In numarul precedent al ziarului ZIUA v-am prezentat succint nucleul imperiului fratilor Marian si Octavian Iancu, bosii de la VGB, modul in care au realizat milioane de dolari din afaceri ilicite cu combustibili si felul in care este organizata aceasta structura piramidala de tip mafiot.

Complicitatea oamenilor statului la crearea acestui concern VGB a favorizat intemeierea unei puteri care se bazeaza pe teroare, inselaciune si bani negri.

Marian si Octavian Iancu, impreuna cu Constantin Margarit, cei trei "Elefanti" ai VGB-ului au pus stapanire pe segmente importante ale economiei romanesti prin metode ilicite, cu sprijinul unor demnitari, dar din pacate pe banii omului de rand care a platit de la "Bancorex" incoace toate mega escrocheriile gandite de "rechinii" economiei romanesti.

Afacerile RAFO si CAROM sunt cele mai recente si comentate afaceri ale "Elefantilor". Pentru a obtine controlul asupra acestora, fratii Iancu nu s-au dat inapoi de la nimic.

Va vom prezenta ce a insemnat pentru Romania preluarea RAFO si CAROM de catre "Elefanti", ce sfori s-au tras si cum a platit fiecare roman sume exorbitante din banii de alimente sau medicamente doar pentru ca un grup de cativa mafioti sa se poata scalda in aur.

RAFO si CAROM - preluari in stil mafiot pe bani publici

Cand a gandit preluarea societatii RAFO, Ovidiu Tender s-a gandit imediat la "Elefanti". Avea nevoie de lichiditati si de oameni care sa preia RAFO pentru a forma un imperiu in domeniul combustibililor sub numele de "Platforma Moldova". Aceasta structura urma sa inglobeze apoi CAROM, SOLVENTUL si apoi cu legaturile din Serbia sa devina un imperiu.

Cum fratii Iancu lucrau de mult la "negru" cu carburanti si facusera lichiditati, Tender i-a indemnat pe fratii Iancu sa achizitioneze cat mai multe creante ale RAFO. Incet-incet, "Elefantii" si apoi insusi Tender prin revendicarea unei datorii pe care RAFO o avea la Petrom si pe care tocmai o achizitionase, au preluat RAFO din mainile lui Iacubov si Hrebenciuc.

Lovitura a creat o ruptura periculoasa intre Hrebenciuc si Tender, dar acesta din urma i-a aruncat in fata pe fratii Iancu motivand ca afacerea "i-a scapat de sub control". Intr-un mod similar a fost achizitionat CAROM-ul, UTON-ul si SOLVENTUL.

Rafo a fost privatizata, mai intai, in 2001, atunci cand 59,99% din pachetul de actiuni al rafinariei moldovene a fost cumparat de Imperial Oil si Canyon Servicos din Portugalia. Dupa doi ani, pe fondul discutiilor despre imensele datorii ale rafinariei fata de bugetul de stat, a aparut din senin o firma englezeasca care a preluat RAFO cu tot cu datorii. Aceasta a fost miscarea "Elefantilor".

Astfel, Balkan Petroleum Ltd din Marea Britanie a devenit actionar principal la Rafo, in urma preluarii de la Canyon Servicos a unui pachet de 48,91% din actiunile rafinariei.

Firma Balkan Petroleum a fost infiintata de VGB Invest din Romania si Central Europe Petroleum din Anglia. VGB Invest este formata din: Octavian Iancu, cu 18%, Ene Mihaela, sora escrocului Gabriel Bivolaru, care detine 10%, Iulian Mavlea, 10%, VGB Oil, cu 58% si FABER INVEST & TRADE INC., o firma off-shore, care detine 4%.

Despre Central Europe Petroleum va vom prezenta detaliat actionariatul in numerele viitoare, atunci cand ne vom referi si la conexiunile politice ale "Elefantilor".

Statul roman s-a ferit insa sa admita imediat preluarea astfel ca intr-o conferinta de presa, presedintele AVAS, Mircea Ursache, a sustinut, dupa preluare, ca nu recunoaste modul si faptul ca Balkan Petroleum ar fi actionar majoritar la RAFO.

In anul 2002, printr-o cesiune de creanta, Balkan Petroleum a cumparat actiuni la rafinaria Rafo. Actiunile preluate astfel de Balkan au provenit din conversia creantelor bugetare pe care rafinaria le avea la Ministerul de Finante si la Ministerul Transporturilor. Prin aceasta metoda au devenit fratii Iancu patroni la RAFO.

Actiunile in cauza au fost vandute in rate, plata urmand a fi efectuata pe o perioada de patru ani, respectiv intre 31.12.2002 si 31.12.2006.

La scurt timp, fratii Iancu au initiat un nou "joc" pentru a cumpara, cu acordul AVAS, si actiunile celorlalti actionari de la RAFO, motivand ca in acest mod ar putea contribui cu succes la respectarea clauzelor privind obligatiile investitionale angajate de catre cumparatori.

Pasul urmator facut de patronii de la VGB prin intermediul BALKAN PETROLEUM a fost sa solicite Consiliului Concurentei avizul pentru preluarea de la firma Tender SA a unui numar de actiuni pe care aceasta le detinea la CAROM Onesti. Scopul era obtinerea actionariatului majoritar la CAROM (n.red. societate care se afla gard in gard cu RAFO) pentru facilitarea modalitatii de fuziune cu Rafo.

Astfel, prin absorbtie RAFO prelua CAROM, actionarul majoritar in nou-creata societate urmand sa fie compania Balkan Petroleum. Adica fratii Iancu. Consiliul Concurentei a informat Balkan ca nu e treaba institutiei si a dat verde la afacere.

AVAS insa a spus nu! Atat la solicitarile celor de la Balkan in privinta fuziunii cerute dintre RAFO si CAROM, cat si in cazul preluarii de noi actiuni prin aceeasi metoda a conversiei datoriilor rafinariei.

AVAS a cerut cu aceasta ocazie o serie intreaga de documente si declaratii, printre altele fiind cerute rapoartele contabile, cat si o scrisoare de bonitate a firmei Balkan care trebuia sa vina de la o banca din Marea Britanie prin intermediul Eximbank. AVAS nu a primit niciodata o asemnea hartie.

Daca explicatiile de pana acum sunt greoaie si seci, afacerea in sine este foarte simpla si demonstreaza ca fratii Iancu au gandit o escrocherie cu scopul de a prejudicia statul. Atat RAFO cat si CAROM aveau si continua sa aiba datorii imense catre stat.

Fratii Iancu le-au preluat cu tot cu datorii, le-au marit datoriile, au obtinut reesalonari, au fuzionat cu alte firme, au schimbat actionariate, au obtinut din nou amanari, au marit capitalul social al firmelor, si-au consolidat pozitia si toate astea doar pentru ca statul le-a acordat credit nelimitat.

Pana la urma au ajuns in "reorganizare judiciara", adica intr-un stadiu in care au cerut, din nou, ajutorul statului pentru a-si continua afacerile. Adica bani! Lichiditati de la contribuabili. Si asta in timp ce averile lor personale sporeau exponential.

Deputatul Metin Cerchez a avut curajul sa demaste motivul bunavointei statului in cazul RAFO in plenul Camerei: "Este a nu stiu cata oara cand cer demiterea tuturor factorilor de decizie din sistemul de siguranta nationala de la Constanta, pentru ca aceste cadouri care se fac, de patru mii de miliarde de la RAFO Onesti, de mii de miliarde de lei din returnarile ilegale de TVA, mai mult ca sigur

se vor regasi la anul in cadouri electorale de sponsorizare a unui partid care foloseste in continuare mafia". El a zis, doar noi am auzit!

Nimeni nu poate sa fie de acord cu planul "Elefantilor" de fuziune dintre RAFO si CAROM, dar fratii Iancu insista. Interesul lor este urmatorul: dupa fuziunea celor doua societati ar lua nastere cel mai mare datornic al statului roman. CAROM are datorii bugetare de circa 5700 de miliarde lei, Rafo, restante de 1500 miliarde lei la buget plus 5000 miliarde lei catre Petrom.

Toate acestea adunate, la care s-ar mai adauga si cele ale societatilor comerciale UTON si SOLVENTUL, care fac parte din planul de infiintare a gigantului Compania Moldova, ar duce la incredibila suma datorata statului roman de circa 17.000 miliarde lei, adica nu mai putin de 415 milioane de euro. Asta-i afacerea! Cine ii va da girul?

Daca nu-i poti convinge, ameteste-i!

Fratii Iancu si Constantin Margarit sunt extrem de abili in jocurile de culise si in derutarea adversarilor. Cu sprijinul unor functionari si avand relatii grele in Politie si Garda Financiara, rolul fratilor Iancu a fost doar de a ameti cumva opinia publica si anumite cercuri potrivnice.

Astfel, zeci de firme au fuzionat cu alte zeci, societati comerciale infiintate in paradisuri fiscale au cumparat actiuni in firme romanesti care la randul lor au preluat apoi segmente importante din economia romaneasca. Astfel, totul, dar mai ales datoriile, se pierd intr-un noian de hartii.

Central Europe Petroleum alaturi de firma romaneasca VGB Invest, a infiintat, in Londra, cunoscuta Balkan Petroleum, compania ce detine 97% din rafinaria moldoveneasca Rafo Onesti. Central Europe Petroleum are ca directori doi britanici cu adresele in insulele Jersey. Aceste insule sunt un paradis fiscal unde cantitati uriase de bani din economia mondiala isi pierd urma.

Dar Central Europe Petroleum nu s-a numit dintotdeuana asa. Inainte de 2003, Central Europe Petroleum s-a numit Regal Petroleum Services Limited si apartinea lui Frank Timis, cel cu Rosia Montana.

Timis, condamnat de doua ori pentru droguri, a recunoscut intr-un interviu acordat ziaristilor de la "Jurnalul National" ca i-a dat firma lui Tender, dar Tender a negat imediat acest lucru in toate emisiunile televizate la care a fost intrebat despre acest lucru.

In acest context trebuie spus ca firma Central Europe Petroleum pe vremea cand se numea Regal Petroleum Services a fost implicata, prin anul 2000, intr-un mare scandal in care a angrenat si guvernele de atunci ale Romaniei si Ucrainei.

Timis si Regal Petroleum nu facusera altceva decat sa fure, impreuna cu mafia ucraineana, gaze naturale din conductele "Gazprom" care tranziteaza Ucraina si apoi sa le revanda in Romania.

Dupa cum se poate observa, fratii Iancu au parteneri solizi in afaceri. Parteneri cu mult tupeu si conexiuni incredibile. Marian si Octavian Iancu au avut un noroc incredibil in urma cu ani de zile cand au luat pentru prima oara legatura cu lumea politica romaneasca. Au mizat pe sistemul piramidal de comanda, pe teroare si pe viciile oamenilor cu care au lucrat. Acum se cred de infailibili.

Si aproape ca au dreptate sa creada.