Nu vom avea alegeri in 28 noiembrie. Alegatorii romani vor participa la un referendum. De aceea e cum nu se poate mai important ca ei sa inteleaga bine, inca de pe acum, intrebarea inscrisa pe buletinul de vot: “Doriti ca Romania sa ramina in proprietatea grupului care o foloseste din 1989 incoace sau credeti ca aveti dreptul sa traiti intr-o tara mai buna, fara sa emigrati?”.

Desi e destul de lunga, intrebarea nu are nevoie de lamuriri. Alegatorii romani stiu, pe numele de botez, de afaceri si de averi, cine sint membrii grupului care mulge Romania. La fel cum stiu cine sint cei alaturi de care ar putea sa isi incerce norocul. De unde stiu? Din experienta.

Din singura experienta istorica a romanilor: viata de supus (nu de cetatean), viata dictata de faraoni locali si reglata de coruptie. Acest cancer era singura si marea problema de tratat dupa 1989. Atunci si de atunci incoace, grupul vechilor stapini s-a folosit insa de promisiunea unei vieti noi pentru a o intari pe cea veche.

Mafia activistilor a devenit mai intii ceata fesenistilor, apoi clanul pesedistilor. Daciile negre s-au facut si mai negre si mai BMW-uri. Casele de protocol s-au facut vile si in jurul lor au crescut piscine. Doar justitia a ramas pe loc. La dispozitie.

Ageri si patiti, romanii au inteles ca e ceva ursit si neschimbator in soarta tarii lor. Multi s-au intors la intelepciunea veche si si-au incheiat socotelile cu viitorul. Nimic nu se poate schimba, dar oricine poate supravietui. Daca stie sa taca si sa tina aproape de cei mari si tari. Asa ne prind alegerile de peste doua saptamini. Si totusi povestea nu mai e aceeasi.

A aparut Raportul Societatii Academice Romane asupra alegerilor din 2004. In acest document veti gasi, de la un cap la altul, povestea nefericita a convietuirii romanesti. Cum se face ca nu reusim sa lucram unii pentru altii, fara ca unii sa ia ce ar trebui sa fie al tuturor. De ce avem guverne care se prefac ca guverneaza si invata si societatea sa se prefaca mereu ca e societate.

Pina aici, despre lucrurile vechi. Cum nu o sa aveti timp sa cititi Raportul, trebuie spus ca el ne explica si ce ne paste daca nu punem capat, in 28 noiembrie, acestei obisnuinte. Ne asteapta ani lungi de temnita interna, cu aprobare externa.

Acesta e pericolul, acesta viitorul si aceasta miza unui vot resemnat in 28 noiembrie. Subdezvoltare populara, cu boierime piloasa la Bruxelles. Acasa, legea locului. In vitrina pentru Europa, discursuri pasaresti. Banii si legile Europei prelucrate in tevile rafinariei RAFO. La toate astea trebuie sa ne gindim noi si nu altcineva. E treaba noastra si a copiilor nostri.

Nu ne putem bizui pe gindirea lui Verheugen caci dl comisar judeca strimb. Dupa el, alegerile trebuie cistigate de oamenii cu care a tot negociat, fiindca ei au fost politicosi, iar afacerile mari ale statelor mari din UE au avut un succes nebun sub guvernarea lui Nastase.

Insa nu despre asta e admiterea Romaniei in UE. Daca e vorba de Romania, si nu de reteaua de afaceri a clanului conducator sau de comoditatea lui Verheugen, atunci admiterea in UE poate fi administrata lucid doar de electorat. Acesta trebuie sa stie ca simpla admitere nu rezolva nici o problema de la sine. Alegerile pot schimba insa totul, inclusiv calitatea europeana a viitorului nostru.

Cu Iliescu lider PSD, proprietar de facto al viitorului si al viitorului prim-ministru, Romania va ramine un stat captiv. Vom introduce in Europa un actor depasit, si acest lucru se va intoarce insutit impotriva noastra. Cu Adrian Nastase mutat la Cotroceni, fereastra noastra spre Europa se va deschide si se va inchide dupa cum ii va trage sau nu curentul pe nenumaratii protejati ai Palatului.

Adevarul e unul singur si brutal: unica sansa e Basescu. O persoana e putin, dar nici nu putem cere mai mult. Atit a mai ramas. Semn ca tara e pustiita. Iar o persoana e mai usor de votat cind se tine, de fapt, un referendum.