Peste doar citeva zile, Comisia Europeana va da publicitatii raportul de evaluare a Romaniei. Cu exceptia alegerilor, pare a fi evenimentul anului. Seful Delegatiei Comisiei a dat ceva emotii oficialilor romani saptamina trecuta.

O publicatie l-a citat spunind ca este sigur ca raportul nu va spune ca Romania intruneste statutul de economie de piata functionala, necesara pentru pentru a face fata presiunilor pietei unice. Suna intortocheat, dar fraza a transmis un mesaj.

Jonathan Scheele a afirmat apoi ca a fost prost citat, el doar facuse o diferenta intre cele doua criterii: economia functionala de piata si capacitatea de a face fata concurentei. Prin aceste precizari, seful Delegatiei a cam trasat termenii in care se va discuta. Cel mai probabil, Romaniei i se va recunoaste statutul, dar se va preciza acolo ca este nepregatita pentru libera concurenta.

Din fraza incurcata si neclara a domnului Scheele, ne putem astepta la o noua disputa lingvistica. Anul trecut, raportul spunea ca Romania poate fi considerata economie functionala odata ce va continua progresele. Adrian Nastase afirma atunci ca o traducere cu suflet ar fi spus ca deja este.

Probabil ca acum traducerea animista de la TVR se va opri dupa prima parte a frazei, iar traducerea atee a opozitiei va continua subliniind slabiciunea fata de concurenta.

Dincolo de jocul formularilor, guvernul a inaintat in iunie un raport privind masurile de integrare luate din septembrie 2003, lung de nu mai putin de 624 de pagini. Apoi a revenit cu o completare, pentru perioada iulie-august 2004, de 365 de pagini. Guvernul pare a intra in competitie cu Comisia: cine poate scrie mai mult fara a spune mare lucru.

Absolut indigeste pentru putinii cititori, aceste tomuri dau o vaga imagine a ce s-a facut, desi nu reiese absolut deloc de acolo ce anume a fost deja implementat si ce a ramas doar pe hirtie. Ba chiar, formularile sint de asa natura incit sa nici nu poti intelege, ceea ce este o solutie la indemina negociatorilor abili care nu prea pot controla aplicarea masurilor pe care le promit.

Totusi, se pare ca tine. In septembrie, guvernul a mai inchis citeva capitole, raminind doar doua de negociat.

Romania a plecat in cursa cu un handicap istoric, dar pare a beneficia si de un noroc istoric.

Privita de sus si plecind de la asteptarile niciodata optimiste, integrarea Romaniei este o poveste interesanta in sine: o birocratie care nu functioneaza la baza, dar scoate la virf negociatori abili, plus vointa politica a UE si disperarea societatii romanesti au facut ca acest proces sa ajunga totusi aproape de final.

Insa diferenta intre tara reala si cea negociata a crescut constant, pe masura ce prima ramine in incremenire si a doua jongleaza lejer printre indicatori si angajamente. Diferenta se vede cu ochiul liber la capitolele grele, cum sint mediul sau agricultura. Exista in Romania reala 303 depozite de deseuri urbane si din acestea doar sase sint construite conform cerintelor comunitare.

Restul sint gropi mizere din care saracii oraselor culeg resturi si unde ”reciclarea” inseamna incendiere. Cind vintul bate dintr-o directie nefericita, fumul si mirosurile inunda orasele europene ale Romaniei. Potrivit cifrei oficiale, 49% dintre romani sint deserviti de o companie de salubritate. 51% arunca gunoiul pe maidanul vecin, in fundul curtii sau in santul din fata casei.

In cei cinci ani de gratie negociati, Romania reala si Romania care negociaza nu vor putea recupera o ruptura ce dureaza de secole.

Iar UE se va alege cu o noua poveste a la grec. Acelasi noroc istoric, doar ca venit ceva mai devreme, a facut ca Grecia sa prinda trenul european.

In ciuda faptului ca s-a schimbat mult fata de tara semi-medievala de acum douazeci de ani, Grecia de astazi este mult in urma mediei UE in statistici; cine o viziteaza poate constata ca politicile antipoluare au ramas pe hirtie; se zguduie din cind in cind de scandaluri de coruptie legate chiar de fondurile europene si isi consolideaza reputatia de tara in care exista o oarecare distanta intre

ce vrea si ce poate guvernul. Recent, un alt scandal s-a iscat cind s-a descoperit ca guvernele de la Atena au masluit ani de-a rindul statisticile pentru a putea adopta moneda comuna.

Rapiditatea cu care Bulgaria si Romania au incheiat capitolele de negociere pare a se baza pe instituirea promisiunilor care nu se stie daca pot fi onorate ca principala cale de negociere. Birocratii comunitari s-au prins de smecherie.

Cum decizia de a nu lasa pe afara acest colt al continentului este luata la nivel politic, au gindit un instrument de control prin care pot interveni si dupa incheierea negocierilor.

”Exista riscul relaxarii, al complacerii in starea de bucurie data de incheierea negocierilor, oamenii ar putea sa aiba impresia ca, odata incheiate capitolele, pot reduce turatia motoarelor si pot sa incetineasca ritmul pregatirilor”, spunea fostul comisar pentru extindere, Verheugen.

Este de asteptat ca raportul sa puna mai mare accent pe aplicarea celor promise si sa accentueze dificultatile ramase in acest punct. Varianta buna ar suna cam asa: noi stim ca ati fost entuziasti cind ati promis si va vom ajuta sa va tineti de promisiuni. Varianta fara suflet ar suna: ati promis, e problema voastra cum va descurcati, noi doar va controlam.