Candidatura lui Adrian Nastase era o necesitate pentru partidul pe care-l conduce, dar si pentru destinul sau politic. Decizia sa de a candida le spune adversarilor sai politici, inainte de orice, ca s-a hotarat sa se bata. Putea foarte bine sa ramana prim-ministru pana la alegerile din toamna, sa-si duca mandatul pana la capat si sa conduca toata campania electorala de pe aceasta pozitie.

Insa rezultatul alegerilor locale l-a pus in fata unui scenariu pe cat de sceptic, pe atat de previzibil: sa ramana liderul unui partid care se pregateste sa piarda alegerile generale, un lider cu autoritatea zdruncinata de conflictele interne ale partidului, alimentate mai mult sau mai putin de la Cotroceni, un lider nehotarat, care pune mai presus de interesele partidului interesele sale.

Cred ca momentul de cotitura l-a prezentat conflictul major pe care l-a avut cu Ion Iliescu.

Atunci s-a hotarat Adrian Nastase, dupa rezolvarea acelui conflict, sa-si asume tot ceea ce ezitase sa-si asume: reconstructia Partidului Social Democrat prin inlaturarea sau sacrificarea multor nume grele din partid, o autoritate mai mare la nivelul conducerii PSD si, in sfarsit, candidatura pentru Cotroceni.

Cu alte cuvinte, Adrian Nastase a hotarat sa joace totul pe mana lui. Asta si pentru ca multi colegi de-ai sai, dupa alegerile locale, au intrat intr-un fel de resemnare, vorbind deja de cei patru ani de opozitie.

Asadar, Adrian Nastase candideaza! Ceea ce inseamna ca lupta pentru Cotroceni abia acum incepe cu adevarat!