Teroristii au reusit exact contrariul obiectivului propus: i-au solidarizat pe musulmanii din Franta cu guvernul, facandu-i sa accepte legea asupra interdictiei portului valului islamic in scoli

Soarta celor doi ziaristi francezi, Christian Chesnot, 37 de ani, de la Radio France Internationale, si George Malbrunot, 48 de ani, de la "Le Figaro", ramanea incerta ieri seara, la expirarea ultimatumului dat de Armata Islamica a Irakului, gruparea care i-a rapit acum 13 zile. In paralel au continuat demersurile diplomatice ale Frantei in vederea obtinerii eliberarii lor.

Miercuri, sedinta saptamanala a cabinetului de la Paris a fost dominata de acest subiect "fierbinte". "Vom continua cu noi initiative pentru a obtine eliberarea celor doi jurnalisti", spunea cu acest prilej presedintele Jacques Chirac. "In aceasta grea incercare, francezii dau dovada de o unitate si solidaritate exemplare", a afirmat si purtatorul de cuvant guvernamental.

In schimb, ministrul delegat pentru probleme europene, Claudie Haignere, care l-a suplinit pe titularul Externelor, Michel Barnier, aflat intr-un turneu de sensibilizare in Orientul Apropiat, preciza ca "Nu exista nici un element nou".

Doamna Haignere a insistat asupra "mobilizarii si hotararii autoritatilor franceze" de a face tot ce e posibil pentru ca afacerea celor doi ostatici francezi sa se incheie. Ea evidentia ca toata clasa politica sprijina guvernul, asa cum au procedat si comunitatile religioase, indeosebi cea musulmana.

Din aceasta ultima perspectiva, o delegatie a Consiliului Francez al Cultului Musulman (CFCM), organism reprezentativ al musulmanilor din Franta, a plecat ieri la Bagdad, cu acceptul guvernului de la Paris, spre a discuta conditiile eliberarii celor doi gazetari.

Inainte de orice, se constata o mobilizare fara precedent la nivelul intregii clase politice si a intregii prese in vederea rezolvarii acestei probleme. Iar faptul e cu atat mai important cu cat circa 10 la suta din populatia Frantei este reprezentata de musulmanii proveniti din tarile maghrebiene.

In al doilea rand, dintre tarile occidentale, Franta are relatii aproape privilegiate cu tarile arabe - multe foste colonii ale sale - si cu palestinienii. De asemenea, Franta n-a participat la interventia din Irak si nici n-are trupe pe acest teritoriu in momentul de fata.

Or, in gestul sau, Armata Islamica a Irakului n-a avut in vedere aceste elemente, ci a reclamat abrogarea legii asupra laicitatii, care intra in vigoare azi, o data cu inceperea noului an scolar. Textul ei prevede, intre altele, interdictia purtarii in scolile publice a insemnelor religioase ostentative, indeosebi a valului islamic de catre fete.

In Franta, chiar si musulmanii nemultumiti de legea amintita au perceput gestul grupului sunnit radical irakian ca un santaj adevarat asupra "primei tari musulmane a Europei", devenita astfel tinta privilegiata a unui autentic razboi ideologic. Altfel zis, radicalii islamisti irakieni au obtinut exact contrariul fata de ceea ce si-au dorit.

Demersurile franceze, unele neanuntate public, sunt incurajate si de Papa Ioan Paul al II-lea, care s-a pronuntat pentru eliberarea celor doi gazetari parizieni si a condamnat executarea altor ostatici din Irak.

La randul ei, intr-un gest inedit, dar plin de incarcatura religioasa si emotionala, asociatia ulemasilor (clericilor) musulmani algerieni a cerut rapitorilor ziaristilor francezi sa-i elibereze imediat si fara conditii, amintindu-le ca trebuie sa respecte sharia (legea islamica), al carei scop este apararea dreptului si demnitatii umane.