Continua disputa legata de cele intimplate in Canada. Cristian Pavaluca nu s-a racorit pe seama lui Ion Iliescu. Dupa unii, a facut un lucru mult mai grav. Prin tentativa sa de a-l minji pe Ion Iliescu cu un produs specific romanesc el a comis si un atentat la imaginea Romaniei. In Canada, Ion Iliescu era nu doar persoana pensionabila, ci si seful statului. Ceea ce este adevarat.

Dar de la asta pina la a-l socoti pe bietul atacat cu brinza ca fiind chiar Romania sau simbolul ei e cale lunga. Iar in reactia unora de a cataloga atacul lui Pavaluca drept un atentat la adresa Romaniei se ascunde chiar lumea pe care acest Pavaluca voia s-o umple de brinza. In ciuda tuturor indignarilor patriotice, eu nu cred ca putem vorbi de un atentat la imaginea Romaniei.

In primul rind ca Ion Iliescu, chiar in postura de sef al statului, nu este neaparat purtatorul de imagine al Romaniei si nici nu poate fi confundat cu simbolul national. Este un ales pe cale democratica in cea mai inalta functie din stat.

Si cind a fost ales si investit, Ion Iliescu nu a fost eliberat nici de trecutul sau si nu a fost nici iertat automat de toate greselile si gafele pe care le-a facut, le face si s-ar putea sa le mai faca (macar de asta putem fi siguri).

Exista o prejudecata. As zice chiar o insistenta periculoasa. Cei care ocupa anumite functii cred ca ei sint statul, autoritatea, puterea, tara, institutia. De pe vremea lui Ceausescu, romanii au fost obisnuiti (ca sa nu zic dresati) sa-si umfle pieptul cind reprezinta functia. Iar functia este chiar tara, statul, partidul. Asta a si facut posibila aberatia cu Ceausescu.

El reprezenta tot ce era maret. Ceilalti reprezentam iarba, vintul, orice. Asta a si scos celebra expresie, dai in mine, dai in fabrici si uzine.

In anii de comunism, fericitii alesi ai neamului au avut grija sa inoculeze poporului prejudecata si falsul ca ei sint tara. Iar suprapunerea aceasta era folosita mai ales pe post de scut. Cind era vorba de munca, de raspundere, de sacrificiu, de crutare, gata. Nu mai erau tara. Aveau drepturi, merite etc.

Oricit am fi inca de indoctrinati, Romania n-a fost agresata in nici un fel in Canada. Doar un batrin politician a fost taxat simbolic pentru greselile sale.

Si pentru simbolistica de tip comunist care inca il mai insoteste prin vreme. La urma urmei, nu este nici Ramses, nici Napoleon, nici macar Helmut Kohl. Acesta din urma, in ciuda reunificarii Germaniei, a fost totusi “tratat” si cu oua.

Ion Iliescu nu s-a ales cu o farfurie cu oua clocite in cap. Daca un asemenea gest ar fi fost facut de premierul Canadei, cu siguranta ca ne-am fi gindit la semnificatia intimplarii. Chiar si intr-o astfel de imprejurare, cel perdant ar fi fost autorul gestului.

Or, Ion Iliescu, ca si Adrian Nastase, in afara armatelor de aplaudaci scoase pe traseele lor prin tara, mai au parte, macar din cind in cind, de cite un mesaj neintermediat. Ba de un cor de fluieraturi, ba de o brinza! Altfel, daca din timpul vietii ii socotim simboluri ale tarii atunci chiar ne-am ars. Ne-am intors de unde am plecat!