Am vazut-o nu demult la televizor pe sotia primului ministru Nastase. Doamna venise in studio ca sa dezminta, „inca o data”, zvonurile despre afacerile nu tocmai curate ale familiei, protejate de sotul ei. Noua iesire a d-nei Daniela Nastase a avut loc in plina campanie electorala, in care sotul d-sale tocmai s-a lansat in competitia pentru Palatul Cotroceni.

Nu stiu pe cine si despre ce o fi convins d-na prim ministru, insa pe mine nu m-a convins deloc. Eu unul raman sa cred in continuare ca d-l Nastase este unul dintre oamenii politici cei mai vinovati de coruptia care macina de mai bine de un deceniu societatea romanesca.

Dansul este responsabil nu doar pentru ca din pozitiile cheie detinute in stat dupa 1989, mai ales ca prim ministru, nu a facut aproape nimic din ceea ce trebuia pentru ca abuzurile si ilegalitatile sa fie prevenite si sanctionate. D-l Nastase are o raspundere cel putin la fel de mare pentru ca s-a folosit de pozitiile oficiale, intr-un mod corupt si abuziv, ca sa se imbogateasca.

Iar familia sa a fost si este principalul beneficiar al acestui comportament.

Numele d-lui Nastase este implicat inca in primele acte de „mare coruptie” din Romania. L-am auzit de multe ori pe d-l Nastase explicand ca averea pe care o are „a fost dobandita deplin legal”.

Cand ziaristii au aflat ca numai cu taxele scolare ale celor doi copii cheltuieste 20 de mii de dolari anual, raspunsul sau a fost ca banii sunt platiti de bunica baietilor, mama d-nei prim ministru. Inmuiati de bunatatea de basm a bunicii, mai puteau ziaristii sa-l intrebe de unde are bunica atatia bani in fiecare an. Vezi bine ca nu mai puteau, ca doar oameni sunt si ei, si nu pietre.

Fara sa-mi fi propus aici o cronica a scandalurilor in care a fost implicat de-a lungul anilor Adrian Nastase, nu pot sa nu-mi aduc aminte inca o data comandoul in fruntea caruia d-sa s-a pus ca sa-l insoteasca la Parchet pe colegul de partid, deputatul Gabriel Bivolaru. Desfid pe oricine care m-ar indemna sa cred ca la mijloc ar fi fost vorba de un instinct al solidaritatii colegiale.

Mult mai plauzibil mi se pare ca solidaritatea respectiva se datora unei mize comune – cele 40 de milioane de dolari pe care colegul d-lor Nastase si Iliescu ii devalizase dintr-o banca a statului.

La fel, ne aducem aminte de afacerile imobiliare facute de actualul prim ministru cu Bivolaru, de la care a „cumparat” un teren in centrul Bucurestiului la un pret de circa 20 de ori mai mic decat cel real, de piata. Si pentru ca d-l prim ministru e un barbat hotarat, imediat ce a „cumparat” de la Bivolaru terenul respectiv a construit pe el un bloc de sase etaje.

Blocul a fost construit cu firma subalternului sau de la Transporturi, Sergiu Sechelariu. Cat i-o fi platiti d-l Nastase lui Sechelariu pentru asta nu stim inca. Ce putem banui e ca, la fel ca si in cazul lui Bivolaru, n-a ramas deloc dator.

Inclusiv din gura lui Sergiu Sechelariu („gura pacatosului”) stim ca inspre Bacau, acolo unde firmele sale si ale fratelui sau, fostul primar Dumitru Sechelariu, au afaceri manoase, au plecat de la Guvern, peste rand, preferential si nelegal, fonduri uriase.

Cam astea ar fi cateva din motivele pentru care stradaniile d-nei Nastase mi se par o demagogie inutila. Am auzit-o in cateva randuri si pe dansa, dar si pe d-l prim ministru, ca buna parte a averii impresionante pe care o au ar proveni din mostenirea lasata de defunctul sau tata, fostul demnitar comunist Angelo Miculescu.

La declaratia sa de avere, publicata pe site-ul Guvernului, d-l Nastase a atasat o “Situatie a averii sotiei”, avere care ar proveni mai ales din „mostenirea” de care vorbesc. Si aici am destule rezerve.

Imi aduc aminte, ca sa dau numai un exemplu, ca in lunile in care am lucrat la Departamentul de Control al Guvernului am putut sa aflu ca la inceputul lui 1991, pentru a obtine de la Ministerul de Externe, ilegal, un apartament - de vreo 400 de metri patrati, daca-mi mai aduc bine aminte - d-l Nastase („sapte case”) a donat socrului apartamentul pe care il detinea in proprietate.

Dar cine a fost atent isi aduce aminte ca numele d-lui prim ministru este legat inclusiv de numeroasele afaceri mai mult decat neclare in care a fost implicata si sora sa, Dana Barb. Un ultim exemplu a fost scandalul vilei si terenului de la Predeal ale d-nei Barb.

Cazul de fata mi se pare unul dintre cele care explica cel mai bine ceea ce traim de mai bine de un deceniu incoace. O spun mirandu-ma foarte tare ca vorbim atat de rar despre cauzele situatiei in care am ajuns.

P.S. Doamnele de la corectura si naravurile lor sunt eterne. Eu scriu “tema increderii in partide”, dansele modifica si tiparesc “teama increderii in partide”.