Speranta moare ultima, dar moare. De fapt, de o luna si ceva de cind sortii - stranie ironie a zoologiei aplicate in fotbal - au scos "diavolii" in fata ciinilor, nimeni din anturajul campioanei Romaniei n-a emis decit maximum "Curaj, gaina, ca te tai!".
Daca fara spectatori Old Trafford e impresionant, cu publicul in tribune e magnific. In fata unei asemenea atmosfere, ce sanse e poate avea campioana unei tari din est? Sir Alex a sesizat diferenta de lapte si a trimis in teren multe rezerve. Ando, marcat de esecul cu Steaua, a schimbat nu doar echipa, ci si sistemul, trecind la un 4-4-2.
Primul act a developat prudenta romanilor. Dinamo a jucat precaut pina la centrul terenului si temator dincolo de el. Aparare grupata si, in ciuda ei, citeva ocazii pentru "diavoli". Prin Smith, de trei ori - la ultima, interventie senzationala Babicu -, Eagles, Ronaldo.
In fotbal proverbele au alta valabilitate decit in viata, iar precautia nu devine mama intelepciunii, ci a infringerii. Imediat dupa pauza, reduta timiditatii a cazut, Alan Smith rezolvind ca un atacant adevarat doua stingacii ale apararii noastre. Intii, din piciorul lui Iordache, balonul s-a dus la virful englez si apoi in poarta.
Tusierul daduse ofsaid, apoi a aflat ca pasa decisiva a venit din picior romanesc si a indicat gol. Scorul s-a majorat dupa doar trei minute, cind acelasi atacant a inscris lejer dupa o centrare a lui Gary Neville, care a trecut nepermis de Galamaz si Iordache.
La acest scor linistitor, Sir Alex s-a dispensat de golurile lui Smith si de bicicletele lui Ronaldd si de experienta lui Ronaldo , mergind in final doar pe mina aspirantilor. Unul dintre ei, Bellion, l-a ridiculizat pe naivul Iordache si a facut 3-0. Cam mult, pentru ca nu i-am suparat cu nimic pe "diavoli", am latrat doar pitigaiat pe linga ei.
