In timp ce, pentru securizarea frontierelor, Guvernul Romaniei arunca pe fereastra, fara licitatie, pentru un sistem neperformant, sute de milioane de dolari - asa cum demonstreaza, cu argumente, Dumitru Costin, liderul Blocului National Sindical - iar pentru agricultura este suplimentat bugetul, dintr-un condei, cu 10.

000 de miliarde de lei, scoala romaneasca continua sa fie intr-o suferinta de neimaginat pentru cei care traiesc in afara acestui mediu. Este trist ca situatia dezastruoasa a salariilor din invatamant este pusa pe tapet acum, inaintea alegerilor, creandu-se poate impresia ca cele patru sindicate din acest domeniu exercita, pentru a le fi indeplinite revendicarile, un santaj politic.

Poate ca asa si e. Poate ca liderii sindicali au intuit ca, in acest an, au sanse mai mari de a castiga. Sau, pur si simplu, invatatorii, profesorii si personalul auxiliar nu mai pot indura umilinta si mizeria. Si cutitul le-a ajuns la os abia acum.

Care sunt consecintele faptului ca avem patru sindicate, si nu unul in invatamant? Ce sanse exista pentru o viata decenta a dascalilor? Ce se poate intampla daca salariile nu vor creste in mod satisfacator? Care sunt consecintele pentru sistemul educativ?

Desi aceasta tema e greu sa fie tratata fara sentiment si fara patima - pentru ca, in definitiv, ea se refera la copii si tineri, deci la viitorul acestei civilizatii - eu ma voi stradui, cat pot, sa operez doar cu argumente logice. In mod normal, invatatorii si profesorii ar trebui sa reprezinte una dintre fortele sindicale cu adevarat de temut in aceasta tara.

Pentru ca vorbim de sute de mii de dascali. La care se adauga personalul auxiliar. Tocmai de aceea, primele guverne de dupa decembrie 1989 au facut pe dracu' in patru pentru a fragmenta miscarea sindicala din invatamant. Pana la urma, existenta mai multor organizatii lasa spatiu liber pentru actiunile de tip diversionist ale guvernantilor.

Consecinta este ca trenul salarial din invatamant a mers mult mai incet decat in alte ramuri. Si, treptat, conditiile de munca ale dascalilor au ajuns sa fie dintre cele mai proaste. De aceea, acum, cand le-a ajuns cutitul la os, ei sunt siliti sa ceara sporuri care, procentual, pot sa creeze neliniste.

Si le pot da frisoane reprezentantilor Ministerului Finantelor, care sunt siliti sa se incadreze in parametrii conveniti cu organismele internationale. Pana la urma, diversiunea guvernantilor se intoarce tot impotriva guvernantilor. Sub aspectul educatiei, un salariu de mizerie al dascalului il face pe acesta mult mai putin eficient si diminueaza implicit nivelul invatamantului.

In al doilea rand, dascalii sunt impinsi, pentru a putea supravietui, sa obtina castiguri colaterale. Si nu le vor obtine facand croitorie sau zidarie. Banii cu care isi completeaza salariile ii vor gasi tot in invatamant. De la cauza la efect, se generalizeaza sistemul meditatiilor, deci invatamantul paralel, si este escaladata mica coruptie din acest sector.

Una peste alta, asemenea efecte sunt nocive pentru educatia copiilor.

Cum se comporta, in aceasta situatie de criza, partenerii sociali? Profitand de existenta celor patru sindicate, ca si in alte dati, Executivul cauta alte solutii de depasire a crizei decat plata unor salarii decente. In cateva zile, in sistemul sindical din invatamant s-a instaurat haosul. Cei patru lideri, chiar daca vor, nu mai pot stapani situatia.

Exista localitati in care cursurile au inceput, altele in care elevii stau degeaba, pentru ca profesorii sunt in greva si alte localitati care dau in clocot si nu este exclus sa-si inchida scolile. Situatia este atat de suprarealista incat devine limpede ca atat Alexandru Athanasiu, ca ministru al Educatiei, cat si Bogdan Duvaz, ca negociator al acestui conflict, au esuat in demersul lor.

Si nici liderii sindicali nu cred ca pot primi vreo nota de trecere. Institutia Prezidentiala, careia, prin Constitutie, ii este conferit un rol de arbitru, a abdicat de la datorie. Presedintele s-a facut pur si simplu ca ploua, pregatindu-si un discurs despre "laptele si cornul". Dar cu nici o referire la conditia mizerabila in care traiesc dascalii.

In timp ce Guvernul da din colt in colt, opozitia incearca sa obtina capital electoral pe seama acestei situatii nenorocite. Sa le reamintim domnilor din PNL si PD ca, atunci cand s-au aflat la guvernare, au procedat la fel.

Oare de ce nici un ministru al Invatamantului, din nici un guvern, nu a fost capabil sa bata cu pumnul in masa si sa obtina conditii echitabile pentru dascali? Dar, pentru a ma intoarce la putere, umilirea excesiva a dascalilor ii poate aduce o caruta de voturi negative in alegeri. In felul acesta, compromitand sistemul de invatamant, nu facem altceva decat sa sacrificam viitorul acestei tari.