După ce in mod sistematic guvernele Romaniei se aflau in defensivă inainte de alegeri, PSD se laudă acum cu succesele guvernării sale şi lansează un nou tip de guvern: executivul mindru de sine, convins că ţara ii este datoare măcar cu un vot. De cealaltă parte, Alianţa D.

A merge intrutotul pe mina lui Traian Băsescu pentru a profita la maximum de popularitatea acestuia.

Campania lui Adrian Năstase stă sub sloganul „Faptele sint politica mea”. Reclamele sint inteligent plasate in ziare, pe mai multe pagini, umplind toată partea de jos intr-o serie cu teme diferite.

Astfel, omul află la o pagină că „Am reparat 1200 de şcoli in toată ţara”; la pagina următoare că „Am crescut cu 25% economia Romaniei”, citeşte in continuare ziarul, aproape că uitase de campanie şi, hop, aceeaşi reclamă pe pagina următoare, de data asta cu textul: „Am compensat cu 90% medicamentele pentru pensionari”.

In seria de reclame a Alianţei, un Traian Băsescu aproape milităros işi foloseşte imaginea de fost comandadant de navă pentru a ordona: „Să trăiţi bine!”. In dreapta imaginii, un ţăran prost imbrăcat, dar zimbăreţ, salută şi el şi răspunde „Să trăim bine!”.

Sloganuri suplimentare: „A venit şi vremea ţăranului roman” şi „Aşa DA dezvoltare rurală”. In partea de jos sint inserate promisiuni electorale adresate acestei categorii. In mod ciudat lipseşte ideea cea mai de seamă din programul electoral: rentele viagere pentru ţăranii bătrini care işi vind sau arendează terenurile.

In alte inserturi, acelaşi Băsescu ordonă poporului (să fie exploatat aici autoritarismul latent al populaţiei?) să trăiască bine, iar in postura de popor o pensionară cu un copil in braţe (tema protecţiei sociale) sau o fetiţă in uniformă (tema educaţiei).

Nivelul promisiunilor rămine destul de vag, iar cele mai bune dintre politicile propuse in programul de guvernare sint ignorate.

In cazul lui Adrian Năstase, mesajul nu se leagă aproape deloc de persoana candidatului, pare a se spune implicit: nu vă gindinţi acum dacă vă sint simpatic sau nu, gindiţi-vă doar ce am făcut pentru voi.

Ideea este destul de bună, un Adrian Năstase care a apărut atit de mult la televiziuni trebuie să fi enervat măcar odată chiar şi pe cel mai aprig fan al său. Se produce acum o adevărată mutaţie in ce priveşte mesajele electorale in Romania.

Nu doar că un partid işi asumă guvernarea, dar aceasta devine prilej de laudă.

Pentru prima dată, guvernul in funcţie este in plină ofensivă, iar bilanţul guvernării este armă electorală, nu doar prilej de veşnică defensivă.

Avantajele sint evidente: Adrian Năstase poate contra orice atac legindu-se de citeva idei de forţă. Ai patronat corupţia, ii va spune Băsescu. Am făcut şcoli pentru copii şi am dat medicamente bătrinilor, va spune Năstase.

Dar această strategie ascunde şi capcane: laudele de acolo pot intra in conflict flagrant cu realitatea de zi cu zi.

Un pensionar işi poate aminti că pe hirtie are dreptul la 90% preţ compensat, dar in fapt nu ajunge să cumpere, pentru că fondurile se termină in primele zile ale lunii, in realitate poate să vadă că şcoala de lingă casa sa face parte din cele citeva mii nereparate şi se poate gindi că totul este o minciună, in realitate nu

inţelege mare lucru din economia crescută cu 25% dacă el nu a fost printre beneficiarii acestei creşteri. In general, realitatea este mai complexă şi tocmai aici se poate bloca mesajul lui Năstase.

Dacă la Năstase contează mai degrabă mesajul, campania lui Băsescu pare a miza totul pe om. In inserturile sale publicitare, promisiunile sint scrise mărunt, trebuie să vrei să le citeşti, dacă ai chef şi ţii neapărat.

Dacă te uiţi superficial peste reclamă, singurul lucu care iţi rămine in minte este poza lui Băsescu care se salută cu diverşi. Multitudinea de sloganuri şi ipostaze, in general bine alese, arată că staful are ceva mai multă imaginaţie.

Suprinzător este că nici una dintre promisiunile forte din programul electoral, selectate ca atare in suplimentul Dilemei „Eu pentru ce votez?”, nu sint scoase in evidenţă prin campania lui Băsescu. In primul rind, cota unică de impozit nu este amintită. Această promisiune ar avea forţa de a duce la urne clasa de mijloc.

Uşor de mobilizat, bine informată şi avind tendinţa naturală de a vota cu opoziţia, clasa de mijloc este ignorată aici.

Nu ştiu ciţi dintre ţăranii şi pensionarii cărora li se adresează Băsescu citesc ziarele in care apar aceste reclame, cert este că sint citite mai degrabă de oamenii cu venituri bune (nu bogaţi) crunt loviţi la buzunare de retardarea ideologică a lui Ion Iliescu et comp.

Se pare că speriaţi de prostiile populiste inşirate de pesedişti cum că săracii ar avea de suferit şi bugetul s-ar duce de ripă, cei din Alianţa D.A. ignoră potenţialul electoral al acestei idei.

Se merge insă pe promisiuni generale, adresate celor devaforizaţi, unde opoziţia nu poate concura cu PSD, iar mesajele se cam trimit in eter dacă ne uităm la consumul media al acestor categorii.

Cei care plătesc pentru politicile poluliste nu doar că sint uitaţi, dar Năstase le promite că va continua cu populismele de pină acum, iar Băsescu că va veni cu altele noi.