Intre saracia disperata a celor care defriseaza si modul stupid al presedintelui Ion Iliescu de a intelege proprietatea este destul loc pentru dezastrul padurilor romanesti. Un deceniu si jumatate a fost necesar pentru ca proprietatile din Romania sa fie subtilizate de succesorii lui Ceausescu.
Simulacrul privatizarii n-a fost decit spectacolul in care acelasi grup de putere a pus mina pe valorile statului socialist. Apoi a urmat o imitatie de improprietarire. Cind s-au restituit si padurile nu prea mai era mare lucru de impartit. Oricum, cei care au fost apropiati de putere si-au luat partea leului. Ce s-a petrecut cu aceste paduri?
Jaful in aurul verde al Romaniei
n-are cum sa fie descris in detaliu pe un colt de pagina. Proportiile lui vor fi stabilite abia de generatiile viitoare, cu prilejul evaluarii dezastrelor de mediu. Este suficient sa parcurgeti muntii Romaniei pentru a vedea ce se intimpla. Iar muntii sint cheliti cu salbaticie de insi care controleaza domeniul lemnului si exportul.
Cine si cit taie reprezinta o problema doar pentru amaritul care nu are cu ce se incalzi. In rest, se taie “cu trenurile si cu vapoarele”.
Ieri, presedintele Romaniei a mai spus o propozitie care va face cariera. La Bacau, orasul marelui sau amor politic cu Dumitru Sechelariu, cel mai obtuz roman in materie de proprietate a declarat: “Retrocedarea padurilor a fost o prostie istorica”. In mintea sa de Ilici cu machiaj democratic, Ion Iliescu isi imagineaza ca padurile nu pot fi decit ale statului.
Iar acesta, cu trupele pe burta, la marginea padurii, sta de paza. Si cind apar inamicii, se porneste atacul la baioneta. In tara in care traieste, Ion Iliescu nu vede padurile supravietuind decit aparate cu armata, cu SPP-ul, cu jandarmii. Exact cum vede Adrian Nastase concurenta din piete.
Pentru Ion Iliescu, faptul ca padurile au fost cindva ale oamenilor, persoane private, comunitati, biserici, manastiri nu inseamna decit o mare eroare a istoriei, pe care comunismul sau drag a corectat-o cu pusca.
Cum de si-a permis Parlamentul Romaniei sa dea legi prin care padurile se intorc la cei care le-au avut? De ce nu l-a intrebat pe sovieticul in educatie Ion Iliescu? Le-ar fi spus imediat ce au de facut! Sa le confiste si sa le apere cu armata.
In aceasta viziune de proletar instalat la Cotroceni se ascunde toata drama Romaniei din acesti ani. Evolutia indecisa, economia capro-varzista, statul cu mecanisme si proceduri din comunism, prelungirea la putere a fostului activ al lui Ceausescu si frinele in democratizare, toate vin din acelasi cap care a spus ieri ca “retrocedarea padurilor a fost o prostie istorica”.
Limitat in intelegerea realitatii, Ion Iliescu a inteles totusi ca dezastrul padurilor poate duce Romania intr-un dezastru ecologic. In modul sau de a gindi si de a vedea proprietatea de tip statal, Ion Iliescu nu poate sa-si imagineze nici o clipa ca si el are o enorma raspundere.
Faptul ca statul roman n-a fost in stare sa puna la cale institutii, legi, mecanisme si mijloace prin care exploatarea padurilor private sa se desfasoare dupa reguli stricte, nepericuloase pentru echilibrul faunei si al florei, este si vina lui Ion Iliescu.
De cite ori s-a ridicat presedintele Romaniei in apararea padurilor? De cite ori a cerut parlamentului si guvernului sa se concentreze pe protejarea acestora? S-a pierdut in birfe de culise, in periaje dulcege si in aniversari penibile.
Pentru ca n-a stiut sa faca nimic in materie, Ion Iliescu ne scoate ochii cu o bucata ˆ la Ilici: “Retrocedarea padurilor a fost o prostie istorica”.
