Nu cred ca pot fi banuit ca fiind un fan Basescu. Chiar nu sint. De-a lungul anilor, i-am pus destui scaieti pe scaun si l-am ciufulit adeseori. De altfel, nici in rindurile de mai jos nu voi incerca sa ii subliniez vreun merit.
Dar prea se inmultesc imprejurarile in care, in special pe televiziuni si radiouri, propagandistii grupului Iliescu-Nastase incearca sa acrediteze ideea ca o coabitare ar fi un mare dezastru pentru tara. Iar pericolul ar veni atit din antipatia funciara existenta intre Traian Basescu si Adrian Nastase, cit si din ostilitatea ce s-ar putea inca amplifica.
Altfel spus, propagandistii actualei puteri incearca sa sperie populatia cu un bau-bau care ar putea tulbura armonia malaiata de tip CC al PCR existenta acum intre presedintie si guvern.
Toti cei care vor sa ne dea fiori in legatura cu viitorul Romaniei fac imediat trimitere la situatiile deja faimoase din Franta, unde Francois Mitterrand, ca presedinte socialist, a fost obligat sa coabiteze cu un guvern condus de Jacques Chirac, de dreapta.
Si mai apoi, Jacques Chirac, ca presedinte, provocind alegeri anticipate, a fost obligat de electorat sa coabiteze si el cu un guvern condus de socialistul Lionel Jospin. Oricit de mult au fost criticate sau blestemate acele perioade, ele n-au prabusit Franta. Ba dimpotriva.
Dincolo de jelaniile presei si ale unor politicieni, Franta a continuat linii de progres greu de neglijat intr-o istorie contemporana.
De ce se induce romanilor aceasta spaima de coabitare? Se vor bate cele doua institutii intre ele si tara va avea de suferit? Ne paste vreo epidemie sau vreo eventuala dezmembrare a teritoriului? Sa fim seriosi! Fantomatica amenintare este promovata pe toate caile pentru a da romanilor de inteles ca ar trebui sa voteze aceeasi clica politica.
Mai bine cu unii ghiftuiti, creativi pina la paranoia in hotie, decit sa riste un presedinte de alta orientare decit cea a gruparii conduse de Ion Iliescu!
Falsul acestei judecati este unul grosolan. In primul rind ca se bazeaza pe o situatie petrecuta in alta tara (Franta), invocata in cazul unei realitati politice diferite.
P entru a vedea ca avem de-a face cu o strategie paguboasa este suficient sa observam cit de folositoare au fost cele trei mandate ale presedintilor din aceleasi partide cu majoritatea parlamentara. Convingerea mea este ca ritmul lent si chinuit al reformelor din Romania vine exact de la aceasta identitate intre majoritatea parlamentara, guvern si presedintele tarii.
Si Ion Iliescu, si Emil Constantinescu au fost doua umbrele de protectie pentru guvernele mediocre deasupra carora au pasit. Le-au dominat in moduri diferite, dar le-au dominat pina la a le cere lucruri scolaresti (cazul Iliescu-Vacaroiu). Deruta istorica din CDR in mandatul 1996-2000 vine si din pornirile contradictorii ale lui Emil Constantinescu.
Coruptia desantata a guvernarii Adrian Nastase isi are originea si in mingiierile pe crestet, urmate de clipe de neputinta si indecizie ale lui Ion Iliescu. De fapt, de la Ceausescu incepind, Romania n-a cunoscut o perioada in care executivul sa fie contrat de o institutie puternica.
Si pe vremea Impuscatului, si dupa, premierii si ministrii s-au temut de presedintele Romaniei, caruia nu i-au iesit din vorba. Iar acesta, fiind de aceeasi origine politica, n-a jucat decit rolul tatucului blajin. Ion Iliescu n-a putut condamna coruptia din PSD pentru simplul motiv ca nu putea ingropa in puscarii un partid in care era obligat sa se intoarca.
Chiar felul caraghios in care Ion Iliescu isi ridica bratele inlantuite cu oameni pe care el ii acuza in particular de coruptie este dovada ca, pina acum, unitatea politica intre partidul aflat la putere si presedintele tarii este doar o enorma sursa de complicitati. Un mare capac politic peste un cazan de abuzuri si coruptie!
Un presedinte al Romaniei venit dintr-o alta grupare decit majoritatea parlamentara poate fi o mare sansa. Coabitarea, socotita pe aiurea o nenorocire, in Romania ar putea fi o solutie. Intre puterile democratice, mai ales in Balcani, adversitatea poate da chiar rezultate miraculoase.
