De cind Băsescu şi-a anunţat candidatura se vorbeşte de fişa postului de preşedinte. Se pare că preşedintele Romaniei trebuie să fie frumos. E drept că nici Ion Iliescu, nici Emil Constantinescu nu aduc deloc a Tom Cruise, dar poporul are dreptul să spere la mai bine.
Preşedintele Romaniei trebuie să fie mereu serios, să nu ridă, dar nici să nu plingă. Mai presus de toate, preşedintele Romaniei trebuie să fie un tip plicticos, trebuie să vorbească mult, foarte mult, la emisiuni ca In faţa naţiunii, dar să nu spună nimic.
Preşedintele Romaniei are voie să spună că există corupţie, dar doar aşa, la nivel general, conceptual-stratosferic. Preşedintele Romaniei nu trebuie să spună nume de corupţi pentru că naţiunea ar suferi un teribil şoc psihic aflind că are miniştri corupţi.
Cit priveşte relaţiile externe, preşedintele Romaniei trebuie să vorbească permanent de bine, să prezinte poporului doar partea luminoasă.
Preşedintele Franţei (il ştiţi, tipul ăla de o frumuseţe dezarmantă) poate să spună că ţările din Est ar fi trebuit să-şi ţină gura cind cu războiul din Irak, dar preşedintele Romaniei trebuie să fie doar reverenţios.
Cum spune Dan Ioan Popescu: „Noi nu trebuie să injurăm pentru a ieşi in evidenţă. Doar Băsescu şi ai lui fac asta! Noi nu trebuie să plingem in public pentru a părea umani. Doar Băsescu şi ai lui fac asta! Noi nu trebuie să jignim conducătorii ţărilor occidentale pentru a părea puternici.
Doar Băsescu şi ai lui pot face asemenea mizerii!” Domnul Popescu, atit de uman fără să plingă, are dreptate: pentru ei este de ajuns să plătească publicitate de la Distrigaz şi Termoelectrica pentru a părea puternici.
Tom Gallagher spune intr-un articol recent din Evenimentul zilei: „Din fericire, numărul politicienilor occidentali necorupţi şi democraţi il depăşeşte pe al celor care au fost orbiţi de putere.
Ei preferă interlocutori sinceri in locul unor ticăloşi elevaţi, bine imbrăcaţi, care prin vorbe dulci incearcă să pară altceva decit sint.
Bineinţeles, unii se vor lăsa seduşi de invitaţii la partide de vinătoare de urşi sau de petrecerea vacanţelor intr-o clădire superbă pe cheltuiala statului roman, dar majoritatea figurilor politice europene găsesc jenante aceste metode”. Ei bine, Dan Ioan Popescu ar avea faţă de preşedinte, Tom Gallagher nici pe departe.
Desigur, se ştie că a fost aici cancelarul Germaniei şi Romania plăteşte aberant un contract mamut de securizare a graniţelor.
A fost şi premierul Franţei şi Romania va plăti o autostradă construită in parteneriat public-privat in sistem original: statul dă terenul, francezii construiesc scump şi statul roman o va cumpăra ulterior. Anunţul că un demnitar străin vine in Romania incepe să aducă a veste proastă şi costisitoare.
Ar fi mai ieftin să nu mai vină, mai bine comunicăm prin e-mail. Dar aşa gindesc limitaţii fără gindire strategică, cei care nu comunică prin telefonul roşu cu Dumnezeul geopoliticii, cum face Mircea Geoană.
Genul de indivizi fără perspectivă care incurcă un asemenea geniu diplomatic cu intrebări de gen: cum ţi-ai economisit 200.000 de euro din salariul de bugetar? La o aşa cădere in trivialitate, domnul Geoană face feţe-feţe. E drept, nici cişcotaşii ăştia curioşi nu ar avea faţă de preşedinte.
Dacă nu aţi inţeles deja: Băsescu nu are faţă de preşedinte. Pe lingă asta este mitocan şi iepuraş. Neputindu-se lăuda cu chipu-i de Adonis, marinarul răspunde că nu iţi trebuie faţă ca să ajungi preşedinte, e destul să ai obraz. Orice s-ar spune despre el, cert e că are replică.
In schimb, aflăm brusc că PSD, fost PDSR, fost FDSN are cea mai europeană faţă dintre partidele romaneşti. Un ziar anonim din Italia publică un articol scris la Bucureşti unde se demonstrează pe larg această prostie.
Aşa cum Ceauşescu işi publica omagii in publicaţii de doi bani din vest, care erau apoi citate pe prima pagină din Scinteia. De altfel, ziarul italian respectiv este demult pe lista de distribuit sucuri şi fursecuri a ambasadei romane de la Roma, ceea ce arată că băieţii de la SIE au măcar continuitate.
Aşa au ajuns ziare de propagandă ca Naţional şi o emisiune altădată decentă devenită acum jenantată ca Observatorul de la Antena1 să spună că presa europeană deplinge soarta Romaniei, in pericol să iasă din Europa dacă vine opoziţia la putere.
Pentru Ion Iliescu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu şi toţi ceilalţi care se chinuiau inainte de 1996 să construiască o democraţie originală in Romania, trebuie să fie o experienţă interesantă.
Argumentele profesioniştilor italieni iubitori de fursecuri sint de genul: in 1996-2000 negocierile au fost in pericol să fie suspendate de mai multe ori. S-ar crede că aceste negocieri au inceput pe vremea lui Dej şi au tot continuat liniştite sub Ceauşescu şi Iliescu, pină cind incompetenţii lui Constantinescu le-au pus in pericol.
De fapt, negocierile cu UE au inceput in decembrie 1999, sub guvernul de dreapta care a indreptat Romania spre Vest. Cum spuneam, cred că e o experienţă ciudată să culegi roadele unei occidentalizări pe care altădată te chinuiai din răsputeri să o subminezi.
Cum se vede, feţele prezidenţiabililor se mai schimbă, dar năravurile ba.
