Saptamina aceasta, serialul Evenimentul Zilei consacrat analizei critice a programelor electorale si a prezentarii ofertelor de guvernare incearca sa explice de ce politica externa a devenit o importanta miza electorala.

PSD: Politica de vitrina (anti)occidentala

Trecerea la discursul european nu a fost nici usoara, nici lina pentru liderii puterii. Politica externa autohtona a fost, pina la alegerile din 1996, lipsita de viziune, oscilind intre Est si Vest: la nivelul actiunilor, Romania a continuat relatiile privilegiate cu Moscova, in vreme ce, la nivelul declaratiilor, regimul Iliescu dorea apropierea de Occident.

Nu a existat insa o strategie de apropiere a Romaniei de Uniunea Europeana sau NATO in perioada primelor doua mandate Iliescu. Duplicitatea politicii externe a PDSR a tinut Romania intr-o zona gri, departe de NATO si UE.

Efuziunile pro-occidentale, insotite de actiuni antioccidentale, inclusiv prin incalcarea embargoului ONU impus Iugoslaviei, au convins in acea perioada statele euroatlantice ca liderii de la Bucuresti sint interesati doar de politica de vitrina, in care una spun si alta fac. (Sabina Fati)

Premierul Nastase incearca sa aiba un argument electoral.

Pina la alegeri, mai exact pe 24 noiembrie, guvernul PSD si-ar dori sa inchida negocierile cu Uniunea Europeana. Alianta D.A. nu vrea incheierea formala a acestora. “Dosarul electoral” surprinde si care este politica externa fata de Republica Moldova, Rusia si Ucraina.

Din programul Uniunii PSD+PUR

Romania este astazi membra NATO, iar acest moment a constituit pasul ferm catre noul statut al tarii noastre, contribuind major la recistigarea prestigiului tarii la nivel international. Aceasta inseamna ca perioada incertitudinilor s-a terminat pentru totdeauna, sintem azi membri ai comunitatii valorilor democratice occidentale.

Principalul obiectiv al politicii externe a Romaniei pentru perioda 2005-2008 este de a consolida influenta Romaniei pe plan international.

Romania isi propune sa aiba un rol major in procesele de stabilizare democratica de la frontiera de rasarit a tarii noastre si din regiunea Balcanilor. Romania va fi punctul de promovare a politicii europene pentru spatiile vecine Uniunii.

Transferarea experientei noastre de tranzitie catre vecinatatea noastra, in mod deosebit in Republica Moldova, ca o contributie nemijlocita a Romaniei la extinderea spatiului de securitate si prosperitate a Europei Unite.

Sprijinirea prezervarii identitatii nationale a romanilor de pretutindeni si consolidarea relatiilor acestora cu Romania.

Consolidarea relatiei transatlantice ca o contributie a Romaniei la intarirea parteneriatului UE-SUA, in vederea asigurarii stabilitatii si securitatii globale.

De ce se grabeste guvernul PSD sa incheie negocierile de aderare pe 24 noiembrie?

Posibile explicatii pentru neasteptatul cadou pe care vrea sa-l ofere Guenther Verheugen lui Adrian Nastase

Comisarul pentru extindere al Uniunii Europene, Guenther Verheugen, a facut un anunt-soc. El a spus ca Romania ar putea incheia negocierile de aderare cu patru zile inaintea alegerilor din Romania, pe 24 noiembrie. Anuntul a tulburat apele atit la Bucuresti, cit si la Bruxelles, Guenther Verheugen fiind acuzat ca se implica in campania electorala din Romania.

Conform unor surse din interiorul guvernului PSD, Adrian Nastase planuieste inca din vara sa anunte incheierea negocierilor in timpul campaniei electorale. Premierul ar crede ca acest lucru i-ar aduce un avantaj in competitia pentru Presedintia Romaniei.

Astfel, daca acest anunt se produce, Adrian Nastase ar putea fi favorizat in competitie, posturile de televiziune si de radio oferind doar punctul de vedere al guvernului. In timp ce tuturor celorlalti candidati li se interzice aparitia in emisiuni, altele decit cele electorale, guvernantii au acces la acestea daca fac anunturi care tin de guvernare.

Asa ca premierul s-ar putea lafai pe ecranele televizoarelor. Problema care se pune este cit de onesta e maniera de inchidere a negocierilor in campanie?

Varianta rezonabila: 14 decembrie

Romania mai are de inchis trei capitole: Mediu, Justitie si Afaceri Interne si Concurenta. La Concurenta, situatia este dificila. Practic, guvernul trebuie sa opreasca orice ajutoare de stat si reesalonari. Uniunea Europeana interzice subventiile, scutirile sau iertarile de datorii.

La SIDEX Galati, tratamentul favorizant de care se bucura intregul combinat din partea guvernului va trebui sa ia sfirsit. Vor avea loc si concedieri. Despre aceste masuri nepopulare, guvernul nu vrea sa spuna nimic, nu vrea sa explice opiniei publice ce inseamna inchiderea capitolului Concurenta.

Din informatiile noastre, si la capitolul Justitie si Afaceri Interne mai sint probleme ce privesc independenta magistratilor si garantii de anchetare a cazurilor de coruptie la nivel inalt.

Relatia cu Germania, prin Israel

Varianta rezonabila era inchiderea capitolelor pe 14 decembrie, cu ocazia reuniunii ministrilor de externe din statele membre ale UE. Numai ca la acea data ar fi trecut si turul al II-lea al alegerilor prezidentiale, programat pe 12 decembrie. Anuntul lui Guenther Verheugen pare, mai degraba, o initiativa personala, un hatir facut guvernului PSD.

Din informatiile noastre, este vorba despre o buna relatie pe care guvernul Nastase si-a facut-o cu Germania. Premierul Nastase a reusit sa-l atraga de partea cauzei Romaniei pe cancelarul Gerhard Schroeder, care l-ar fi impulsionat pe Guenther Verheugen intr-o directie pro-guvern PSD. Germania are, asadar, rolul principal in influentarea Comisiei Europene.

Premierul Nastase ar mai fi apasat pe un buton de sustinere, este vorba despre Israel, care e intr-o foarte buna relatie cu Germania. Presedintele Partidului Muncii din Israel, Shimon Peres, coleg de Internationala Socialista cu Adrian Nastase, si Gerhard Schroeder ar fi influentat relatia Germaniei cu Romania. Asa s-ar explica declaratiile lui Guenther Verheugen.

Opozitie in interiorul Comisiei Europene

Numai ca Uniunea Europeana are citeva reguli, care nu permit declaratii fara sa existe un argument. Or, Romania continua negocierile, iar devansarea incheierii lor ar fi o decizie politica, cu efect electoral.

Chiar daca premierul Nastase are anumite abilitati prin care sa-si atraga prieteni, ramine intrebarea fundamentala: daca problemele din ultimele capitole de negociere obliga la un timp mai mare de rezolvare, de ce trebuie grabit anuntul de incheiere a negocierilor?

“Domnul Verheugen este seful meu”

Guenther Verheugen are o opozitie in interiorul Comisiei. Antonio Vitorino, comisarul european pentru justitie si afaceri interne, nu impartaseste optimismul lui Verheugen ca se pot parcurge si discuta toate cele 300 de pagini din capitol si cele alte mii de pagini din anexa. Si in Parlamentul European exista destula prudenta.

Chris Davies, membru in conducerea grupului liberal-democrat, a afirmat la BBC ca Romania nu poate incheia negocierile in acest an din cauza numeroaselor probleme pe care le mai are guvernul de rezolvat.

Interesant este si raspunsul mai mult decit diplomatic al lui Jonathan Scheele, ambasadorul Uniunii Europene la Bucuresti care, intrebat fiind daca impartaseste optimismul domnului Verheugen, a raspuns la BBC: “Domnul Verheugen este seful meu, deci el are viziunea politica de ansamblu si e cel mai bine plasat sa stie ce e posibil”.

--------------------------------------------------------------------------------

"Ideea ca s'ar putea semnala din partea Comisiei Europene incheierea negocierilor pe 24 noiembrie este pur si simplu revoltatoare." (Charles Davies, grupul liberal din Parlamentul Europei)

--------------------------------------------------------------------------------

Trebuie sa ne intrebam si cit slujeste de fapt guvernului PSD acest artificiu pe care Adrian Nastase l-a pus la cale, sustinut de Guenther Verheugen? Vor fi impresionati taranii sau locuitorii din tirgurile prafuite ale Romaniei de incheierea negocierilor in campanie? Aici opozitia ar trebui sa aiba un rol si sa pregateasca o strategie de contracarare a acestor miscari din PSD.

Pina la urma, incheierea negocierilor va insemna si o alta abordare fata de munca: nu pomeni sociale si electorale, care mentin dependenta fata de stat, ci locuri de munca, unde performanta sa fie apreciata si platita la justa valoare.

In 1990, Romania este ultima tara care se retrage din Pactul de la Varsovia, continuind sa propuna solutii de restructurare a Pactului chiar si dupa reuniunea la nivel inalt NATO de la Londra (iulie 1990), care s-a incheiat printr-o declaratie in care membrii Aliantei Nord-Atlantice afirmau necesitatea transformarii NATO si cooperarii cu statele central si est-europene.

Confruntarile interetnice, mineriadele, discursul etatist, de descurajare a investitorilor, au condus, in cele din urma, la izolarea Romaniei pe plan extern.

In iulie 1990, cind Comunitatea Europeana a decis extinderea programului PHARE de la Polonia si Ungaria spre Cehoslovacia, Bulgaria si Iugoslavia, oficialii europeni au exclus din start Romania, pe motiv ca nu este angajata pe drumul construirii statului de drept, exemplificind cu represiunile violente care au avut loc la Bucuresti si Tirgu-Mures.

In perioada in care Romania incepea sa fie evitata de cancelariile europene, Ion Iliescu era seful statului, iar Adrian Nastase ministru de externe. Politica dusa de partidul celor doi a intirziat integrarea Romaniei in NATO cu cel putin patru ani, socotind ca Cehia, Ungaria si Polonia au fost invitate sa faca parte din Alianta in 1997, fata de Romania, in 2002.

Dilemele lui Nastase si ale lui Iliescu

Pentru ca lucrurile sa fie clare in ceea ce priveste strategia de politica externa a Romaniei, Adrian Nastase parafeaza, in calitate de ministru de externe, in primavara anului 1991, un tratat bilateral cu URSS, semnat apoi si la nivel de presedinti intre Ion Iliescu si Mihail Gorbaciov.

Documentul continea un articol in care cele doua state isi luau angajamentul de a nu participa la grupari sau aliante ce ar putea fi considerate ostile de una dintre parti. In acel moment, Bucurestiul a dat un semnal cit se poate de clar asupra directiei alese.

Liderii puterii actuale fie nu au avut viziunea necesara, fie erau inca prizonieri ai vechiului sistem, de care nu s-au putut rupe definitiv nici in perioada guvernarii 1992-1996.

Cei doi nu si-au asumat, la inceputul anilor '90, nici una dintre directiile cu care cochetau, fiindca la citeva luni de la parafarea tratatului cu URSS Adrian Nastase declara: “Romania este plasata intre cele mai fierbinti doua zone ale Europei si de aceea isi indreapta catre NATO multe dintre sperantele sale privind securitatea”.

PDSR - diplomatia duplicitara

In 1993, cind Romania reuseste sa semneze acordul de asociere la UE, presedintele Iliescu tine sa precizeze ca “Uniunea are o anumita vina in raminerea noastra in urma”.

Diplomatia de la Bucuresti a continuat, de fapt, si in perioada guvernarii Vacaroiu, sa improvizeze declaratii pro-NATO, dar in acelasi timp sa balanseze spre Est: “Singurii buni vecini ai Romaniei sint Iugoslavia si Marea Neagra”, declara, in mai 1996, Ion Iliescu, parafrazindu-l pe Titulescu, dupa semnarea tratatului romano-iugoslav.

Ion Iliescu nu se sfia sa se afiseze cu Slobodan Milosevici, presedintele nationalist al Iugoslaviei, care a fost judecat, nu de mult, de Tribunalul International de la Haga, pentru crime de razboi.

Guvernul Vacaroiu a avut relatii speciale cu Iugoslavia in perioada razboiului din Bosnia, chiar atunci cind ONU impusese embargoul asupra Iugoslaviei.

Liderii PDSR-ului de la vremea respectiva aveau un dialog festivist cu NATO, incercind in acelasi timp sa regleze relatiile cu Moscova, pe aceleasi criterii ca in 1991.

Ministrul de externe, Teodor Melescanu, acum prim-vicepresedinte PNL, a tergiversat ani in sir semnarea tratatului cu Ungaria, desi pentru intrarea tarii in rindul statelor aspirante la NATO si UE era necesara incheierea tratatelor cu vecinii. Practic, PDSR nu voia sa acorde minoritatii maghiare drepturile stipulate in Recomandarea 1.201 a Consiliului Europei.

PDSR - partid de opozitie antioccidental In anii de opozitie 1997-2000, PDSR si-a intarit pozitiile antioccidentale exprimate cind era la putere. In 1998, Adrian Nastase inca mai pleda impotriva NATO, care intervenise in conflictul din Kosovo: “Dupa parerea mea, sirbii nu vor putea accepta pierderea provinciei Kosovo. (...

) Sirbii sint pregatiti sa arunce in aer toata zona daca lucrurile vor fi fortate. (...) Am impresia ca NATO are interesul sa-si testeze diferite strategii si abordari”. Premierul Nastase, pentru a-si argumenta pozitia anti-NATO, mai spunea, in 1998: “Ceea ce nu inteleg actualii guvernanti este ca acelasi scenariu folosit in Kosovo poate fi folosit si in Romania”.

Ion Iliescu declara, la rindul sau, ca “este deosebit de grav faptul ca NATO a folosit forta fara acordul Consiliului de Securitate ONU”.

--------------------------------------------------------------------------------

Incheierea negocierilor cu Uniunea Europeana infierbinta spiritele la Bucuresti. PSD vrea sa faca anuntul in plina campanie elctorala. Oficialii europeni si reprezentanti ai Aliantei D.A. spun ca guvernul Nastase primeste un cadou electoral de la comisarul european pentru extindere.

--------------------------------------------------------------------------------

Americanii au prioritate in viziunea Aliantei D.A.

Alianta PNL-PD are o viziune coerenta asupra politicii externe pe care o va promova in cazul cistigarii alegerilor. Pina cind Europa va fi capabila sa vorbeasca pe o singura voce in politica externa, Romania va acorda prioritate parteneriatului strategic pe care administratia Constantinescu l-a stabilit cu Statele Unite.(Gelu Trandafir)

Din programul Aliantei PNL-PD

Respectarea angajamentelor asumate fata de Uniunea Europeana, astfel incit 2007 sa reprezinte anul integrarii europene.

Accentuarea procesului de europenizare a Romaniei prin: fundamentarea politicilor publice pe principiile si orientarile formulate in documentele UE, cresterea capacitatii institutionale a administratiei publice, redefinirea atributiilor autoritatilor publice.

Obiectivul strategic postaderare al Romaniei este participarea la constructia europeana.

Pastrarea unei relatii privilegiate cu SUA.

Eficienta participarii Romaniei la decizia europeana este conditionata de profesionalizarea actului politic. Oamenii politici romani, membri ai Parlamentului European, vor trebui sa-si asume responsabilitatea de a deveni promotori ai intersului national si ai identitatii nationale.

Reducerea costurilor integrarii europene, nu numai prin gestionarea eficienta si transparenta a fondurilor interne si externe, dar si prin preluarea corecta a prevederilor din acquis-ul comunitar si prin diminuarea birocratiei si a coruptiei din sistemele de alocare a fondurilor.

Trecerea Romaniei la etapa europenizarii reprezinta, de fapt, a doua modernizare a Romaniei, dupa cea nedefinitivata desfasurata pina in preajma celui de-al doilea razboi mondial.

Politica de aparare nationala va avea ca obiectiv apararea si promovarea intereselor vitale ale Romaniei, precum si participarea activa a tarii noastre la asigurarea securitatii zonelor de interes NATO, UE si SUA.

Participarea la elaborarea si adoptarea deciziilor strategice in cadrul NATO si indeplinirea angajamentelor asumate in calitate de aliat. l Romania va participa la misiunile organizate sub egida UE si NATO care au drept scop realizarea pacii si stabilitatii in Balcani si in zona Marii Negre.

Viziunea privind politica externa a Aliantei a fost rezumata la inceputul lui noiembrie de candidatul la presedintie, Traian Basescu, in termeni foarte simpli, cu ocazia unei reuniuni a oamenilor de afaceri din Camera de comert americana din Romania: “Cit timp statele din Uniunea Europeana vor fi separate in chestiuni de politica externa, Romania va fi principalul partener al Statelor Unite.

Cind Uniunea va avea o singura politica externa, cind aceasta decizie va fi luata, vom deveni buni membri ai UE si in materie de politica externa. Dar nimeni nu ne poate cere sa alegem intre Germania si Franta, pe de o parte, Italia si Spania, pe de alta parte, si Washington pe alta parte. Avem o singura directie.

Sa tinem in politica noastra externa parteneriatul strategic cu Statele Unite”, a spus Traian Basescu.

El a intarit aceasta idee cu ocazia intilnirii televizate a candidatilor la presedintie desfasurata vinerea trecuta la PRO TV. In fata unui Adrian Nastase care declara ca alegerea intre SUA si UE ar fi “o falsa problema”, Traian Basescu a reamintit mersul sinuos al politicii externe romAnesti sub guvernarea PSD: “Romania a avut comportamentul unei tari care dorea sa cistige bunavointa.

In faza initiala a dat satisfactie pozitiei SUA, in cazul tratatului de extradare, in faza a doua nu a mai ratificat ce a semnat si a dat satisfactie tarilor europene”. In numele Aliantei PNL-PD Traian Basescu a vorbit despre “o politica externa de cistigare a respectului, nu de cistigare a bunavointei.

{i acest lucru se poate face, a continuat Basescu, consolidind parteneriatul strategic cu SUA (...) si cu un extrem de puternic parteneriat economic cu Uniunea Europeana (...) In momentul in care Uniunea Europeana va avea o politica externa unica, avem obligatia sa fim buni europeni.”

--------------------------------------------------------------------------------

"Sint convins ca un Basescu deschis si hotarit sa nu lase de la el pe parcursul negocierilor ar fi putut obtine termeni mult mai buni pentru Romania. Mai mult, ar fi castigat respectul gazdelor sale sustinandu-si cauza cu perseverenta.

In discutiile particulare, multi oficiali europeni marturisesc ca sunt ingroziti de indolenta manifestata de PSD in protejarea intereelor economice ale Romaniei" (Tom Gallagher, politolog, Marea Britanie)

--------------------------------------------------------------------------------

Alianta, fata in fata cu Uniunea PSD+Verheugen

Asadar, in viziunea Aliantei D.A., PNL-PD, expusa de Traian Basescu, parteneriatul cu Statele Unite, o putere predictibila, care vorbeste pe o singura voce, cea a presedintelui american, va fi urmarit cu atentie si va avea cistig de cauza in situatiile in care statele europene se vor ciondani.

Aceasta viziune presupune insa o politica interna si bune rezultate economice, astfel incit viitorul guvern sa nu mai fie nevoit sa se caciuleasca si sa obtina favoruri de la SUA sau de alte puteri europene, in schimbul acordarii unor contracte fara licitatie.

De la debutul campaniei electorale, PSD-ul l-a acuzat pe Basescu de sovinism, de iresponsabilitate, de compromiterea relatiilor cu tarile europene, dupa ce candidatul Aliantei a protestat fata de acordarea fara licitatie a unor contracte semnate cu ocazia vizitei unor lideri occidentali, precum Gerhard Schroeder sau Jean Pierre Raffarin.

Analistii de politica externa (si chiar Traian Basescu) subliniaza insa ca o data investit in functie, discursul de campanie al candidatului se schimba: “Toata lumea democratica civilizata cunoaste aceasta cutuma si o accepta.

Sigur, indata ce primeste investitura, discursul fostului candidat victorios se schimba si intervin rigorile diplomatice ale discursului politic”, scria pe 30 octombrie in EvZ profesorul de relatii internationale Valentin Stan, in articolul ““Teroristul” Clinton si “Iepurasul” Basescu”.

Britanicul Tom Gallagher, profesor la Universitatea din Bradford, spunea si el intr-o analiza “Sinceritatea, nu duplicitatea va asigura viitorul european al Romaniei”, publicata pe 1 noiembrie de EvZ, ca “Prevad ca va exista un suspin de usurare in capitalele occidentale in cazul in care Basescu va cistiga cursa prezidentiala impotriva lui Nastase.

Nu va fi mentionat limbajul sau dur fata de premierul francez Raffarin. Acesta va fi considerat o expresie normala a ceea ce se intimpla in orice campanie electorala, nu doar in Romania; si daca, dupa cum a spus recent Tariceanu, contractele cu costuri nejustificate vor trebui renegociate, e foarte probabil ca acest lucru sa fie acceptat cu bunavointa de tarile importante ale Uniunii Europene (..

.

) E bine ca un politician romAn sa le reaminteasca lui Schroeder, Raffarin si Blair sa isi conduca negocierile in functie de standarde nationale potrivite atunci cind este vorba de Romania”. Poate ca Tom Gallagher era prea optimist in ceea ce priveste reactia oficialilor europeni cind afirma aceste lucruri, la inceputul lunii noiembrie.

La citeva zile dupa declaratiile lui Tariceanu si Basescu privind posibila renegociere a contractelor acordate fara licitatie, comisarul Verheugen facea un cadou electoral fara precedent premierului Nastase, prins in corzi de ofensiva lui Basescu.

Pe 5 noiembrie, spre stupefactia multor functionari europeni cunoscatori ai problemelor Romaniei, Verheugen anunta posibila incheiere a negocierilor cu Bucurestiul cu doar patru zile inaintea alegerilor generale si le dadea sarcina birocratilor europeni sa munceasca zi si noapte si peste weekend daca este nevoie pentru ca promisiunea sa se indeplineasca.

--------------------------------------------------------------------------------

De ce nu convinge pe nimeni dragostea subita de evrei a senatorului Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor este la a patra experienta electorala in calitate de candidat la Presedintia Romaniei. Momentul sau de glorie pare sa fi fost anul 2000, cind a intrat in turul al doilea al alegerilor. Dupa patru ani, discursul sau nu mai aduce nimic nou. Am putea spune ca, dimpotriva, descoperim un limbaj sleit si obosit. Partidul Romania Mare traieste din inertia succesului din 2000.

Numai ca alegerile locale au redus dimensiunea partidului la sase-sapte procente. Iar in unele situatii, la alegerile pentru constituirea Consiliilor Judetene, PRM s-a aliat cu PSD si PUR, ceea ce i-a anulat imaginea de partid de opozitie. (Ovidiu Simonca)

--------------------------------------------------------------------------------

PRM si Corneliu Vadim Tudor par sa-si fi epluizat discursul. Temele de campanie nu mai aduc nimic nou

--------------------------------------------------------------------------------

La inceputul anului 2004, Vadim Tudor face o mutare neasteptata. El isi cere iertare de la evrei. Intr-o scrisoare adresata lui Eyal Arad, Vadim Tudor spune ca “a fost o greseala ca am negat Holocaustul din Romania, care a avut loc in 1941 si 1944, sub regimul Antonescu. Admit faptul ca guvernul romAn condus de Antonescu a fost responsabil de uciderea a aproximativ 400.000 de evrei”.

Gestul sau este privit cu destula raceala si cu scepticism. Analisti politici dintre cei mai prestigiosi spun ca “schimbarea la fata” a lui Vadim Tudor are un scop electoral. Se avanseaza ideea ca senatorul incearca sa-si schimbe imaginea pentru a fi posibila o coalitie PSD-PRM dupa alegeri.

Dupa acea scrisoare, liderii PSD incep sa fie mai putin preocupati de activitatea lui Vadim, nemaifiind atit de fermi in a condamna limbajul presedintelui PRM.

Retinere si raceala

Interesant este ca dorinta lui Vadim Tudor de a se impaca, odata pentru totdeauna, cu evreii, este tratata cu suficienta retinere si cu raceala din partea organizatiilor evreiesti din Israel. Concluzia analizelor este ca Vadim Tudor nu este credibil.

Acest punct de vedere este sustinut si de ambasadoarea Israelului in Romania, Rodica Radian-Gordon, care, intr-un interviu acordat revistei “22”, spune: “Sint foarte multi romani cu care am discutat chestiunea asta si ei insisi nu au incredere in C.V. Tudor.

Romanii nu au incredere ca Vadim s-a schimbat si ca a devenit filosemit si cred ca nu e de ajuns ca pe o asemenea tema sa faca doar declaratii. Trebuie urmarit si vazut pe timp mai lung daca e sincer sau nu.

Vadim a facut declaratii si gesturi foarte spectaculoase, insa nu stiu daca exista intr-adevar o substanta serioasa in spatele acestor gesturi si sint sigura ca trebuie asteptat un timp mai lung ca sa ne pronuntam referitor la schimbarea lui Vadim. Sigur e greu de crezut ca s-a schimbat exact inaintea alegerilor”. (revista “22”, nr. 733, 23-29 martie 2004).

Vadim promite ca o sectiune speciala dedicata antisemitismului va fi incorporata in platforma oficiala a PRM. Astazi, cind programul politic pentru alegeri a fost publicat, lipsesc referirile la condamnarea antisemitismului.

Sigur, ni s-ar putea replica ca Vadim n-a incetat sa condamne antisemitismul, dar programul politic pe care l-a prezentat in alegeri nu contine o referire explicita la condamnarea antisemitismului.

“Presedintele crestin” cu relatii in Securitate

Senatorul Vadim Tudor nu a revenit, in nici un moment, la afirmatiile facute in urma cu opt-noua ani. Revista “Romania Mare “a publicat, negru pe alb, numeroase atacuri antisemite. Unde a gresit Vadim Tudor n-am aflat niciodata.

De ce au fost publicate astfel de rinduri? “Popoarele nu mai suporta ca, la adapostul cacealmalelor cu democratia si izolarea si embargoul, o mina de evrei sa controleze finantele, industria, presa si Politica Planetei (revista “Romania Mare”, 19 aprilie 1996).

“Doar n-o fi blestemata Planeta asta: citeva milioane de evrei sa terorizeze si sa jefuiasca 6 miliarde de oameni!” (revista “Romania Mare”, 8 ianuarie 1999). Pentru aceste rinduri, care oricind pot fi fapte penale, publicatia “Romania Mare” nu a patit nimic. Nici Vadim Tudor, care se considera acum un mare iubitor de evrei, nu le-a negat vreodata.

Evolutia lui Vadim Tudor nu se bucura de credibilitate nici la nivelul diplomatiei americane. “Ambasada SUA, ca reprezentanta a Guvernului Statelor Unite, nu poate avea nici un fel de relatii de colaborare cu partide extremiste, aplicind cu fermitate politica Statelor Unite de condamnare a partidelor politice extremiste”, scrie Thomas L.

Delare, adjunct al Sefului de Misiune, care considera ca nu mai poate continua o colaborare cu BNS din cauza “aliantei recent incheiate cu PRM”. Imediat incep atacurile gazduite de ziarul “Tricolorul”, cotidian al PRM. Thomas L. Delare este prezentat cu poza, explicatia fiind “un komisar bolsevic, deghizat in diplomat: Thomas L.

Delare”, la care se adauga o alta expresie jignitoare: “figura de tircovnic pedofil”. Vadim Tudor se prezinta acum, in campanie, “un presedinte crestin”. Citeste din Biblie, spune “Tatal Nostru” in finalul dezbaterilor televizate. Problema este ca un “presedinte crestin” nu putea sa colaboreze cu sistemul comunist.

Pentru laudele desantate adresate lui Nicolae Ceausescu, pentru odele inchinate Elenei Ceausescu, Vadim Tudor nu si-a cerut niciodata iertare. Nu si-a cerut niciodata iertare de la sutele de intelectuali romani care au fost terfeliti in fosta revista “Saptamina” si in “Romania Mare”.

Mircea Dinescu l-a dat in judecata pentru fals si uz de fals

Incercarea CNSAS de a arata ca a fost un zelos colaborator al Securitatii a fost negata cu vehementa de Vadim Tudor. Pina la punctul in care revista “Romania Mare” a publicat un asa-zis document despre colaborarea cu Securitatea a lui Mircea Dinescu. “Documentul” s-a dovedit un fals grosolan.

Conducerea SRI a negat autenticitatea acestuia, desi purta stampila institutiei, iar Mircea Dinescu l-a dat in judecata pe Vadim Tudor pentru fals si uz de fals. In aceste conditii, iarasi ne putem intreba ce fel de presedinte “crestin” este Vadim Tudor, daca se preteaza la aceste dubioase atacuri. O posibila explicatie a dat-o Mircea Dinescu.

El a spus ca, in acest moment, Vadim Tudor este “isterizat ca un porc mistret pentru ca apare si dosarul lui in presa, dupa ce ani buni a umplut presa cu tot felul de extrase din dosarele de Securitate ale celor pe care ii considera adversarii sai de orice fel”.

Tacerea lui Gheorghe Buzatu

Sa revenim la documentele Partidului Romania Mare si la activitatea membrilor sai. In PRM exista un istoric, Gheorghe Buzatu, care neaga Holocaustul si este unul dintre conducatorii Fundatiei “Maresalul Ion Antonescu”. Gheorghe Buzatu nu si-a urmat liderul si nu a facut declaratii publice de delimitare de politica antievreiasca a lui Ion Antonescu.

Asta ar fi insemnat sa-si nege propriile carti, care emana o singura idee: preamarirea lui Ion Antonescu, considerat de istoricul Buzatu un erou national. Pentru a-si ascunde trecutul, PRM are un program politic in care abunda locurile comune, frazele bombastice, se amesteca idei. Dar totul nu e decit un ambalaj lipsit de continut.

Iata un exemplu din programul de guvernare al PRM: “Obiectivul fundamental al Partidului Romania Mare pe termen mediu si lung este dezvoltarea durabila a Romaniei si crearea unei societati moderne, capabila sa se integreze in structurile euroatlantice, in conditii de promovare a Demnitatii Nationale, de stabilitate si eficacitate economica si financiara.

Pentru infaptuirea acestui obiectiv, Partidul Romania Mare va mobiliza toate resursele materiale, financiare, umane si de management disponibile, actionind sistematic pentru exploatarea lor in conditii de eficienta sustinuta”.

“Mitocanul suprem”

Doctrina este absenta, nu stim daca PRM se considera de dreapta sau de stinga, se vorbeste despre un “capitalism popular”. Toate incercarile de a cauta un tipar ideologic pentru Vadim sint sortite esecului.

Senatorul PRM are o singura doctrina: sa-i atace pe toti cei care il contesta, pe toti cei care ii reamintesc ca a fost un laudator si un sustinator al regimului Ceausescu, pe toti cei care il considera unul dintre cei vinovati ca au dus viata politica spre calomnie si vulgaritate.

Intr-un interviu publicat in revista “Contrafort”, care apare la Chisinau, Monica Lovinescu spunea despre Vadim: “Un curtean la curtea lui Ceausescu. Face din nationalism sovinism, rasism, antisemitism, un fel de mitocan suprem. Cind spun mitocan, nu spun mahalagiu”. (Monica Lovinescu, revista “Contrafort”, aprilie 2002). E foarte posibil ca PSD sa ia in calcul o colaborare postelectorala cu PRM.

E foarte posibil ca si PRM sa rivneasca la “strugurii acri” ai guvernarii. In ultimele luari de pozitii, PRM vorbeste despre mafie, dar tonul pare sa se fi inmuiat. Nu mai aduce exemple concrete de guvernanti. PRM este un partid care si-a epuizat discursul.

Rafuiala a fost cuvintul de ordine

Deja Vadim pare un batrinel care bombane prin parcuri. Imaginea sa de tribun care face ordine s-a erodat. Nici modul de a se prezenta, netuns, cu parul vilvoi, nu inspira incredere. In dezbateri vorbeste prea mult, nu stie sa-si dozeze discursul si, ceea ce pare mai grav, nu are solutii.

E un discurs ce pare dur, dar unui candidat la presedintie i se cer si solutii, explicatii, planuri care pot fi puse in aplicare. Vadim Tudor promite, miraculos, “eradicarea mafiei si confiscarea averilor ilicite in 48 de ore”. E prima masura din programul sau electoral.

Cine poate crede, intr-un stat de drept, ca pedepsirea poate dura doar 48 de ore? Cine este naivul care crede ca aceasta solutie poate fi si aplicata, poate da rezultate?

Cit a fost in opozitie, in ultimii patru ani, PRM nu a dat masura unui partid care critica intemeiat. Discursul a fost presarat cu invective, acuze, cu momente in care a cautat bunavointa presedintelui Iliescu. Uneori le-a mai si nimerit. Insa oricite gesturi critice ar fi facut, acestea au trecut pe planul al doilea din cauza temperamentului oscilant al liderului PRM.

Corneliu Vadim Tudor a spus din cind in cind adevarul despre guvernanti, dar totul a fost amestecat cu documente contrafacute, vorbe de ocara, afirmatii hazardate, injurii si calomnii. Rafuiala a fost cuvintul de ordine. Din acest motiv si “cruciada anticoruptie” pe care vrea sa o declanseze liderul PRM pare o furtuna intr-un pahar de vorbe. Nu e credibil, aceasta este marea problema.

Iar lauda de sine - ca va fi “primul presedinte crestin”, ca va “distruge coruptia”, ca “are o misiune sfinta pentru poporul sau” - ii dauneaza. Omul providential care se crede nu este decit o simpla imagine pe care vrea sa o vinda celorlalti. Insa faptele il arata gata sa faca plecaciuni in fata oricui i-ar cultiva cultul personalitatii.

Pentru a fi mereu in fata, uita deseori de regulile democratiei, iar dorinta sa de a domina l-a dus spre tarimuri periculoase, unde a dezvoltat antisemitismul si extremismul, adica s-a crezut mai presus de lege. A avut si are credinta ca lui i se permit orice jignire si neadevar.

--------------------------------------------------------------------------------

Cum isi indeplineste Romania angajamentele economice fata de FMI si Banca Mondiala? Vor accepta cele doua institutii promisiunile guvernului de suplimentare in mod generos a ajutoarelor sociale? Analistii economici Matei Paun si Constantin Rudnitchi analizeaza, pentru “Evenimentul zilei”, politica externa in domeniul economic.

Matei Paun, analist economic: “Guvernul nu poate dubla salariile”

Cum credeti ca vad organismele internationale, precum Banca Mondiala sau Fondul Monetar International, promisiunile de ajutorare sociala ale guvernului Nastase?

Cit timp Guvernul Romaniei se incadreaza intr-un deficit bugetar mic, asa cum este acum, nu cred ca vom avea probleme. Anul acesta, daca nu ma insel, este in jur de 1,6. S-a promis ca anul viitor sa fie in jur de 1,5. Si acestea reprezinta niveluri foarte reduse. Si cit timp continuam sa ne incadram in acesti parametri nu anticipez probleme.

Dar cum vi se pare promisiunea ca, in conditiile in care PSD-ul ar cistiga alegerile, sa dubleze salariile?

In primul rind, guvernul nu are cum sa dubleze salariile efectiv. Pirghiile pe care le are la dispozitie sint cele fiscale si pirghiile legate de reglementari. Din momentul in care economia privata reprezinta circa 70% din PIB, guvernul nu poate sa promita ca dubleaza salariile. Eventual numai in sectorul bugetar, dar asta ar duce la o catastrofa in ceea ce priveste eficienta sectorului public.

In acest an, Fundatia Heritage a publicat un raport despre libertatea economica, iar Romania s-a situat pe o pozitie codasa. De ce credeti ca s-a intimplat acest lucru?

Fiindca avem o interventie a statului in economie destul de ridicata, avem o legislatie stufoasa si, care nu este in mod deosebit prietenoasa pentru antreprenori si pentru investitori. Avem de asemenea o politica fiscala care nu este suficient de competitiva si adaptata la realitatile regionale.

Multe tari vecine au deja o politica fiscala redusa, au simplificat foarte mult din legislatia respectiva. Noi nu am facut acest lucru inca. Si, de asemenea, avem un sistem juridic care nu si-a gasit independenta, nu avem un sistem care sa faca fata nevoilor economiei in care traim.

Am avut de 15 ani, cu rare exceptii, prin '97-'98, o politica graduala de reforma si am evitat o politica de reforma mai agresiva, de soc.

Credeti ca se va schimba ceva in viitorii patru ani?

Depinde de cine vine la putere si de politica pe care o aplica. Daca putem invata din trecut nu ar mai trebui sa continuam asa. Dar, in acelasi timp, totusi mi-e greu sa cred ca dupa 15 ani se va schimba ceva acum, atit de repede. (Emilia Manea)

--------------------------------------------------------------------------------

Constantin Rudnitchi, analist economic: “FMI si Banca Mondiala stiu ca unele promisiuni nu se vor aplica”

Cum credeti ca privesc organismele internationale, precum FMI sau Banca Mondiala, promisiunile de ajutorare sociala ale guvernului Nastase?

Am ajuns intr-o alta relatie cu FMI-ul si Banca Mondiala. Din punct de vedere al programelor electorale se gindesc si ei, ca si noi, cei care avem capul pe umeri, ca, dincolo de variantele electorale, unele masuri nu se vor aplica, cele exagerate, ca este doar campanie electorala.

FMI intervine doar in momentul in care chiar se incearca aplicarea unei masuri de tipul acesta, fie ca este sociala sau care influenteaza deficitul bugetar. In urma cu aproape sapte-zece ani, FMI si Banca Mondiala aveau niste luari de pozitie mult mai transante vizavi de unele masuri sociale care se luau in Romania sau care incurcau bugetul.

Acum, FMI este mai retinut, pentru ca acum se uita la cifrele mari, daca Romania se incadreaza in acel deficit bugetar, daca pastreaza o proportie rezonabila a deficitului comercial, daca indicatorii bugetari arata corect.

Sint probleme din punctul de vedere al politicilor sociale?

Nu cred ca guvernul a gasit solutiile cele mai bune. S-au dat tot felul de subventii, ajutoare, ajutoare. As da un exemplu: se platesc niste ajutoare sociale de la primarie in contul carora sa se presteze citeva ore de munca, pe care nu le presteaza nimeni. Cred ca trebuie schimbata mentalitatea ca trebuie sa ma ajute statul, si atunci e o descurajare de a-i pune pe oameni la munca.

Si aceeasi situatie se intimpla si la intreprinderi, care se gindesc ca le ajuta statul, le sterg datoriile.

Ce credeti ca ar trebui facut in situatia data?

Cred ca acesti bani ar trebui sa fie dati cu mai multa chibzuinta si mai multa minte. Acesti bani ar trebui sa mearga mai mult catre intreprinderile care angajeaza diverse categorii defavorizate, tineri, someri. Sa scuteasca niste companii de impozite, creind locuri de munca si mai putin catre a da bani pur si simplu.

Care credeti ca este, in aceste conditii, miza acestor alegeri?

Miza alegerilor este legata de cit de corect se va gestiona banul public. Este foarte important deoarece am avut exemple in ultimii ani de gestionare incorecta. Pentru ca banul public s-a cheltuit in interesul unor prieteni de partid, si atunci miza alegerilor este cine va guverna banul public, in folosul cui si cu cit discernamint, si cu cita corectitudine. (E.M.)

--------------------------------------------------------------------------------

Parteneriatul cu SUA depinde de starea democratiei din Romania

“Romania este unul dintre cei mai apropiati aliati ai Statelor Unite si, indiferent cine cistiga alegerile in SUA si in Romania, credinta noastra este ca parteneriatul strategic va continua fara sovaire”, declara la Bucuresti, cu citeva saptamini inaintea alegerilor americane, Elisabeth Jones, asistentul secretarului de stat Colin Powell pentru Europa si Eurasia.(Gelu Trandafir)

Cu exceptia Partidului Romania Mare, considerat extremist de americani, toate celelalte partide importante romanesti pot continua parteneriatul strategic Romania - SUA incheiat in timpul administratiei Constantinescu. Dar amploarea acestui parteneriat va depinde de profunzimea democratiei romanesti.

Noul ambasador american la Bucuresti, Jack Dyer Crouch, a subliniat ca pozitia strategica a Romaniei si interesul american pentru stabilirea unor baze militare in zona nu vor face ca Washingtonul sa inchida ochii la ce se petrece in Romania. “Profunzimea parteneriatului nostru va fi limitata de profunzimea democratiei de aici, din Romania. Deci cele doua (n.r.

- parteneriatul strategic si democratia romaneasca) merg mina in mina. Fara institutii democratice puternice, sprijinul american este limitat”, a declarat ambasadorul american la Bucuresti, luna trecuta, cu ocazia primului sau discurs public in Romania. Or, tocmai la acest capitol actuala guvernare sta prost.

Libertatile democratice au suferit un recul dupa revenirea fostilor comunisti la putere, in urma cu patru ani. Derapajele autoritare ale guvernului si partidului lui Adrian Nastase au fost permanent in atentia Statelor Unite. In primul rind, Departamentul de Stat a sesizat si urmareste cu multa atentie atentatele la libertatea presei produse in ultimii ani.

A fost si va fi monitorizata indeaproape situatia libertatii religioase, in particular a cultelor minoritare, si restituirea catre acestea a bunurilor confiscate de comunisti, mai ales ca sub guvernarea PSD nu au fost inregistrate progrese privind rezolvarea problemei restituirii bisericilor greco-catolice.

Dar principalul motiv de ingrijorare, care poate aduce atingere parteneriatului romano-american, este coruptia din Romania, mai ales coruptia la nivel inalt. Fostul ambasador la Bucuresti, Michael Guest, a denuntat-o public, in termeni nediplomatici, ori de cite ori a avut ocazia. Jack Dyer Crouch nu a dat semne privind o schimbare de atitudine.

El a subliniat in doua rinduri ca investitiile straine depind de limitarea coruptiei in Romania. “Politica este o oportunitate pentru serviciul public, nu o sansa de imbogatire personala. Astept cu nerabdare ziua in care voi vedea politicieni iesind de la guvernare pentru a putea face bani”, a spus Jack Dyer Crouch.

Daca guvernarea PSD si-a permis sa nu ia in considerare atentionarile fostului ambasador american (la finalul mandatului, ambasadorul Guest a marturisit ca ministrul Brinzan nici macar nu-i raspundea la telefon) sau chiar a ridiculizat insistenta cu care acesta vorbea despre coruptia din Romania (Nastase era campion la zeflemisirea lui Michael Guest), viitorul guvern, oricare ar fi el, nu-si va

putea permite acelasi lucru cu Jack Dyer Crouch. Actualul ambasador are un foarte important sprijin politic, provenind din rindul neoconservatorilor a caror politica a fost validata de americani pe 2 noiembrie si venind la Bucuresti dintr-o pozitie inalta in cadrul Departamentului Apararii. Poate J.D.

Crouch va vorbi mai putin decit Michael Guest despre problemele Romaniei, dar cind o va face vor fi cu siguranta urmari.

E evident ca Washingtonul este mult mai reticent decit Bruxelles-ul in a inchide ochii sau a se multumi cu explicatii sau angajamente care tin loc de actiune, oferite de autoritatile romane. In eventualitatea raminerii la putere, PSD va trebui sa depuna eforturi considerabile pentru a convinge Statele Unite.

Pe de alta parte, o schimbare de guvern la Bucuresti ar insemna o revenire in forta in favoarea parteneriatului strategic initiat de cei care sint deocamdata in opozitie.

--------------------------------------------------------------------------------

Angajamentul militar romanesc in Irak

Traian Basescu, candidatul Aliantei D.A.: “Daca Romania va avea potential sa-si mareasca prezenta militara in cazul unei solicitari a aliatilor NATO sau a unei solicitari a Statelor Unite in interiorul parteneriatului strategic pe care-l avem cu SUA (...) personal cred ca ar trebui sa sprijinim efortul care se face in Irak.

Ar trebui sa-l sprijinim pentru ca astazi sintem in situatia in care Irakul a devenit o mare tara a terorismului. Daca inainte de interventie era sub semnul intrebarii prezenta gruparilor teroriste in Irak sau alimentarea gruparilor teroriste de catre Irak, astazi este o certitudine, iar terorismul poate lovi orice tara, inclusiv Romania.

Acolo trebuie sa luptam in limita capacitatii noastre de a contribui la pacificarea Irakului”.

--------------------------------------------------------------------------------

Adrian Nastase, candidatul Uniunii PSD+PUR: “As vrea sa va spun ca noi vom actiona pentru ca prezenta trupelor noastre in Irak sa fie cit mai scurta si examinam posibilitatea ca pentru o normalizare graduala care va avea loc in prima parte a anului viitor, practic la sfirsitul lunii iunie, sa facem o reevaluare si cred ca va fi momentul la care vom putea sa gindim reintoarcerea baietilor nostri

acasa. Este important sa ajutam in Irak, dar este foarte important ca ei sa se intoarca acasa sanatosi.”

(Declaratii facute vineri, 12 noiembrie, la PRO TV)

--------------------------------------------------------------------------------

Relatiile Romaniei cu Republica Moldova, Rusia si Ucraina, dominate de o constanta mediocritate

In ciuda unor declaratii apasate, relatiile cu tarile din fostul spatiu sovietic nu au reprezentat o prioritate pentru nici unul dintre guvernele Romaniei. Deci nici pentru guvernul PSD, condus de Adrian Nastase.

Explicatia se gaseste in faptul ca diplomatia romana dispune de resurse modeste, canalizate - fireste - catre indeplinirea principalului obiectiv de politica externa: aderarea la NATO si Uniunea Europeana. (Armand Gosu)

Chiar daca ar fi existat o vointa politica pentru relansarea relatiilor cu vecinii est-europeni, punerea acestui proiect in practica s-ar fi lovit de absenta resurselor umane (a diplomatilor calificati pentru aceasta zona).

De vreme ce Romania nu dispune de personal calificat, diplomatii ei nu se bucura de un bun renume si nu are nici traditia exportului de modernitate spre Est, cum e cazul Poloniei sau Ungariei, demersurile Bucurestiului ar putea capata mai multa consistenta, iar diplomatia romana mai multa influenta printr-o cooperare mai strinsa cu Varsovia.

Fapt care nu scuteste Ministerul roman de Externe de obligatia de a curata ambasadele din Comunitatea Statelor Independente de cei, nu putini, care incarca inutil schema de personal. Politica de a trimite in CSI diplomati care nu pot fi acreditati in alte tari condamna diplomatia romaneasca la esec.

O “fereastra” in agenda lui Putin

Pentru incheierea Tratatului cu Rusia au fost necesare peste 20 de runde de negocieri, purtate mai bine de un deceniu.

La inceputul lunii septembrie 2001, coborind din avionul care-l aducea de la Moscova, Valer Dorneanu, presedintele Camerei Deputatilor, a anuntat ca se cauta “alte modalitati” de rezolvare a problemelor in litigiu (condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov si chestiunea Tezaurului). La sfirsitul lunii octombrie 2001, pleca spre Rusia pentru negocieri o delegatie de experti de la MAE.

Citeva saptamini mai tirziu, ministrul rus de externe, Igor Ivanov, prezent al Bucuresti cu ocazia summit-ului OSCE, anunta ca “textul de baza al Tratatului este gata”.

Straniu e faptul ca Putin a aminat aproape doi ani intilnirea cu Ion Iliescu. Pretextul era ca Putin nu gaseste “o fereastra” in prea incarcata lui agenda. Dupa ce Corina Cretu anuntase de cel putin opt ori vizita lui Iliescu, in septembrie 2002 a fost trimis la Moscova Ioan Talpes. Oficial, pentru a gasi o “fereastra”. Si cum, in septembrie, n-a gasit “fereastra”, Talpes s-a intors in decembrie.

Intre aceste doua vizite la Kremlin, in cautarea “ferestrei”, a avut loc summit-ul NATO de la Praga, ocazie cu care Romania a fost invitata sa adere la Alianta.

--------------------------------------------------------------------------------

Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a amanat aproape doi ani intilnirea cu Ion Iliescu

--------------------------------------------------------------------------------

In cele din urma, “fereastra” a fost gasita si Tratatul semnat la Moscova, pe 4 iulie 2003. Nu fara incidente. Gafele “marca” Iliescu s-au tinut lant. Apele au fost tulburate mai intii de un interviu acordat influentei “Nezavisimaia gazeta” in care Iliescu vorbeste de unirea “naturala” a Republicii Moldova cu Romania.

Apoi, ca s-o dreaga in fata gazdelor, Iliescu a minimalizat importanta tezaurului romanesc, afirmind ca “nu mai reprezinta mare lucru ca valoare”. Chiar si asa, experti romani si rusi au pus bazele unei comisii (neguvernamentale, spre dezamagirea Bucurestiului) care sa cerceteze epopeea tezaurului Bancii Nationale a Romaniei.

Potrivit unor surse, s-ar negocia si pe linia serviciilor secrete cu structuri mafiotizate din fostul KGB care ar pretinde ca detin informatii si chiar obiecte din tezaurul romanesc. Semnarea Tratatului n-a inaugurat o noua epoca in relatiile dintre Romania si Rusia, cum se spunea la Bucuresti.

“Parteneriatul strategic” dintre Romania si Rusia, anuntat de Adrian Nastase la Moscova, in iulie 2004, e doar o gluma. Nastase a fost imediat corectat de purtatorul de cuvint de la MAE, care a spus ca ar fi vorba despre un “parteneriat pragmatic”, si nu de unul “strategic”.

S-au certat fratii

Relatiile cu Republica Moldova au fost mai tensionate ca niciodata. Cu ocazia vizitei ministrului moldovean de externe la Bucuresti, in perioada 9-10 ianuarie 2001, proaspat-inauguratul guvern PSD a dezavuat Tratatul parafat pe 28 aprilie 2000. Pretextul: Petre Roman, ex-ministrul de externe, nu s-a consultat cu PDSD, principalul partid de opozitie.

Alegerile din Moldova au fost cistigate de comunisti, asa cum s-a si prognozat. Iar declaratiile oficialilor de la Bucuresti, in special ale lui Iliescu, despre existenta a “doua state romanesti” au iritat la culme administratia Voronin.

Un mare scandal a fost declansat de ministrul de justitie, Ion Morei, pe 2 octombrie 2001. In fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, unde se judeca procesul intentat autoritatilor de la Chisinau de Mitropolia Basarabiei, Morei a acuzat Romania de “expansionism” si de “amestec in treburile interne ale Moldovei”.

Scandalul a fost recalibrat de Nastase care a adresat o scrisoare de sprijin liderului PPCD, Iurie Rosca, cel mai agresiv opozant al regimului Voronin. Limita maxima a incordarii dintre Bucuresti si Chisinau a fost atinsa pe 13 martie 2002, cind a fost expulzat atasatul militar al Romaniei la Chisinau.

Tonul critic al Bucurestiului s-a domolit doar la interventia unor oficiali NATO, care au cerut (inca din iulie 2001) sa se renunte la declaratii privind situatia din Republica Moldova. Dupa esecul campaniei de proteste de la Chisinau, Bucurestiul a dat semnalul ca nu mai intelege ce se intimpla in Moldova si ca se tine departe de jocurile politice de acolo.

Pe 1 aprilie 2003, dupa un an de inghet in relatiile diplomatice, ministrii de externe roman si moldovean s-au intilnit la Chisinau. Mircea Geoana a anuntat atunci decizia de “a revizui” textul Tratatului parafat in 2000.

Peste citeva luni, pe 1 august 2003, cu ocazia intilnirii de la Stinca-Costesti dintre Ion Iliescu si Vladimir Voronin, Chisinaul a prezentat un proiect de Tratat inacceptabil pentru Bucuresti. Poate ca atunci diplomatia de la noi si-a dat seama in ce fundatura a intrat singura, renuntind la Tratatul parafat de Petre Roman si Nicolae Tabacu in 2000.

Alungarea fantomei lui Constantinescu

Relatiile cu Ucraina, cel mai important vecin al Romaniei, au stat sub semnul rafuielii PSD-ului cu Emil Constantinescu. Daca vechea administratie reusise sa imbunatateasca relatiile cu Kievul, Iliescu a facut tot posibilul sa le strice iremediabil. Cit a fost in opozitie PDSR a tot criticat Tratatul cu Ucraina semnat in 1997. Era normal.

Ajuns la putere, PSD-ul de acum a continuat sa critice Tratatul, in vreme ce MAE negocia Tratatul de frontiera si pe cel de delimitare a platoului continental si a zonei economice exclusive din Marea Neagra.

Drept urmare, in noiembrie 2001, ambasadorul Ucrainei la Bucuresti a cerut public explicatii de la MAE in legatura cu declaratiile oficialilor romani care pun sub semnul intrebarii Tratatul din 1997. MAE a ripostat, cerind ambasadorului Ucrainei sa-si tina gura, pe motiv ca “tematica delicata a negocierilor impune ca dezbaterile sa se desfasoare intr-un cadru oficial-diplomatic”.

In 2003, Tratatul de frontiera era gata negociat. El confirma traseul frontierei stabilite prin Tratatul cu URSS din 1961. A fost semnat, ratificat, iar la scurt timp de la intrarea lui in vigoare a izbucnit scandalul “Bistroe”. Iliescu a dat din nou vina pe Constantinescu si pe tratatul din 1997, uitind ca el e cel care tocmai a semnat Tratatul de frontiera cu Ucraina.

Scandalul “Bistroe” a izbucnit exact in timpul campaniei electorale a lui Geoana pentru Primaria Capitalei. Romania a incercat sa atraga de partea ei NATO, UE, tot felul de organizatii si comisii internationale. Fara succes insa. Prin acest scandal, Romania dorea sa-si reconfigureze statutul de virf de lance al blocului euro-atlantic, in urma aderarii la NATO.

Numai ca proaspetii aliati i-au spus ca nu e cazul sa insiste. In fond, relatiile NATO cu Ucraina sint mai importante decit cele cu Romania, chiar daca aceasta e membra a Aliantei. Desi mai erau doar citeva luni pina la alegerile prezidentiale din Ucraina, Romania a preferat sa se adreseze Curtii Internationale de la Haga pentru delimitarea platoului continental.

MAE s-a plins ca de sase ani negociaza fara succes. Daca a negociat sase ani, putea sa mai astepte citeva luni.

Bucurestiul a fost acuzat de unul dintre liderii opozitiei pro-occidentale de la Kiev ca prin acest scandal a facut jocul Moscovei, interesata in mentinerea unor relatii proaste intre Bucuresti si Kiev si care nu doreste apropierea Ucrainei de NATO si UE. In acest caz, scandalul “Bistroe” nu ar face decit sa reinnoade vechea politica practicata de Iliescu intre 1991 si 1996.

Vor fi necesare multa energie si sprijinul influentei diplomatii poloneze la Kiev pentru a repara dupa alegeri ceea ce Iliescu si guvernul Nastase au stricat in acesti ani in relatiile cu Ucraina.