"Saru' mana, Mutu!" Ma incearca o usoara senzatie de voma citind aceste cuvinte pictate cu litere cat libarcile in capul unui ziar de sport. Nu mai am putere sa citesc osanalele de prin alte gazete. Adica Mutu e un soi de papa sau de sfant, un medic care ti-a vindecat copilul, un erou salvator al patriei, o Ecaterina Teodoroiu a fotbalului.
Dar de ce sa-i pupam mana, si nu piciorul, caci cu ala a dat golul, invingand falanga lui Alexandru Macedon, potrivit ganditorului Cornel Dinu... E uluitoare setea unei bune parti din acest popor de a se prosterna in fata mitocanilor. Cu cateva zile inainte de meciul cu Macedonia, venind cu BMW-ul din una dintre escapadele lui nocturne, Mutu este fluierat de politisti si pus sa traga pe dreapa.
Refuza sa opreasca si, cand este silit s-o faca, refuza sa prezinte actele la control. El reface altfel un scenariu obisnuit inainte de '89: deceniile comuniste au impamantenit in Romania ca semn sigur al statutului de vedeta posibilitatea de a da cu tifla oamenilor legii.
A circula nestingherit beat la volan, a vajai cu mult peste viteza legala si a nu opri la semnalul militienilor, a face accidente, unele mortale, si a fi scos prin dos de vreun stab, asta insemna ca esti cineva.
Ce satisfactie launtrica, ce senzatie de implinire a celor mai nobile aspiratii ale sale trebuie sa fi incercat Mutu cand s-a rastit la politisti: "Eu sunt Mutu, ba, boilor! Imi cereti mie actele?!" Si fiindca s-a intamplat ca acesti politisti sa nu mai fie militieni, sa-si respecte propria uniforma si sa-i suspende permisul de conducere, marele om a mai catadicsit sa declare: "Ei si? Ca sa
conduc Nationala n-am nevoie de permis de conducere". Nu stiu de ce n-a incheiat citandu-l pe colegul sau Chivu, alt erou national: "Era bine pe vremea lui Ceausescu". Asa e. Pentru a fi capitanul Nationalei de fotbal nu se sustine nici un examen.
Rolul acesta presupune si alte calitati decat a da bine cu piciorul in minge: autoritate morala, seriozitate, echilibru interior, calm, stapanire de sine. La un astfel de examen, Mutu nici n-ar intra pe usa.
Ce autoritate morala, ce exemplu de seriozitate poate sa dea un sportiv care, cu 48 de ore inainte de meci, fuge din cantonament intr-un local de striptease din Craiova unde sticla de sampanie costa milioane si isi umfla capul cu alcool? Ba mai ia cu el si pe alti doi, Neaga si Lobont.
De altfel, cum s-a vazut si in meciul cu bietii macedoneni, care jucau la disperare, ca niste refugiati, Adrian Mutu n-a condus nimic. Cele doua goluri s-au marcat prin executii iscusite, dar izolate, ale lui Pancu si Mutu. In rest, Nationala s-a agitat ca o gaina cu capul taiat, in vreme ce pe margine generalul Iordanescu isi grebla regulat parul.
Simbolul ei pare a fi Cernat, pornit sa dribleze si fotoreporterii din spatele portii. De ani de zile n-am vazut o gaura atat de mare in centrul apararii noastre ca la golul modestei Macedonii. Sa luam exemplu de la Mutu, Neaga si Lobont si sa nu ne imbatam cu apa chioara: daca sambata seara aveam in fata Olanda sau Cehia, eram scosi prin plasa portii, cu tot cu indiscutabil talentatul Mutu.
Exista atatia tineri talentati si muncitori in tara asta, care fac lucruri deosebite, fiecare in meseria lui, de multe ori pe bani prea putini, si nu cer pentru asta nici sa le cada politistii, nici stripteuzele in genunchi, nici sa le spuna cineva saru' mana.
Si vine domnul Mutu, rezerva de milioane de dolari a lui Chelsea, care a dat un gol din lovitura libera unei echipe de amarati si noi sarim sa-i pupam mana. Mai ramane sa ne inchinam la Mutu, ca la Vitelul de Aur al Romaniei, in semn de neputinta colectiva insetata de "minuni" stinghere si vulgare.
