Preturile si nivelul de trai sunt intr-o stransa legatura. E limpede, asadar, ca nu vom avea bunastare in Romania cat timp vom avea inflatie.
Dar inflatia si bunastarea nu se "verifica", una pe alta, luna de luna. Daca efectele ar fi lunare, ar insemna ca in septembrie am trait mai rau decat in august. Pentru ca in august dinamica preturilor a avut un nivel optim.
Referindu-ne la realitatile din Romania, desigur. Rata in ultima luna de vara fiind de 0,5%. Zilele trecute, cand a fost comunicata rata pe septembrie, am vazut aproape o dublare. De la 0,5 la 0,9%. Ceea ce nu inseamna ca nivelul de trai s-a injumatatit. Efectele inflatiei sunt produse, de regula, la nivelul unui an. Iar de la un an la altul, incepand din 2000, inflatia nu creste, ci scade.
Sigur, nu ne putem compara cu Uniunea Europeana. Acolo, preturile cresc lent, cu 2-2,2 procente pe an. Fara sa fi fost eliminat total pericolul inflatiei. Aici, la noi, avem deja certitudinea ca inflatia nu va depasi 9% in 2004. Dar comparatia ne aduce cu picioarele pe pamant.
Vedem mai bine cum alearga Europa de Vest, in acest segment de timp, cum se misca ritmurile de crestere ale indicatorilor ce exprima forta economica a tarilor din zona in care vrem sa intram. Intre acesti indicatori, rata inflatiei are o importanta cardinala, pentru ca arata marirea sau decaderea banilor, ca resursa a bunastarii, exprimata prin puterea lor de cumparare.
Acum, noi facem comert cu aceste tari. Si, importand sau exportand, punem in relatie directa inflatia noastra cu inflatia lor. Diferenta nu poate sa ramana fara urmari. Desigur, in dezavantajul nostru. Diferenta de inflatie dintre noi si tarile dezvoltate se reflecta pe piata noastra interna.
Daca aceasta diferenta se va micsora, pana la apropierea valorilor catre 2009 – 2010, moneda europeana va tinde sa se ieftineasca, in timp ce leul se va intari. Dar un curs leu-euro echilibrat nu va fi posibil fara stabilizarea inflatiei. In raport cu doua repere: preturile noastre si preturile lor, in 2004 si in anii viitori.
Desi inflatia scade, climatul inflationist ne produce insa dureri de cap. Mai intai, fiindca blocajul financiar continua sa reprezinte un factor de presiune. Ani la rand s-au vandut marfuri fara sa se incaseze contravaloarea lor. Si s-au cumparat marfuri fara sa fie platite. Va veni oare vremea reglarii conturilor, debitorii fiind obligati sa-si plateasca datoriile?
Se mai aud inca voci, la noi, exprimand o nedumerire: de ce ne preocupa atat de mult inflatia, pentru ca in istorie multe tari au fortat cu succes cresterea PIB-ului in climat inflationist?! Asa este: istoria cunoaste astfel de exemple. Dar ziua de azi nu seamana cu ziua de ieri. Acum, la cresteri economice sanatoase se ajunge numai si numai in conditiile stabilizarii preturilor.
Acesta e semnul vremii noastre. Asa ca nu avem nici un motiv sa fim linistiti ca n-am scapat inca de exacerbarea componentei psihologice a cresterii preturilor.
Dar cu asta n-am pus punct necazurilor. E important ca procesul de calmare a inflatiei evolueaza in conditiile mentinerii adevarului preturilor, al cursurilor actiunilor si banilor, al dobanzilor. Mai cu seama ca acest adevar e aproape un bun castigat. Din nefericire, insa, masura nu a fost corelata cu liberalizarea totala a concurentei.
Marii producatori inca pot sa dicteze preturile si sa comande pe piata. Ei vor inflatie, fiindca numai astfel isi permit sa produca mai putin, cu costuri mai mari, dar sa vanda mai scump. Si tot ei sunt cei care - si in acest an – continua sa sufle in panzele preturilor.
De la inflatie nu mai asteptam insa nimic bun. In anii cu inflatie foarte mare, uneori galopanta sau chiar exploziva, economia nu a functionat bine. Inflatia mare a dus la iluzia de bine, in a carei plasa au cazut intreprinderile de stat, cu deosebire cele monopoliste. Aceste intreprinderi au facut profit din inflatie.
Acum, e foarte greu ca aceste intreprinderi sa fie dezvatate de drog, care le dadea doar senzatia de bine, in timp ce le ucidea treptat. Toate aceste intreprinderi vor avea nevoie, ca sa supravietuiasca, de munca indarjita, de organizare rationala a muncii, de asumare a riscului in afaceri si de initiativa, de management performant.
Romanii s-au saturat de preturile in crestere neincetata. Ei suporta tot mai greu inflatia. Iata de ce, in prezent, intre marile teme ale integrarii europene se inscrie ofensiva impotriva inflatiei.
