiraspol, incearca sa distruga orice prezenta a Republicii Moldova pe malul sting al Nistrului.

Asta ca sa provoace cit mai multe dificultati in procesul de reintregire a tarii atunci cind totusi Occidentul va decide sa intervina mai activ.

Ati auzit declaratia lui Ion Iliescu care spune ca Romania este gata sa sustina orice initiativa menita sa puna capat crizei transnistrene si sa permita Republicii Moldova exercitarea atributelor sale suverane. Cum vedeti, de acolo de la Chisinau, aceasta pozitie a sefului statului roman?

Aceasta pozitie este absolut normala, dar mult intirziata. Romania, pe linga ceilalti factori, este tara vecina si exista peste 400 de kilometri de frontiera necontrolata: problema emigrantilor ilegali, a traficului cu fiinte umane, traficului ilegal de armament pericliteaza securitatea Romaniei. Romania a fost eliminata din procesul de reglementare a conflictului in 1992.

Unul dintre scopurile provocarii conflictului in ‘92 a fost eliminarea Romaniei din procesul de negociere. In aprilie 1992, la Chisinau a avut loc intilnirea ministrilor de externe ai Federatiei Ruse, Ucrainei, Moldovei si Romaniei. A fost primul forum international care a permis o abordare echilibrata a conflictului.

Acest format a fost distrus, Republica Moldova a ramas fata in fata cu Federatia Rusa si a fost nevoita sa capituleze. Si acum, dupa ce Romania a devenit membra NATO, este normal ca ea sa-si spuna pozitia.

Cum socotiti deplasarea lui Stanislav Belkovski in Transnistria, dupa ce planul sau de reintregire a Romaniei cu Basarabia in schimbul independentei Transnistriei a fost atit de mediatizat?

Am spus deschis ca, in opinia mea, scenariul lui Belkovski se incadreaza perfect in scenariul acelor forte care, in 1992, au provocat conflictul singeros in Republica Moldova. Si faptul ca Belkovski, pe 15 iulie, a venit la Tiraspol si, in calitate de director al filialei centrului sau de cercetari strategice, a fost numit seful

Departamentului Ministerului Securitatii de Stat din Transnistria, arata ca Belkovski e o unealta folosita pentru a arunca in joc niste momeli care trebuie iarasi sa duca la indepartarea procesului de reintregire a Republicii Moldova.