La nord, sud si vest, frontierele Uniunii Europene au ajuns practic la mare. Singurele frontiere terestre ale Europei au ramas pe linia de est pornind din Bulgaria si continuand cu Romania, Ungaria, Slovacia, Polonia si tarile baltice. Europa, la fel ca si Rusia, China sau America, nu are astazi tari sau teritorii ca dusmani externi. Dusmanul comun e reprezentat in principal de terorism.

De aceea, modul de aparare a frontierelor s-a schimbat fundamental. Tancurile si tunurile nu mai valoreaza mare lucru. Apararea frontierei devine tot mai mult un amestec de inalta tehnologie si personal ultracalificat, menit sa descopere teroristi cautati international, dar si arme, droguri sau materiale radioactive.

Romania singura reprezinta mai bine de 20 la suta din frontiera externa a UE in fata spatiului ex-sovietic. Imediat dupa 1 ianuarie 2002, data la care romanii au putut intra liber in spatiul Schengen, cancelariile europene au notificat Bucurestiului pe canale politice, diplomatice si militare ca apararea frontierei de stat a Romaniei nu mai este o chestiune strict romaneasca, ci una europeana.

Romania va avea multa vreme un statut de tara de granita a spatiului european. In trei ani de zile, automobilele care intra sau ies din Romania vor fi scanate automat de la numarul de inmatriculare si pana la persoana aflata la volan.

Supercomputerele din spatiul Schengen vor semnala imediat daca vehiculul a fost furat sau daca vreunul din pasagerii aflati la bord e dat in urmarire in Europa sau Statele Unite. Navele care se vor apropia de Romania dinspre Marea Neagra, cele aflate pe Dunare venind dinspre Ucraina, aeronavele mari si mici vor fi toate monitorizate, identificate si catalogate.

Frontiera va avea mijloace speciale de depistare a materialelor radioactive, a substantelor chimice periculoase, a recipientelor susceptibile sa transporte arme biologice. La granita cu Ucraina, muntii si padurile vor fi intesate de senzori si radare antipersonal, capabile sa descopere imediat imigrantii clandestini.

Europa doreste, pur si simplu, la frontiera Romaniei cu fostul spatiu sovietic o cortina tehnologica, un zid de aparare impotriva pericolelor ce vin din Orientul Apropiat si Mijlociu. In aceste conditii, Bucurestiului i s-a cerut din mai multe capitale europene ca de acest proiect, complicat si costisitor, sa se ocupe concernul european EADS.

El inglobeaza actionari din domeniul tehnologiei avansate din Franta, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie. Costul proiectului este mare, se vorbeste de un miliard de euro.

Avantajele economice ale liberei circulatii a romanilor in spatiul Schengen sunt insa atat de mari, incat Romania nu prea poate argumenta in fata costului ridicat, mai ales dupa ce americanii de la Bechtel au primit fara licitatie un proiect de cateva ori mai costisitor. Alegerea EADS tine de politica europeana de securitate si aparare.

Concernul, care produce si aeronavele Airbus, se afla, ca toate firmele din domeniu, mai aproape de politic decat de concurenta tipica economiei de piata. Concernul exista de numai cativa ani, in primul rand datorita vointei politice a Europei de a avea o contrapondere la superconcernele americane din domeniul apararii.

EADS primeste prin incredintare directa nu doar comenzi pentru Airbus, dar si comenzi pentru furnituri militare din toata Europa si din toate tarile in care Franta sau Germania au cat de cat o influenta politica.

Afluxul de capital si comenzi este singura modalitate prin care europenii pot reduce decalajul tehnologic de circa zece ani pe care il au fata de concurentii americani si care, la randul lor, primesc tot direct contracte de zeci de miliarde de dolari de la propriul guvern sau din partea tarilor aliate.

Desi totul parea limpede, securizarea frontierei de stat de catre EADS risca sa se termine intr-un scandal exact in momentul in care Romania are nevoie de toata bunavointa Europei pentru a incheia cu bine negocierile de aderare de aici in doua luni.

Situatia este la fel de delicata si pentru EADS, fiindca in economia de piata zvonurile si scandalurile se masoara adesea prin cursul actiunilor la bursa. Desi ar fi putut s-o faca, Romania nu a anuntat deschis si fara complexe motivele pentru care EADS a fost ales pentru securizarea frontierei.

Apoi, concernul german Siemens, pentru care a facut lobby insusi cancelarul Schroeder, a fost lasat pe o pozitie inferioara in proiect, nefiind acceptat ca partener, ci ca simplu contractant. Mai mult, se pare ca EADS ar propune un sistem de comunicatii neconform cu cel aprobat in documentele Uniunii Europene in domeniu.

De altfel, sistemul a mai fost o data bagat pe gat Romaniei in 1999 si, desi el nu a functionat corespunzator niciodata, tara noastra a achitat deja 120 de milioane de euro pentru el. Unii din subcontractantii EADS ridica semne de intrebare asupra bonitatii si seriozitatii, ei avand in general alte preocupari decat proiectele vitale de securitate nationale.

Astfel, se ajunge in situatia critica in care un proiect necesar si benefic Romaniei se poate intoarce impotriva tarii noastre. Faptul ar fi putut fi evitat, daca Romania, tara NATO, pe jumatate in UE, cu 8 la suta crestere economica si cu capitala cu cel mai inalt ritm de dezvoltare din Europa, s-ar fi comportat ca o tara europeana si nu una balcanica.

Daca impunerea EADS s-ar fi facut deschis, dandu-se un minim de explicatii pentru ce a fost aleasa ea si nu o firma din Grecia sau din Turcia. Daca toate institutiile statului implicate in proiect ar fi ajuns la un consens cu partenerii europeni, daca programul ar fi fost explicat publicului - in multele sale parti nesecrete - care, la urma urmei, plateste nota de plata.

Daca lucrurile se vor deprecia in continuare, afacerea Frontiera - EADS risca sa arate ca, desi Europa se pregateste sa-si ridice zidul de aparare pe Prut, cel putin comportamental frontiera Europei in regiune ramane pe Tisa...