"Cine e prost in tara asta sa nu ma voteze pe mine, can' le dau totu' pe gratis? Taranii are decat obligatia sa creasca vite si pasari in complexuri, iar orasenii se-ncalzeste pe gratis, ca prin realizarea mea se face economie de motorina". Individul care rosteste aceste vorbe invadeaza sticla televizorului in prime-time, la stirile de sapte seara, filmat in fata "palatului prezidential".
Zice c-a inventat "plugu' care face dintr-un hectar doua" si pe baza asta se considera indreptatit sa devina presedinte.
Altul vrea presedintia doar ca s-o dea Regelui Mihai, iar o doamna in etate, "profesor-doctor-cercetator stiintific principal-contabil principal Posta-organizator-compozitor", se cere pe Dealul Cotrocenilor, pentru ca ar fi singura care poate rezolva "necesitatea stringenta cu privire la colaborarea dintre varste si sexe, referitor la conducere".
Nu lipseste nici "George Carol Hohenzollern Fratimani", care si-a aflat pedigree-ul regal in beciurile politiei si vrea sa-si trimita fratele la Palatul Victoria si nici "medicul si autodidactul in drept" care cere sa fie declarat direct presedinte pentru ca ar fi succesorul legal al lui Ceausescu.
Peste toti, asaltat de camerele televiziunilor, teroristul stropitor cu cerneala, Isaia Faur, ameninta cu noi atacuri-surpriza, fiindca legea-i cere, pentru candidatura, minimum 200.000 de semnaturi. Parca niciodata peisajul electoral n-a semanat atat de bine cu o curte de balamuc.
Nici macar in pionieratul democratiei postdecembriste, in anii frumoasei nebunii politice, cand toti sarmanii tarati ai Epocii de Aur au iesit in public sa-si ia ratia de libertate.
Inghititi, intre timp, de anonimat, acei oameni erau manati in lupta de convingerea ca, strigandu-si crezul pe strada sau in Parlament, intra realmente in jocul construirii viitorului tarii, pentru care isi alimentau dementa cu nopti nedormite. Figurile bizare de astazi, cazuri clinice sau, pur si simplu, circari de doua parale, au alte motivatii.
In general, vor doar sa iasa in fata, sa se vada "pe sticla", sa ajunga, si ei, vedete de familie, de sat, ori de bloc. Sunt bietele victime ale unui sistem care nu le-a putut baga merinde-n frigider si caldura in calorifer, dar i-a ametit cu tubul catodic.
Cu legiunea de ghiolbani ajunsi, peste noapte, multimiliardari, care nu dispar de pe ecran nici dupa ce stingi televizorul; cu divizia de staruri si starlete fara vreun talent anume, dar prezente, zilnic, la puzderia de canale TV; cu Mimi sau Nuti vecina, luata de la cratita si bagata la "Ciao, Darwin", ca sa rada poporul de neroziile ei.
Personajele-kitsch care populeaza lumea virtuala, in care romanul frustrat si dezamagit se refugiaza atunci cand pune mana pe telecomanda sunt modelele inventatorului plugului "care face dintr-un hectar doua" si ale unicei realizatoare a colaborarii "dintre varste si sexe, referitor la conducere".
Dar, in anul electoral 2004, nici macar aceste "modele" nu se mai multumesc, toate, cu statutul de vedeta televizionistica si cer demnitati publice. Bunaoara, Bebe Sexologu, debitator live de truisme citite in manualele de popularizare a sexului sanatos, idol, pe acest temei, al gospodinelor dezabuzate, se viseaza senator de Bucuresti.
Fiindca, la urma-urmei, daca un alt personaj facut de micul ecran, notoriul Gigi Becali Viteazu din Pipera, se vrea salvatorul neamului, de ce n-ar incalzi si Sexologu un scaun senatorial, reglabil dupa dimensiunile sezutului si imbracat in piele verde de Cordoba?! Apoi, ce repere le ofera scena politica acestor indivizi debusolati, pentru a le infrana pornirea de a iesi din monotonia unei vieti
amarate si anonime? Parlamentari care chiulesc pe rupte, sau care nu chiulesc, dar, dupa ce au sforait in plen zece ani, au descoperit, in fine, tehnica de varf, si acum, in timpul sedintelor, isi rezolva afacerile la telefonul mobil, sau butoneaza laptop-ul pe Internet, asta cand nu vin sa se maimutareasca in fata camerelor TV, ministri care vorbesc limba straina a integrarii si ne anunta ca
inflatia e sub zece la suta, in timp ce pretul mancarii aproape ca s-a dublat si-n magazin, si-n piata, toti acestia serviti de functionari si demnitari prinsi cu spaga-n mana sau cu nadragii-n vine. Pai, cum sa nu creada, sincer, ingeniosul inventator al plugului-minune si apriga reconciliatoare a sexelor ca pot face fata cu brio unei cariere politice?
