Cel mai bine s-au vindut in ultimul an apocalipsele. Accidentele n-au mai ramas accidente: au devenit motive de creatie artistica pentru principalele buletine de informatii - Observator si Stirile PRO TV. Chiar si in cazul unui accident foarte grav, precum cel de la Gugesti, abordarea este vitala.
Stiristii au preferat sa apeleze la mutrele ingrijorate rezervate de obicei unor explozii de butelii si sa relateze plingacios “faptele”. Nu am vazut analize care sa mearga mai departe, nu am vazut o descriere neutra in care sa abunde informatia, si nu lamentatiile.
Televiziunilor le place alarmismul asa cum ziarelor (intre timp ceva mai maturizate) le placea pina acum citiva ani acest mod facil de a capta publicul: nu prea mai apar stiri gen cutremurele lui Hincu.
Chestia mai suparatoare este ca, in cazul in care alarma e justificata (cum a fost cu explozia vagoanelor), tratarea subiectului ramine superficiala. Pe Antena 1, de exemplu, apare o domnisoara care ne povesteste cit de traumatizati au fost gugestenii si atit - nici un vox printre gugestenii angoasati, nimic.
La fel, mina tragica a lui Catalin Radu Tanase nu poate acoperi lipsa de alergatura la locul faptei. Stiristii s-au repezit sa ia date de la prefecti, subprefecti si alte autoritati. Si cam asta a fost. Prezentarea apocaliptica are doua neajunsuri: 1. traim parca intr-un continuu sfirsit al lumii, lucru nu prea placut; 2.
daca chiar va veni sfirsitul lumii, mi-e teama ca Tanase il va relata ca pe rasturnarea unei carute pe autostrada Bucuresti-Pitesti.
Imi place cum fug camerele grecesti de la Atena ca sa acopere gaurile din tribunele nu prea pline. Duminica, la unul dintre concursurile de natatie, s-a stabilit un record mondial. Spectatorii erau mai ales ziaristi si oameni din delegatiile tarilor respective. Si nimic nu mi s-a parut mai trist decit sa dobori un record mondial intr-o liniste aproape perfecta.
