Batausii nu sunt racketi moldoveni. Nu sunt nici recuperatori de-ai lui Nutu Camataru. Sunt doi subofiteri ai Serviciului de Protectie si Paza al Romaniei. Dupa ce citesti stirea asta, primul gest e sa-ti faci cruce, apoi sa te freci la ochi. Daca bestiile erau recuperatori "in serviciu comandat", actiunea ar fi de inteles, pentru ca are un mobil logic.

Batausii nu si-ar face decat meseria, rece, profesionist, fara sentimente. Dar nici un racket sau recuperator adevarat n-ar risca sa bata degeaba, doar de nervi, un ins necunoscut intalnit intamplator pe sosea. Or, tocmai asta au facut cei doi SPP-isti. Indivizii au locurile lor speciale de antrenament, au o masina puternica, au legitimatii cu care fac partie printre agentii de circulatie.

Deocamdata, n-au soselele lor, dar lucrurile se rezolva cu claxoane si clipait de faruri. Cand nu se rezolva, cand esti silit sa mergi cu viteza legala in spatele unui parlit de Trabant, tu, un SPP-ist in Peugeot, normal, te enervezi. De aici pana la punerea la locul lui, cu pumnii, a amaratului, care pare un parlit soarece de biblioteca, nu mai e decat un pas.

Insa batausii Chirica si Mihalcea n-au acelasi statut cu vreo beizadea de genul fiului judecatorului Covei de la Craiova.

Cei doi sunt angajati ai SPP-ului, un serviciu special care cheltuieste miliarde si miliarde de lei din banii publici pentru a selectiona, asa cum frumos scrie in legea sa de organizare, "persoane sanatoase fizic si psihic, cu o mare capacitate de efort, cu un comportament ireprosabil si capabile de a-si asuma responsabilitati deosebite". Chirica si Mihalcea au capacitate de efort.

Supli, agili, cu lovituri de picior l-au rupt in bataie pe saracul Pretor. In privinta sanatatii psihice, lucrurile sunt discutabile, desi cei doi au trecut toate testele SPP-ului. Au trecut si de tragerile cu arma prin poligon, cand au trebuit sa decida intr-o fractiune de secunda care silueta e teroristul periculos si care e un civil nevinovat, asa ca Pretor.

Acum, conducerea institutiei ar trebui sa se bucure ca batausii nu s-au enervat pe Ion Iliescu, intr-una din zilele cand presedintele se mocaie la o intalnire cu alegatorii. Dar, in loc de asa ceva, oamenii SPP-ului au trecut la sterilizarea incidentului. Serviciul e abilitat sa desfasoare si "activitati de culegere si valorificare a informatiilor" pentru indeplinirea misiunii sale.

Cum infamul Trabant era o amenintare majora la adresa securitatii presedintelui, premierului si a celorlalti inalti demnitari, un colonel SPP, folosind mijloace specifice, a aflat numarul de mobil al soferului si l-a sunat "de impacare". Acum, in aceasta poveste, atipic pentru Romania este finalul.

Numai intamplarea a facut ca cel batut sa fie un secretar de stat, adica exact unul dintre demnitarii pe care trebuie sa-i protejeze SPP-ul. Daca in Trabant era un oarecare, un biet nea Gheorghe, cum sunt cu milioanele in tara asta, actiunea de "sterilizare" reusea din prima, politia nu misca un deget si nimeni nu afla nimic.

Din acest punct de vedere, Trabantul lui Serban Pretor seamana cu acele vase militare britanice din timpul celui de-al doilea razboi mondial care, deghizate in vase comerciale, atrageau in capcana U-boot-urile germane. Stema SPP-ului e un frumos scut albastru, cu doua sabii de aur incrucisate si o acvila cruciata cu o cruce in ciocul rosu.

Peste scut, deviza: Semper fidelis! Intotdeauna fideli! Fideli, dar cui? In teorie, comandantului direct, presedintelui Iliescu, ca reprezentant al tuturor romanilor. In practica, destui sunt fideli unii altora, unor oameni, boala de care sufera si celelalte uniforme din Romania, fie ca sunt gardieni publici, politisti sau jandarmi.

In rest, ceilalti, palmasii, sunt priviti cu dispret, ca asa-i priveste de dupa geamurile fumurii ale Mercedes-ului demnitarul roman. Si, daca Omul ii priveste asa pe amarati, cum ar putea sa faca altfel fidelii lui bodyguarzi. Dar fidelitatea asta se manifesta uneori prin acoperirea colegului care a incalcat legea, "ca-i de-al nostru". Totusi, fideli unii altora sunt si mafiotii sicilieni.

Numai ca mafiotii, mai cinstiti, numesc lucrul asta omerta.