Adrian Nastase doreste sa controleze personal fondurile de publicitate de la toate institutiile. Eugen Bejinariu a facut enorma greseala de a scrie si semna un ordin in acest sens. Domnul Bejinariu a uitat un lucru elementar: ordinele care incalca bunul simt si sint la limita legii nu se scriu, ci se transmit oral. Asa face orice guvern cu tendinte autoritare care se respecta cit de cit.

Evenimentul zilei a publicat o adresa semnata de seful Secretariatului General al Guvernului.

Se spunea acolo: ”In conformitate cu cele stabilite de Guvern, toate ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale, precum si institutiile sau agentii economici aflati in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea acestora, vor incheia contracte de publicitate pentru anul 2004 numai dupa prezentarea bugetelor aferente si a contractelor corespunzatoare in

vederea obtinerii acordului prealabil al domnului Adrian Nastase, primul ministru al Romaniei”.

Statul a cheltuit cu publicitatea in 2003 de trei ori mai multi bani decit in 2000. Adrian Nastase glumea chiar afirmind ca Guvernul ar merita un premiu pentru investitii in media. In 2003 am intrebat citeva zeci de ministere, companii nationale si agentii guvernamentale ce sume au alocat pentru publicitate si cum le-au distribuit.

A reiesit ca este vorba despre sume importante (doar Ministerul Turismului a cheltuit peste 146 miliarde) si ca in general lipsesc criteriile de alocare a acestor bani. Prin adresa semnata de domnul Bejinariu am aflat ca, pe linga faptul ca statul roman investeste masiv in publicitate, procesul se si centralizeaza.

La inceputul lunii august am adresat Guvernului, impreuna cu Centrul pentru Jurnalism Independent, o cerere de informatii publice, solicitind: lista institutiilor, autoritatilor si agentilor economici catre care SGG a trimis respectiva adresa; hotarirea de guvern la care face referire (”in conformitate cu cele stabilite in Guvern”); o copie a minutelor sedintei sau sedintelor de

guvern in care s-a discutat/decis asupra aprobarii de catre primul-ministru a contractelor de publicitate; o lista cu contractele aprobate de premier.

Imediat, purtatorul de cuvint s-a sesizat si a trimis un comunicat de presa: ”In baza prerogativelor sale, Primul Ministru al Romaniei a dorit, in permanenta, sa se asigure cu privire la legalitatea constituirii bugetelor de publicitate ale institutiilor publice, precum si la legalitatea administrarii lor.

Valorile fondurilor de publicitate aflate la dispozitia ministerelor au fost aprobate, in normele legale si sint publicate in Monitorul Oficial. Pe durata anului 2004, ca de altfel pe durata intregului mandat al Guvernului, nu au existat fonduri centralizate de publicitate pentru activitatea de comunicare a ministerelor si celorlalte institutii publice.

Contractele de publicitate au fost semnate de catre fiecare institutie publica, in raport direct cu mass-media si nu poarta avizul sau semnatura Primului-Ministru. Respingem categoric acuzatia conform careia Guvernul Romaniei ar uza de mecanisme de cenzura economica a presei si consideram ca acestea sint calomnioase la adresa statutului jurnalistului intr-o societate democratica”.

Dincolo de induiosatoarea grija a guvernului fata de sentimentele jurnalistului in Romania democratica, comunicatul nu spune riguros nimic despre cele intrebate. Afirmatia ca sumele sint publicate in Monitorul Oficial este o minciuna pentru ca institutiile nu au linii de buget separate pentru publicitate (asa cum chiar ministerele au raspuns la cererile adresate in 2003).

Contractele de publicitate pentru 2004 au fost semnate de fiecare institutie si nu au fost avizate, mai spune purtatorul de cuvint. Dar domnul Bejinariu ceruse ca tocmai bugetele si contractele pe 2004 sa fie trimise spre aprobare. Se intelege ca adresa semnata de domnul Bejinariu nu a fost luata in seama.

Practic, purtatorul de cuvint al guvernului lasa sa se inteleaga ca nici vorba de avizul premierului, probabil ca seful SGG a trimis adresa intr-un moment de pierdere a luciditatii. Am crezut ca in definitiv cam acesta este jobul unui purtator de cuvint: sa trimita comunicate cu bla-bla-uri ilogice.

Doar ca, in termenul legal, am primit si raspunsul oficial din partea SGG: era doar o copie a comunicatului de presa redat mai sus.

Povestea continua la fel de putin interesant: am revenit cu o reclamatie administrativa pentru refuzul de a furniza informatii, SGG a trimis un raspuns in care isi mentin refuzul initial si totul se va termina cu un proces deschis deja impotriva guvernului la Tribunalul Bucuresti.

Dupa ce am publicat in 2003 studiul la referitor la publicitatea de stat, am primit un e-mail anonim de la un functionar. Povestea acolo ca s-a primit un telefon de la Guvern pentru a fi incheiat un contract de publicitate cu o anumita firma. Seful directiei a spus ca nu poate da bani asa, dupa telefoane, trebuie un ordin scris. In doua saptamini a fost inlocuit din functie.

S-ar putea ca acesta sa fie rezultatul si in aceasta poveste: domnul Bejinariu a invatat ca ordinele de acest gen nu se scriu, se trasmit oral. Legea accesului la informatii pentru care acest guvern merita felicitat este calcata in picioare, iar un judecator s-a ales cu un dosar greu pe cap.

In urma ramin scepticii care au nevoie de dovezi scrise pentru ingerintele guvernului in treburile presei.

Acesti sceptici probabil ca asteapta un ordin scris si semnat pentru a constata ca Adrian Nastase apare in exces la televizor. Si mai ramin jurnalisti care stiu ca un contract semnat de acelasi Adrian Nastase poate face diferenta intre a supravietui sau nu pe piata. Ceea ce inseamna macar ca trebuie sa te gindesti de mai multe ori inainte de a avea o opinie libera.