Ne dati ori nu ne dati? Dupa profesori, a venit randul medicilor sa-si ia traista si sa-si incerce norocul, la usa Guvernului. Profesorii au primit un spor de 30 la suta, asistentii medicali au plecat acasa cu tichete de masa. Medicii vor salarii mai mari cu 60 la suta, sau cel putin asa solicita Colegiul lor profesional. Suma este, sa recunoastem, modesta.

Chiar daca veniturile oficiale obtinute de un medic care si-a completat formarea profesionala trec de 12 milioane de lei, lunar, cu tot sporul abia se ajunge la 19-20 de milioane de lei. Atat de putin sa-si pretuiasca romanii viata? In fond, salarizarea unei profesii reflecta, printre altele, raspunderea implicata.

Banii risipiti de un bancher nepriceput pot fi pusi, mai usor sau mai greu, la loc.

Daca ai un profesor prost la scoala, iei meditatii, acasa. Greselile medicului nu mai pot fi reparate. Cu totii ne-am simti mai linistiti stiind ca, in caz de nevoie, cel care e chemat sa ne salveze primeste recunostinta pe care o merita. "O fi multumit medicul?", e intrebarea care ii obsedeaza pe toti pacientii, mai tare decat "o sa ma fac bine?". E si normal.

Romanul plateste direct, din buzunar, suma pe care societatea nu i-o poate da medicului. Relatia financiara fiind in afara legii, chiar daca pe moment multumeste cele doua parti, pe termen lung genereaza probleme. In perceptia opiniei publice, domeniul medical figureaza ca fiind pe primul loc in topul spagilor.

Clientii se simt inselati: intai ca omul primeste fluturasul la chenzina, si vede ca lunar pierde cateva sute de mii de lei cu Sanatatea, desi nu-l doare nimic. Si atunci cand cade la pat, de ce si de unde sa tot dea? Nu e...

asigurat? In al doilea rand, multi au constatat ca scot plicul degeaba: fie au primit servicii pe care le puteau obtine, mai ieftin, de la cabinete private, fie s-au ales cu mai nimic dupa ce au "cotizat". Avalansa de reclamatii si procese e un simptom al suferintei sistemului public. Cazurile de malpraxis, in privat, le poti numara pe degetele de la o mana.

De fiecare data cand vine vorba despre privatizarea reala ti se va raspunde: nu sunt bani pentru asta! Poti privatiza un cabinet, un laborator, dar de unde sa dea romanul cateva zeci de mii de euro, cat costa o interventie pe cord deschis. Simplu: de unde da si acum! Clinicile private de neurochirurgie pot incheia contracte cu Casele de Asigurari, care finanteaza medicina si in prezent.

Laboratoarele sunt un bun exemplu: investitorii au adus aparate mai noi, au pus gresie, au oferit servicii mai bune, la acelasi pret platit pe analiza, de catre CNAS, inainte de privatizare. Astazi, echipamentele de ultima ora din spitale, importate pe bani publici, aduc profitul spagii doar celor care le exploateaza. Privatizarea ar aduce profit tuturor medicilor.

E limpede ca acestia nu pot primi destui bani, ca bugetari. Banca Mondiala recomanda ca salariile platite de la Buget medicilor sa fie de trei ori mai mari ca salariul mediu dintr-o tara. Adica intre 18-24 de milioane de lei.

Sa fim seriosi! Oricine inmulteste numarul de operatii efectuat de un chirurg cu sumele care "se dau" pentru o interventie observa ca o triplare a salariilor n-ar avea cum sa bata spaga. Abia daca spitalul, prin privatizare, ar deveni mai eficient, s-ar putea da salarii mai mari.

Cine este, insa, dispus sa lucreze mai mult, cine sa vrea sa-si riste postul caldut dintr-o clinica neperformanta, unde, daca nu curge, pica? In fabrici, directorii s-au opus reformelor pentru ca traiau bine, alaturi de firmele-capusa. In Franta sunt 5-6 distribuitori de medicamente, la noi fac profit 300.

Cine poate sustine privatizarea? FMI-ul sau Banca nu forteaza guvernul sa includa Spitalul Fundeni in acordul PSAL II. Autoritatilor la convine actuala stare de fapt: medicii nu vor face greva, ca profesorii, niciodata. Pe timpul grevei, dascalii pierd ce n-au avut, adica banii de salarii. La medici, cat nu merge tomograful, nu merge spaga.

Unde mai pui ca autoritatile au pe cine da vina, pentru toate lipsurile: directorii nu stiu sa administreze, medicii prescriu retete scumpe, asistentele fura cartofi de la cantina. Nici publicul nu are ce face. Chiar daca nu va fi bolnav niciodata, macar pentru certificatul de deces, omul tot trebuie sa treaca pe la un medic. Raman, totusi, ca solutie, fortele pietei.

E gresit sa consideri ca romanii nu au bani. E drept ca pe Sanatate cheltuieste anual doar 2 miliarde de euro, iar pe alcool si tigari se duc, la noi, 4 miliarde. Pe masura ce oamenii incep sa-si pretuiasca propria viata, raportul se modifica, in favoarea Sanatatii.

Firmele specializate in administrarea retelelor de spitale si companiile private de asigurari sunt in expansiune in Europa, iar tara noastra este o piata virgina, a carei aderare va impune cresterea spectaculoasa a fondurilor destinate domeniului. In timp ce Occidentul se extinde spre Est, medicii europeni o iau spre Statele Unite.

In fiecare an, clinicile americane absorb peste 100.000 de medici si asistente din intreaga lume, inclusiv din UE. Cel mai probabil, deficitul va fi acoperit cu personal din tarile recent aderate.

Dupa capsunari, va veni si vremea medicilor sa trimita bani parintilor ramasi in tara. Si batranii ce-or sa faca cu ei, ii vor da spaga la... doctor?