Astazi se da publicitatii la Bruxelles ultimul raport pe care Comisia Europeana il face asupra Romaniei, in calitate de tara candidata la UE. Daca totul merge bine, anul viitor pe vremea aceasta se va vorbi despre raportul de monitorizare al unei tari care a semnat tratatul de aderare si care se pregateste sa intre in Uniune in 2007.

Liderii europeni au hotarat deja sa traga Romania si Bulgaria in UE cat de curand posibil, pentru a pune punct marii extinderi. Dupa aceea, urmeaza negocierile cu Croatia si, probabil, cu Turcia. Negocieri care vor fi purtate in alti termeni, mai putin concesivi, si care vor putea fi suspendate in orice moment, daca Bruxellesul va constata incalcari serioase ale valorilor europene.

Se simte deja ca romantismul anilor de inceput, cand strategii europeni vorbeau despre "Europa Mare" sau despre "Statele Unite ale Europei", a cam apus. Inca nedezmeticiti de sub impactul largirii Uniunii cu zece tari deodata, fiecare avand restante la aquis-ul comunitar, liderii europeni au devenit mai pragmatici si au inceput sa se gandeasca la o franare a extinderii.

Proiectele unor noi valuri ale largirii sunt vag conturate si lasate pentru un viitor incert. Intrata in cursa pentru aderare odata cu cele zece tari nou primite in mai 2004, Romania a reusit sa se plaseze la coada "marelui val" si sa-si rezerve un loc in Uniune in 2007.

Liderii europeni au acceptat sa inchida acest capitol al extinderii odata cu Bucurestiul si Sofia si au fixat un calendar precis de aderare: inchiderea negocierilor in 2004, semnarea tratatului de aderare in 2005 si intrarea in Uniune in 2007. Odata cu apropierea primului termen incep sa apara problemele. Raportul Comisiei Europene asupra Romaniei le arata foarte clar.

Cu cateva luni inainte de a semna tratatul de aderare, Romania este evaluata ca fiind o tara in care "coruptia ramane o problema serioasa si larg raspandita, afectand aproape toate aspectele societatii", in care guvernantii fac presiuni mari asupra justitiei si a presei, administratia publica, desi supusa unei reforme, ramane "greoaie, lipsita de profesionalism, prost platita si prost

organizata". O tara in care se mai acorda contracte grase fara licitatie, in care mai este valabil, in ciuda tuturor, aberantul "recurs in anulare" - o tara in care slalomul printre normele europene ramane sportul preferat al puterii.

Pe de alta parte, raportul remarca accelerarea ritmului reformelor, realizarea unor privatizari masive de tip Petrom si Distrigaz, adoptarea rapida a unui pachet masiv de legi comunitare. "Progresele sunt inegale" - este verdictul Comisiei. Desi negocierile ar trebui incheiate pana la sfarsitul anului, in doua dintre cele trei capitole ramase pe tapet sunt semnalate "probleme serioase".

Capitolul concurenta pare blocat de continuarea acordarii ajutoarelor de stat, mai ales in siderurgie (doar e an electoral). Cat despre justitie si afaceri interne - aici sunt formulate cele mai consistente critici.

Cu o justitie stramba sub comanda executivului, cu o campanie anticoruptie fara corupti si o politie plina de apucaturi "neeuropene" nu prea se intrevad sanse de inchidere grabnica a acestui capitol. Tonul raportului este, de departe, cel mai sever folosit pana acum de Comisia Europeana fata de un candidat care se pregateste sa inchida negocierile de aderare.

Aceasta nu inseamna neaparat ca functionarii de la Bruxelles se pregatesc sa stearga Romania de pe lista viitoarelor membre programate pentru 2007. Dimpotriva, cu toate marjele de siguranta luate de executivul european, raportul Comisiei reafirma obiectivul UE de a aduce Romania in Uniune in 2007. Practic, Romania a primit, chiar daca la limita, cinciul de trecere la examenul european.

Comisia se angajeaza "sa faca toate eforturile necesare pentru a incheia negocierile cu Romania la sfarsitul lui 2004". In cel mai rau caz cu putinta, daca se va constata ca nu pot fi respectate termenele autoimpuse, se va decide amanarea intrarii Romaniei cu un an. Vom intra in 2008, dar nu vom ramane pe dinafara. Asa au hotarat liderii europeni.

De ce atatea avertismente, atunci? Poate ca, in atatia ani de negocieri cu Bucurestiul, in atatea vizite-fulger in Romania, oficialii europeni au inteles mentalitatea de aici: guvernantii romani, oricare ar fi ei, reactioneaza cel mai bine sub amenintare. Reformele nu sunt adoptate decat daca se apropie termenul-limita...

Poate ca, daca li se repeta des, actualii si viitorii guvernanti vor intelege ca aquis-ul comunitar trebuie si aplicat, nu doar adoptat pe hartie, ca planurile cincinale pe vremea lui Ceausescu.