Libertatea presei de pe malurile Dambovitei e ca steaua cantata de Eminescu: „o vedem si nu e“. Pe de o parte, „o vedem“, nu? Orice e permis azi. Chiar si ceea ce, conform regulilor de bun simt si de deontologie profesionala, n-ar trebui, de fapt, sa fie permis, pentru ca libertatea presei sa nu arate urat, ca toate libertatile de azi de la noi.

Pe de alta parte, „nu e“. E suficient sa rasfoim cateva ziare strident obediente si, mai ales, sa observam cum aproape toate posturile de televiziune tin sa amestece cele patru tipuri de minciuna intalnite in politica: minciuna prin omisiune, minciuna prin promisiune, minciuna prin distorsiune si minciuna prin diversiune.

In ce ma priveste, n-am nici o indoiala ca toate acuzatiile aduse guvernului Nastase legate de aservirea presei sunt intemeiate. Nu impartasesc nici punctul de vedere al d-lui Sorin Rosca Stanescu potrivit caruia in cele intamplate la „Evenimentul zilei“ si „Romania libera“, d-l Nastase ar fi inocent.

Guvernul a urmarit metodic sa puna zgarda „cainelui de paza al democratiei“, sa-l „dreseze“, prin diverse mijloace, pentru a-l face sa latre la comanda sau sa se gudure in asteptarea unor oase de ros.

Dar mai exista, dupa parerea mea, o latura a problemei. Imi e imposibil sa cred ca sunt pure accidente „serviciile“ pe care se straduiesc (nici macar discret!) sa le aduca actualei Puteri „Radio Seuleanu“, cum e poreclit Radioul public, TVR, ProTv, Prima sau, mai nou, Antena 1.

Daca ele ne tin la curent cu absolut orice banalitate al carei protagonist e Nastase si nici una n-a „aflat“, sa zicem, informatia ca Geoana a fost huiduit la tenis de spectatori, au anumite motive, probabil. E logic. Si care ar putea fi aceste motive? Primul ar fi ca exista niste interese „speciale“.

Dragos Seuleanu a jucat de la inceput rolul de „misionar“ radiofonic al lui Adrian Nastase, la TVR d-l Nicolau e fost consilier al aceluiasi Nastase, Pro Tv are datorii mari trecute cu vederea de guvernul Nastase, iar Antena 1 a facut parte din targul prin care „umanistul“ Voiculescu a cumparat de la PSD niste locuri in parlament.

Al doilea motiv, impus tot de logica, e putin mai delicat. E exclus ca jurnalistii de la respectivele posturi sa fi fost constransi prin teroare sau prin alte mijloace brutale sa se conformeze unor interese mai presus de ei.

Fara sa ma hazardez in analize psihologice, pot, presupune, deci, ca avem de-a face cu un fenomen penibil care usureaza enorm dorinta guvernului Nastase de a vedea „a patra putere“ transformata in megafon personal. E vorba de o supunere acceptata, consimtita, voluntara.

N-am incotro si ma intorc la un exemplu istoric pe care l-am mai folosit. Dar nu gasesc altul in aceasta clipa pentru a spune ce vreau sa spun. Ma gandesc la discutiile aprinse, din Bizantul asediat de turci, despre sexul ingerilor. Ei bine, participantii la acele dezbateri, care ni se par azi nu numai ridicole, ci si absurde, aveau o scuza.

Poate, credeau ca speculatiile lor teologice erau mai importante decat apararea orasului.

Dar ce scuze poate avea, ma intreb, cineva care, in situatia noastra de azi, cu „turcii demult in cetate“, refuza sa vada de ce Romania devine o tara de emigranti? In situatia actuala, cu o administratie care reactualizeaza violent un adevar spus de Tudor Vladimirescu, ca patria „nu e tagma jefuitorilor“, slugarniciile se transforma, cred, in complicitati.

Sigur, libertatea presei exista, in sensul ca, azi, se poate spune orice, daca ai bani sa-ti suporti aceasta demnitate sau daca gasesti un patron pentru care probitatea e, cel putin, la fel de importanta ca banii. Daca nu… dar poate ca adevarata libertate abia atunci incepe, cand refuzi s-o traiesti pe branci.