Se abate, in aceste zile, asupra capetelor noastre un adevarat bombardament mediatic legat de acordarea, de catre Comisia Europeana, a statutului de economie functionala de piata pentru Romania.

In prag de alegeri, Guvernul foloseste acest gest al Uniunii Europene ca un argument pentru justetea reformelor sale si pentru vocatia sa reformatoare.

Eu cred ca oarece decenta nu ar strica in interpretarea realista a Raportului de tara pe anul 2004. In primul rand, din textul Raportului razbate neincrederea celor de la Bruxelles cu privire la capacitatea institutionala a Guvernului de la Bucuresti.

Evolutia caznita a raporturilor dintre Comisia Europeana, Parlamentul European si Guvernul PSD, presarate de controverse, de dojeni si chiar de amenintari din partea structurilor europene, face ca integrarea Romaniei in UE sa fie cea mai trudnica dintre cele douasprezece tari, care au declarat aceasta intentie in anul 1999 si dintre care zece, de altfel, au si devenit intre timp membre ale

Uniunii.

Punerea, cu seriozitate, a problemei monitorizarii Romaniei in perioada ce urmeaza, sub rezerva amanarii cu un an a momentului integrarii, este o expresie a neincrederii cu care este privita actiunea reformatoare a Guvernului roman.

Un fapt este cert. Intre tarile care si-au manifestat dorinta de a se integra in Uniune in anul 1999, Romania a ramas cea din urma. Faptul ca procesul de integrare al tarii noastre nu este decuplat, cel putin pana in prezent, de cel al Bulgariei, este prezentat de autoritatile romane drept un succes.

Daca, insa, aceasta gafaiala in urma Bulgariei, tara care a trecut, cu cativa ani in urma, prin dezechilibre macroeconomice uriase, este un succes, atunci halal. Ceea ce se petrece astazi, anume ifosele bulgarilor si satisfactia de circumstanta a Guvernului roman, este mai degraba consecinta unei situatii penibile si umilitoare, decat un succes al reformelor.

Si cum sa nu fie asa cand, iata, Bulgaria a terminat, de cateva luni bune, negocierea capitolelor de aderare, in timp ce Romania spera, doar, ca Uniunea Europeana sa accepte incheierea celor ramase nefinalizate.

Acordarea statutului de economie de piata functionala pentru Romania este un gest de evidenta bunavointa din partea Comisiei Europene.

Motivul invocat, si anume cel privind cresterea economica, cinci ani consecutivi, nu este un argument pentru functionalitatea unei economii. Daca nu ma insel, Romania, pe timpul comunismului, a avut ritmuri mult mai inalte de crestere, ajungand chiar la 14% pe an, dar economia era cat se poate de centralizata.

In conditii normale, ar parea cel putin ciudat ca o tara care n-a finalizat capitolele de negociere fundamentale pentru statul de drept, pentru consolidarea capacitatii institutionale si pentru economia de piata, anume capitolul 24 - Justitie si Afaceri Interne, capitolul 6 - Politica in domeniul Concurentei si capitolul 22 - Protectia Mediului Inconjurator, sa primeasca un astfel de calificativ.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca raportul vorbeste despre economia functionala de piata in conditiile in care criteriile politice sunt puse la indoiala, prin suspiciunile privind independenta justitiei, nivelul coruptiei si libertatea de exprimare. Or economia nu poate fi functionala, in conditiile in care statul de drept nu este instituit ca atare.

Profitand de faptul ca negocierile privind concurenta nu sunt inca finalizate, pe fundalul presiunilor electorale, Guvernul isi face de cap, sub privirile pe jumatate ingaduitoare, pe jumatate stanjenite, ale oficialilor europeni.

Consiliul Concurentei este ingenuncheat. El dezbate cauze de acum... cinci ani, ca de pilda abuzul de monopol al Petrom, companie care, evident, a fost gasita nevinovata.

In tot acest timp, subventiile sub forma ajutoarelor de stat continua sa sporeasca. Fata de acordarea de ajutoare de stat in suma de 1,25 miliarde de euro in anul 2003, in acest an practicile de acest gen s-au ridicat la o suma de 1,5 miliarde de euro, ceea ce va duce, pana la sfarsitul anului, la un nivel de peste 3% din PIB, adica aproape dublul deficitului bugetar.

Asta nu inseamna ca nu am primit cu satisfactie vestea acordarii statutului de economie de piata functionala. Ratarea acestui moment ar fi compromis definitiv sansele integrarii in 2007.

A socoti insa ca un astfel de gest de bunavointa pentru Romania rezolva problemele interne si sterge cu buretele marile intarzieri in reforma structurala si fragilitatea statului de drept nu este decat propaganda ieftina.

O tara cu o coruptie atat de ridicata, cu o administratie cu o asa de slaba capacitate de a aplica legile, cu un nivel redus al creditului neguvernamental, cu o piata de capital lipsita de capacitatea de a mobiliza resurse, cu o piata a asigurarilor slab dezvoltata,

cu numeroase institutii ale economiei de piata care lipsesc sau sunt in faza incipienta, cum ar fi fondurile private de pensii, fondurile de plasament colectiv, creditul ipotecar etc., cu o oferta rigida si intesata de monopoluri, bantuita de ajutoare de stat si de distorsiuni ale pietei nu poate avea economie functionala de piata decat pe hartie.

Vestea cea buna e ca pe hartie avem economie de piata. Vestea proasta este ca, din paginile raportului, vom vedea in aceste zile tot felul de ecranizari puse la cale de propaganda guvernamentala. Cand, de fapt, la acordarea statutului de economie functionala de piata, in atari conditii, ar trebui doar sa multumim si apoi sa tacem, cu obrajii impurpurati de jena.