Compensarea cu 90% a pretului medicamentelor, recorelarea pensiilor, cupoanele pentru caldura si orice alte masuri de protectie sociala asemanatoare vor acoperi, un timp, problemele. Dar nu vor rezolva nimic pe termen lung. Este ca si cum ai pune un plasture mai mare pe o rana deschisa – o acopera un timp, dar nu vindeca niciodata.

Ultimul raport al Fondului Monetar International avertiza autoritatile romane ca pe masura ce veniturile sistemului public de pensii scad, deficitul fondului de pensii tinde sa creasca, iar numarul celor care contribuie ramane constant. In acest context, peste trei ani, pensionarii o vor duce mai prost, nu mai bine decat acum, daca datele problemei raman neschimbate.

Asadar, acordarea oricaror ajutoare si recorelarea pensiilor nu sunt decat niste rezolvari pe termen scurt. Pe termen lung, fiecare salariat va trebui sa munceasca mai mult timp inainte de a avea dreptul la o pensie - de altfel, Guvernul s-a angajat sa creasca varsta de pensionare, incepand cu 1 ianuarie 2005 - pentru a beneficia cat mai tarziu de banii din sistem.

Concomitent, reformarea sistemului, prin largirea numarului celor ce contribuie si crearea unui sistem privat alternativ, sunt singurele variante de rezolvare a unei crize care este evidenta chiar de pe acum.

La fel, in sanatate, pacientii din spitale continua sa-si aduca medicamente de acasa, farmaciile termina banii inainte de a satisface nevoia de medicamente, iar furnizorii ameninta sa intrerupa livrarea de materiale si medicamente. Compensarea a 90% din pret inseamna ca sanatatea are nevoie de resurse mai mari decat pana acum - sase milioane de oameni vor primi aproape gratuit medicamente.

Poate ca actuala rectificare bugetara a putut indrepta resursele spre plata medicamentelor, dar nu va rezolva in nici un fel problemele din spitale. Pentru aceasta, privatizarea spitalelor, incurajarea dezvoltarii asigurarilor private de sanatate si regandirea pachetului de servicii inclus in asigurarea publica ar putea sta la baza unui inceput de solutie pe termen lung.

In plus, sistemul actual, care prevede o plata procentuala din venituri pentru sanatate, dar garanteaza servicii la fel de proaste pentru toata lumea, este profund inechitabil pentru cei cu venituri medii si mari. Pe masura ce populatia emigreaza si imbatraneste, problemele vor deveni mai mari.

Nu este nevoie sa fii specialist in medicina sau cercetator in domeniul asigurarilor sociale pentru a realiza ca lucrurile nu vor merge mai bine daca tendinta actuala continua. Oricum ar fi, cele doua sisteme nu au nevoie de academicieni, ci de un management inteligent. Din pacate, pana acum, s-au aplicat doar plasturi din ce in ce mai mari.