Dupa rumoarea dinaintea primei Adunari Genrale a Actionarilor Petrom, de dupa semnarea contractului de privatizare, era de asteptat ca tumultul sa se raspandesca si in sala de intrunire.

Cu toate acestea atmosfera din timpul votarii ordinei de zi a fost asemanatoare, mai curand, cu cea din sala de clasa atunci cand profesorul cauta cu privirea prin catalog un nume de elev pe care sa il scoata la tabla.

Si tot ca la scoala, zarva s-a reluat o data cu iesirea pe culoare la sfarsitul programului. Doar ca aceia care, inainte de AGA, se falisera a fi raii clasei, au cedat actionarilor minoritari rolul vehementei de final.

Mesajele belicoase adresate viitorului actionar majoritar austriac de catre liderul sindicatelor din Petrom cu o saptamana inainte de AGA nu s-au dovedit altceva decat pura retorica sindicala. Nici urma de opozitie deschisa fata de planurile OMV de reorganizare a activitatilor companiei.

Sa fie vorba de acea pace regasita in exercitiul stilistic al influentului lider la conferinta anuala a Federatiei Sindicatelor din Petrom “daca vrei pace pregateste-te de razboi”? Cert este un lucru: La AGA convocata de Ministerul Economiei si Comertului (MEC) nu a “tunat” nici un sindicalist; de altfel liderul de sindicat nu s-a aratat in persoana.

Au tunat si fulgerat, insa, micii actionari dupa ce au constientizat ca au avut la dispozitie o vara intreaga sa reactioneze la planul de majorare a capitalului social al companiei.

Conform contractului de privatizare, OMV urma sa investeasca o suma cuprinsa intre 723 milioane Euro si 860 milioane Euro pentru achizitionarea actiunilor nou emise de societate ce vor rezulta din majorarea a participatiei sale in companie, de la 34.4% la 51%.

Conform propunerii MEC pentru OMV, au fost distibuite aproximativ 1,5 actiuni noi la una detinuta, iar micilor actionari le-au fost acordate 0,5 actiuni noi la una detinuta . S-a afirmat ca prin distribuirea discretionara a noilor actiuni minoritarii nu au fost prejudiciati.

In respectul legii, cota lor de participare (7%) s-a conservat. Inedita modalitate de majorare a capitalului social al Petrom este, totusI, schioapa din cel putin un punct de vedere. Contrazice insasi ideea care a stat la baza alegerii metodei de privatizare a celui mai mare agent economic national: capitalizarea, cu prioritate, a societatii.

Pentru a–si pastra particpatia la Petrom minoritarii urmeaza sa subscrie 70 de milioane euro (0,525 euroiactiune). Aparent o suma importanta, ce urmeaza sa intre in vistieria societatii. In realitate, alocarea priveaza compania de aproape 140 milioane euro. Aceasta este diferenta pana la cota corecta ce ar fi trebui repartizata micilor actionari – 10,5% (aproximativ 210 euro).

E drept, ar fi fost primul caz din istoria pietei de capital in care participatia unui actionar minoritar creste in urma unei majorari de capital. Aceasta “era generata de pozitia neutra pe care statul era obligat sa o adopte (conform legii, si este logic, statul nu poate aduce bani bugetari intr-o societate comericiala aflata in derularea procesului de transfer al proprietatii ).

Practic, neutralitatea nu a existat. Regula nescrisa – “statul nu trebuie sa piarda”– continua sa fie aplicata dictatorial in Romania. Si astfel a fost legalizata operatiunea hibrid in urma careaia, statul s-a ales cu 40% din actinuile Petrom (fata de 59% inainte de majorare) cu 1,5 %, mai mult decat i s-ar fi cuvenit.

Cele doua procente “lipsa” la actionari, au revenit BERD, in schimbul unui imprumut de 73 milioane dolari acordat Petrom in 2002. Prin majorarea de capital, nici statul, nici OMV, nu au mai trebuit sa acopere datoria Petrom; ea a fost stinsa pe seama actionaritului minoritar.

Pentru 50 milioane de dolari, statul roman a promovat nesocotirea dreptului la egal tratament al actionarilor de la Petrom. In loc sa vanda direct 51% din comapanie si sa incaseze sute de milioane de euro in plus (peste cele 670 de milioane din vazarea cotei de 34,4%) statul se bucura acum la “firmituri”. Daca nu cumva OMV va mai face o majorare de capital!

Imparte si stapaneste

Intentia anuntata de OMV, cea de a separa activitatile mai putin rentabile, prin crearea a patru SRL, nu a mai fost contestata la AGA de catre sindicalisti. In definititv este o masura ce denota atentie fata de actionariat. Sindicatul este si el actionar.

Detine mai putin de un procent din companie, dar, in viitor, salariatilor urmeaza sa li se mai ofere spre cumparare actiuni, pana la limita de 8% din capitalul social. Evaluarea activelor si gestionarea distincta a noilor filiale, va oferi OMV posibilitatea unei mai bune monitorizari si control a fluxurilor financiare. O data identificate cauzele pierderilor vor putea fi cunoscute si solutiile.

Din acesta perspectiva este explicabil de ce anume revine in sarcina consiliului de administratie aprobarea comenzilor de furnizare sau livrare ce insumeaza anual 25 milioane euro. Din 2008 suma scade la 15 milioane euro, semn ca termenul de gratie pentru contractele de peste 15 milioane euro “mostenite”, este de trei ani.

Daca pentru cresterea profitului companiei se va impune vanzarea unora dintre active, actionarii nu au motive de suparare. In aceeasi idee, daca va aparea obligativitatea instrainarii unor active urmare a deciziei Consiliului Concurentei, OMV va fi pregatita.

In felul acesta isI va putea pastra cota de 25% din gurpul Rompetrol, detinere care, dupa preluarea Petrom, face sa planeze asupra actionarului austriac suspiciunea de pozitie dominanta in piata. OMV nu are nici un motiv sa renunte la iesirea la Marea Neagra pe care i–o confera principala rafinarie a Rompetrol, Petromidia.

Conditia este una singura: in urmatorii cinci ani, OMV sa metina Petrom ca o societate integrata de petrol si gaze, prin pastrarea unor active de baza in sectorul de explorare si o productie de minim 5 milioane de tone de titei si 4,5 miliarde mc de gaze. De la respectarea acestei conditii poate fi aplicat orice scenriu priviind o posibila restructurare a companiei.

Iar daca se va impune, acesta va deveni un fapt, indiferent de cat de puternica va fi opozitia sindicatelor.

In ragazul care li s-a oferit pentru a–si reconsidera atitudinea sindicalistii de la Petrom vor trebui sa accepte o realitate: s-a dus vremea in care sindicatele de marile platorme industriale erau in primul rand parteneri de “afaceri” ai companiilor de stat si mai apoi parteneri de dialog social.

George Vulcanescu

gvulcanescu@piatafinanciara.ro